În premieră, instituția Ministerului Educației și Cercetării trimite oficial elevii români de religie ortodoxă la biserică, să participe la slujbe, propunându-le profesorilor să îi asculte și noteze din ce au reținut. Prevederea apare în standardele de notare a elevilor la orele de religie puse în dezbatere de Minister și care ar urma să fie obligatorii din septembrie 2026. Contactat de Edupedu.ro, vicepreședintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a apreciat propunerea Ministerului de a scoate elevii la biserică, dar a precizat că pot exista situații „care pot constitui ipostaze ale discriminării”.
„Părinții ar trebui să fie foarte informați, să știe exact statutul orei de religie. Poate exista situația în care eu, ca părinte, îmi doresc ca copilul meu să studieze ora de religie, dar să vreau să facă lucrul ăsta doar ca o familiarizare culturală cu conținutul religiei, nu neapărat ca și practică religioasă. Și atunci, ca părinte, voi decide dacă merită să-mi înscriu copilul aici sau prefer să nu-l înscriu la ora de religie, pentru că mă deranjează ideea că este obligat să facă și practică religioasă; e mult spus «practică», dar să meargă în biserică sau să observe diferite lucruri, așa cum am citit în standarde”, a declarat pentru Edupedu.ro vicepreședintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Cătălin Raiu.
Întrebat dacă este discriminatorie notarea elevilor în funcție de experiența personală din afara școlii, în condițiile în care nu toate familiile sau aparținătorii copiilor dintr-o clasă pot să-i ducă la slujbe, Cătălin Raiu a răspuns că „pot exista situații: părinți cu dizabilități care nu-și pot duce copiii la biserică sau poate sunt în imposibilitatea de a-i transporta la o biserică pentru că este departe și varii motive de genul ăsta, care pot constitui ipostaze ale discriminării. Dar de aici încolo trebuie judecat de la caz la caz”.
Amintim că Ministerul Educației și Cercetării condus de Mihai Dimian a pus în dezbatere proiectele de standarde de evaluare a elevilor (pe baza cărora toți profesorii din România ar urma să acorde note din septembrie 2026), iar cele de la materia religie impun participarea elevilor ortodocși la slujbe bisericești, iar experiențele religioase personale sunt repere de notare a copiilor, potrivit analizei Edupedu.ro.
Interviul integral acordat Edupedu.ro de către Cătălin Raiu, vicepreședintele CNCD:
Rep: Este acceptabil ca instituția școlii să evalueze, să noteze un elev nu în funcție de ceea ce a învățat la școală sau în timpul orelor petrecute cu profesorii școlii, ci după ceea ce a făcut în afara școlii, ca efort personal?
Cătălin Raiu: Eu nu dau aceeași lectură standardelor pe care le-am văzut, pentru că, din ce citesc eu, modul în care elevul descrie chestiuni pe care le învață la școală se completează cu observație la fața locului, în lăcașurile de cult. Deci, cumva, din punctul meu de vedere, este un pas înainte pe care Ministerul îl face în domeniul ăsta al religiei și care ar trebui extins, de fapt, către toate materiile: acela de a invita elevii și profesori să iasă din școală și să studieze lucruri care se învață teoretic în clasă, printr-o experimentare mai directă în afara clasei, în locul în care se întâmplă. Nu am văzut acest element de condiționalitate a observației. De exemplu, dacă ne uităm la clasa I unde elevii au 7 ani și unde încă se practică o învățare care nu e riguros conceptualizată sau teoretizată, ci mai degrabă o învățare prin joacă, prin experimentare directă, copiii sunt invitați să descrie elemente pe care le învață în clasă, completând această cunoaștere cu participarea la slujbele religioase.
Rep: Dar nu sunt invitați, aici este o diferență foarte mare. Sunt condiționați, atâta vreme cât avem standardul de învățare: „elevul descrie trei elemente specifice bisericești, pornind de la participarea la sala slujbele religioase, oferind și exemple personale”. Unde este echitatea la care Ministerul Educației s-a obligat prin propria lege de funcționare, atunci când același Minister introduce un standard de învățare pe care parte dintre elevi, statistic, nu îl vor putea îndeplini? Există familii care nu vor sau nu pot să îl îndeplinească și există cazuri în care în jurul copilului nu există pur și simplu o familie sa un adult care să îi poată intermedia această experiență la biserică?
Cătălin Raiu: Aici urma partea a doua a răspunsului, că statutul disciplinei religie în sistemul educațional din România este de tipul opt-in. Adică familia trebuie să facă o cerere prin care-i solicită școlii să-i pună la dispoziție studierea orei de religie. Asta presupune – și e în acord cu standardele internaționale, cu tratatele la care România este parte – că familia își asumă identitatea religioasă a copilului până în momentul în care elevul hotărăște să facă altceva. Și această vârstă a maturizării sub aspect religios nu este o vârstă fixată de lege, e o vârstă apreciată undeva între 12 și 14 ani. Asta înseamnă că în momentul în care familia își asumă că elevul respectiv studiază ora religie, își asumă identitatea confesională a acelei ore.
Rep: Dar unde apare obligația ca părintele să-l ducă la biserică?
Cătălin Raiu: Eu nu văd o obligație aici. Eu văd o invitație care e gândită spre ușurarea experimentării a ceea ce elevul asimilează din punct de vedere teoretic.
Rep: Este echitabil să notez la clasă elevii, în funcție de experiența pe care unele familii o pot mijloci, altele nu pot sau nu vor?
Cătălin Raiu: Aici trebuie judecat de la caz la casă. Nu cred că acoperă standardele situația asta și nu știu să existe în lege o astfel de situație. Noi, de exemplu, la CNCD, primim petiții în sensul ăsta. De exemplu, din partea unor părinți care nu și-au lăsat copiii să studieze ora de religie și, ulterior, suspectează o discriminare la modul în care s-a calculat media finală. Cazurile astea, care sunt dincolo de regimul general al unei situații, trebuie judecate de la caz la caz.
Rep: Dar aici este pentru prima dată când Ministerul Educației, o instituție care nu este religioasă, îi trimite pe copiii ortodocși în România la biserică, prin standardele de notare care vor fi obligatorii pentru profesori din toamnă. Care estimați că sunt cauzele unei astfel de decizii luate în premieră de instituția, care nu e religioasă, numită Ministerul Educației din România?
Cătălin Raiu: N-am de unde să știu ce rațiuni au avut atunci când au elaborat aceste standarde. V-am spus, eu văd un plus în general în sistemul de educație atunci când elevii sunt scoși din școală și puși în situația să observe direct, fie că vorbim de ora de biologie, fizică, religie, muzică și așa mai departe. Văd un plus, pentru că școala de model de secol XIX, în care profesorul stă cu spate la clasă și umple tabla de informații, nu cred că mai poate funcționa astăzi. Cred că trebuie să fie făcute eforturi în a scoate elevii din clasă. Dacă există situație cum descrieți de abuz – poate să fie un abuz, adică să impui unui copil să frecventeze biserica fără acceptul părinților și fără ca părinții să poată susține acest demers, adică să-l însoțească sau să-l trimită cu cineva – atunci trebuie discutat de la caz la caz.
Rep: Este un abuz să spui, ca Minister: vei lua FB la religie dacă te duci cu părinții la biserică?
Cătălin Raiu: Eu văd că scrie „descriptori ai nivelului de performanță”, pe nivelurile „de bază”, „consolidat”, „avansat”, dar nu văd să fie corelat cu anumite calificative.
Rep: Nu este nicăieri nicio corelare cu calificative, în tot documentul. Dar ne putem gândi că, din moment ce avem descriptorul acesta atribuit nivelului avansat, asta înseamnă că elevul va lua FB sau 10 dacă atinge acest nivel?
Cătălin Raiu: E o supoziție, nu știu ce să vă zic, atâta timp cât nu e corelat cu calificativele, nu-mi dau seama.
Rep: Dumneavoastră care credeți că este explicația, dacă nu aceea de a fi notat cu FB?
Cătălin Raiu: Eu, de exemplu, predau Științe Politice la Universitatea din București și o dată pe semestru merg cu studenții în Parlament, din același motiv că informația pe care o primesc în clasă e de preferat să fie completată cu experimentare, în cazul nostru la dezbateri parlamentare. Dar nu condiționez participarea studenților de nota finală. Este un exercițiu care completează cunoașterea de la clasă.
Rep: În cazul religiei, care estimați că sunt efectele deciziei scoaterii copiilor și trimiterii lor la biserică? Care sunt beneficiile de care vorbiți?
Cătălin Raiu: Beneficiile de care vorbesc referitoare la predarea orei de religie este că ora de religie nu este un pachet de cunoștințe teoretice care trebuie reprodus ulterior pentru a fi notat. E mai degrabă o continuare a asumării unei identități religioase, de asta se numește „educație confesională” în România și se practică și în alte țări europene lucrul ăsta, în sensul în care școala facilitează elevului o cunoaștere mai profundă a propriei lui identități religioase. În cazul religiei, nu poți să separi informația teoretică pe care o asimilezi la clasă de un anumit comportament în societate, de anumite valori. În cazul fizicii, asimilezi o informație la clasă, dar nu neapărat această informație generează un anumit comportament în societate, o anumită trăire. Religia, la noi, este în în sistemul educațional gândită ca o asumare, dacă vreți, a identității religioase.
De aceea este acest sistem de a opta pentru înscrierea de a studia religia; îți asumi conținutul pe care Ministerul ți-l pune la dispoziție. Să nu uităm că Ministerul pună la dispoziție aceste conținuturi, nu cultele religioase. Ele sunt gândite în parteneriat cu fiecare cult în parte, dar responsabil pentru conținutul orei de religie este Ministerul și atâta timp cât elevul și părinții, tutorii lui, au opțiunea să nu se înscrie la ora de religie, pot să nu se înscrie la această oră, legându-se de orice fel de aspect care face parte din oferta educațională a Ministerului. Pe mine, ca părinte, dacă deși sunt ortodox și aș vrea ca copiii mei să studieze religia cultului ortodox, dar mă deranjează că trebuie să-i duc la biserică, am libertatea să nu studieze această disciplină.
Rep: Pe de pe de altă parte, practica semnalată de mulți părinți și profesori este că multe școli nu-i întreabă pe părinți, așa cum prevede legea, dacă vor să-și înscrie copiii la religie, ci de a-i înscrie din oficiu, pentru a-i oferi profesorului de religie catedră sigură în aceste cazuri.
Cătălin Raiu: Dar e obligatoriu să-i întrebe pe părinți și să existe o solicitare scrisă din partea lor. Așa spune legea.
Rep: În cazurile acestea în care nu există o solicitare din partea părinților, ci opt-in a fost completat automat de școală, este prozelitism religios ca elevii să fie notați în funcție de mersul la biserică?
Cătălin Raiu: Prozelitismul are o definiție destul de clară: el implică un raport de autoritate între persoana care emite un mesaj religios și persoana care ascultă un mesaj religios, cu scopul de a-l converti la o credință diferită. Când vorbim de ora de religie, vorbim de profesor ortodox care încearcă să răspândească niște cunoștințe unor elevi ortodocși. Deci nu suntem într-o relație susceptibilă de prozelitism. Prozelitismul presupune să schimbi religia, să schimbi modul în care crezi. Apoi, prozelitismul este legat de o poziție de autoritate. Dar nu poate fi prozelitism în interiorul unei comunități religioase. Este o relație dintre un extern al comunității religioase și cineva care este invitat să adere la această comunitate religioasă. Deci cuvântul prozelitism, strict din punct de vedere juridic, nu are cum să acopere situația asta.
Rep: Din perspectiva dumneavoastră, este discriminatorie notarea elevilor în funcție de experiența personală din afara școlii, în condițiile în care nu toate familiile sau aparținătorii copiilor dintr-o clasă pot oferi aceleași experiențe personale, în acest caz de mers la slujbe?
Cătălin Raiu: E greu de răspuns la această întrebare, pentru că nivelul legislativ nu ne oferă în mod explicit un răspuns la această întrebare. Și am încercat să explic de ce, pentru că participarea la ora de religie are acest statut de opt-in, deci poate fi făcută la cererea părinților sau a elevilor. Dar, într-adevăr, pot exista situații: părinți cu dizabilități care nu-și pot duce copiii la biserică sau poate sunt în imposibilitatea de a-i transporta la o biserică pentru că este departe și varii motive de genul ăsta, care pot constitui ipostaze ale discriminării. Dar de aici încolo trebuie judecat de la caz la caz. De asta există instituții publice care se ocupă cu sesizări pe astfel de cazuri individuale, cum suntem noi, la CNCD, cum e Avocatul Poporului, cum sunt evident instanțele de judecată. Deci un răspuns tranșant n-am cum să dau la întrebarea asta.
Rep: Vorbim însă aici nu de cazuri particulare, ci de o propunere oficială a Ministerului Educației, de un principiu care privește toți elevii ortodocși. Și mai întreb o dată: este echitabilă propunerea de a nota un elev în funcție de activitatea personală a familiei?
Cătălin Raiu: Înțeleg întrebarea, numai că revin la statutul orei de religie. Dacă părintele consideră că nu vrea să accepte condițiile, standardele pe care le menționați, are libertatea să nu opteze pentru studierea orei de religie.
Ora de religie nu este un serviciu public, în sensul clasic al termenului, ci este ceva ce statul îți pune la dispoziție, prin Ministerul Educației, dacă tu soliciți acel lucru. Și dacă tu soliciți acel lucru, atunci programa, modul în care este studiată religia este făcută în colaborare de experți ai Ministerului Educației, plus reprezentanți ai cultului respectiv din care faci parte. Că nu vorbim doar de cultul ortodox aici, vorbim de aproape 19 culte religioase. Nu toate au ore de religie, dar majoritatea au în România.
Rep: Deci părinții ar trebui ca de aici înainte să știe toți că odată ce au optat pentru înscrierea copilului la religie, asta înseamnă obligativitatea ca ei să-i ducă la biserică?
Cătălin Raiu: Dacă așa sunt citite standardele astea. Nu sunt atât de expert în modul în care Ministerul Educației la nivel preuniversitar transmite informări, standarde către inspectorate, școli și așa mai departe. Dacă asta este lectura, sigur, părinții ar trebui să fie foarte informați, să știe exact statutul orei de religie. Poate exista situația în care eu, ca părinte, îmi doresc ca copilul meu să studieze ora de religie, dar să vreau să facă lucrul ăsta doar ca o familiarizare culturală cu conținutul religiei, nu neapărat ca și practică religioasă. Și atunci, ca părinte, voi decide dacă merită să-mi înscriu copilul aici sau prefer să nu-l înscriu la ora de religie, pentru că mă deranjează ideea că este obligat să facă și practică religioasă; e mult spus «practică», dar să meargă în biserică sau să observe diferite lucruri, așa cum am citit în standarde.
Am văzut că merg până la clasa a VIII-a standardele. De regulă, în jurul vârstei de 12-13 ani decizia ar trebui lăsată pe seama elevului, nu neapărat pe seama părinților, pentru că intervine această maturizare și din punct de vedere religios. De altfel, majoritatea cultelor au o vârstă la care consemnează această maturizare din punct de vedere religios. La catolici, spre exemplu, ai prima comuniune în jurul vârstei de 7-8 ani. La reformați ai ceea ce se numește «confirmarea», care este asumarea unei mărturisiri de credință în comunitatea ta religioasă în jurul vârstei de 13-14 ani. În credința iudaică, ai mițva, care este tot o maturizare și o consemnare a faptului că persoana respectivă își asumă poruncile, în jurul vârstei de 12 ani la fete, 13 ani la băieți.
Deci părinții sunt cei care hotărăsc pentru copii, până la momentul în care copilul are o maturitate emoțională și intelectuală să hotărască el singur dacă vrea să studieze religie și ce tip de religie vrea să studieze și ce își asumă din studiatul religiei. Unii pot să vrea să studieze religie doar din motive culturale sau dintr-o curiozitate științifică, ceea ce foarte legitim; și să nu vrea să asocieze ora de religie și cu practica religioasă. Iarăși, este opțiunea fiecăruia în parte. Important este ca Ministerul să informeze foarte clar asupra acestor lucruri, iar cazurile punctuale, cum dădeați exemplu, vor fi analizate de instituțiile competente în momentul când sunt semnalate.
- Cătălin Raiu este conferențiar universitar la Universitatea din București, Facultatea de Administraţie și Afaceri unde predă disciplinele Sisteme și instituții politice, Sisteme politice comparate, Metode și tehnici ale luării deciziei publice. Este vicepreședintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), cu rol de președinte al instituției, de la expirarea mandatului președintelui. Cătălin Raiu este doctor în Științe Politice, disciplinele principale studiate sunt: Istoria ideilor politice, Teorie politică, Totalitarism, autoritarism, democrație în secolul XX, Fenomenologie politică, Istorie și modernitate în România secolelor XIX-XX, la Facultatea de Științe Politice (FSP), Universitatea din București, în perioada 2009-2012. Între 2019-2022 a fost membru al panelului de experți pe libertate religioasă din cadrul Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al OSCE.
Citește și:
ANALIZĂ Singurele standarde de evaluare publicate pentru disciplina Religie sunt construite exclusiv pe Religia Ortodoxă și impun participarea la slujbe bisericești și experiențele religioase personale ca repere de evaluare a elevilor / Lucruri care pot fi considerate prozelitism religios, interzis prin lege în școli
