O politică care să stabilească în toate școlile din România obligativitatea folosirii tehnologiei „doar în scop de învățare” este necesară, dacă ne preocupă sănătatea mintală a copiilor. Avertismentul vine de la coordonatoarea primei Strategii de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului din România, Domnica Petrovai. Într-un interviu acordat Edupedu.ro în contextul preocupărilor tot mai multor state europene de a limita accesul copiilor la rețelele de socializare, Petrovai a declarat că una dintre practicile nocive ale unor comunități școlare este de a le permite elevilor ca în pauze să-și deschidă telefoanele.
Acest acces la telefon permis copiilor și adolescenților la școală în timpul pauzelor este nociv „pentru că le transmite copiilor mesajul: vă relaxați, vă odihniți, faceți tranziția între două ore, între două momente de învățare, prin mecanisme nesănătoase. Pentru că pauza este o tranziție: am nevoie să stau, să mă mișc, să reflectez, să simt, nu să-mi distrag atenția de la ce mi se întâmplă. Faptul că-mi distrag atenția de la tot ce am învățat, de la tot ce am trăit și am simțit în timpul unei ore îmi crește vigilența și îi deconectează pe copii de la ceea ce au învățat. În primul rând actul de învățare este foarte mult afectat”, a declarat psihoterapeutul Domnica Petrovai, pentru Edupedu.ro.
„Apropo de sevraj, copiii stau în oră și așteaptă pauza când pot deschide din nou telefonul cu care își hrănesc dependența, adică nu stau atenți la oră. Iar în pauză este foarte importantă interacțiunea cu ceilalți copii. Este o nevoie de atașament a copiilor. Sigur că ei folosesc telefonul ca o formă de reglaj ușor, accesibil, fără efort, pentru că în relații sunt riscuri relaționale: risc de respingere, risc de disconfort. Faptul că nu mai au momentele de a trăi aceste riscuri, le evită cu totul, îi face incapabili să relaționeze. Deci cu atât mai mult în pauză, după ore, momentele de relaxare și momentele de odihnă trebuie să fie momente de reconectare, nu de deconectare atât de nesănătoasă”, a avertizat Petrovai.
- Amintim că aproape un sfert dintre elevii de gimnaziu din România suferă în timpul orelor când nu au acces la telefoane de sevraj psihologic cauzat de dependența de virtual, potrivit celei mai recente testări a Organizației Mondiale a Sănătății. OMS spune oficial că acest comportament problematic este asociat cu probleme de școlarizare.
- Iar psihoterapeutul Domnica Petrovai a explicat pentru Edupedu.ro că un elev aflat în sevraj psihologic din cauza dependenței de social media manifestă la școală, în timpul orelor, irascibilitate, vigilență permanentă, neliniște, ruminare, abandonare rapidă a sarcinilor care presupun efort, reacție emoțională intensă la feedbackul corectiv al profesorului.
Edupedu.ro: Care sunt schimbările esențial a fi implementate rapid în învățământ, pentru a ataca riscul sistemic reprezentat de realitatea virtuală și de efectul ei asupra sănătății mintale a elevilor?
Domnica Petrovai: Primul pas este recunoașterea faptului că școala și clasa sunt un ecosistem emoțional. Și asta înseamnă că e important de înțeles procesul de învățare prin prisma acestui sistem de atașament, care înseamnă în primul rând pregătirea profesorilor susținută alături de specialiști, precum și pregătirea părinților. Pentru că foarte mulți profesori observă faptul că nevoia părinților de a fi educați, sprijiniți în relația cu copilul lor a crescut semnificativ, nefiind nici ei pregătiți pentru a-i susține pe părinți.
Practic, e nevoie să regândim școala din punctul ăsta de vedere. Foarte important este să ne uităm la școală și la ce are nevoie școala nu doar din prisma controlului sau a sancțiunilor, ci din prisma soluțiilor reale. Să ne asumăm faptul că profesorii au în prezent nevoie de mult mai multe resurse emoționale, relaționale ca să-i sprijine pe copii pentru a putea învăța.
Evident este nevoie de folosirea tehnologiei doar în scop de învățare. Și aici este importantă o politică care să clarifice toate lucrurile astea. Am văzut de exemplu școli unde copiii în timpul orelor nu au acces la telefoane, dar au acces la telefoane în pauze. Asta nu ajută. Toată fragmentarea asta nu-i ajută pe copii să revină la relațional în spațiul real.
Edupedu.ro: Din perspectiva sănătății publice, decizia unei școli și a unei comunități de a interzice telefoanele doar în timpul celor 50 minute de oră, dar de a le permite elevilor accesul în cele 10 minute de pauză e nocivă?
Domnica Petrovai: Este nocivă pentru că le transmite copiilor mesajul: vă relaxați, vă odihniți, faceți tranziția între două ore, între două momente de învățare, prin mecanisme nesănătoase. Pentru că pauza este o tranziție: am nevoie să stau, să mă mișc, să reflectez, să simt, nu să-mi distrag atenția de la ce mi se întâmplă. Faptul că-mi distrag atenția de la tot ce am învățat, de la tot ce am trăit și am simțit în timpul unei ore îmi crește vigilența și îi deconectează pe copii de la ceea ce au învățat.
În primul rând actul de învățare este foarte mult afectat. Apropo de sevraj, copiii stau în oră și așteaptă pauza când pot deschide din nou telefonul cu care își hrănesc dependența, adică nu stau atenți la oră.
Iar în pauză este foarte importantă interacțiunea cu ceilalți copii. Este o nevoie de atașament a copiilor. Sigur că ei folosesc telefonul ca o formă de reglaj ușor, accesibil, fără efort, pentru că în relații sunt riscuri relaționale: risc de respingere, risc de disconfort. Faptul că nu mai au momentele de a trăi aceste riscuri, le evită cu totul, îi face incapabili să relaționeze.
Deci cu atât mai mult în pauză, după ore, momentele de relaxare și momentele de odihnă trebuie să fie momente de reconectare, nu de deconectare atât de nesănătoasă.
Edupedu.ro: Să acordăm importanță mesajelor pe care le transmite școala indirect cu privire la ce lasă să circule în interiorul ei? Așa cum drogurile nu sunt permise în școli, și virtualul – atâta vreme cât la nivel european este tratat ca o sursă de dependență la fel de problematică precum dependența de substanțe, să fie interzis în pauze la școală?
Domnica Petrovai: Exact! Altminteri îi transmitem copilului că odihna și relaxarea înseamnă o dependență pe care noi o încurajăm. Și nu le oferim un context în care să exerseze alternative: povestesc cu un coleg, alerg, mă joc, stau în liniște.
Edupedu.ro: Oare poate exista o legătură între faptul că România este pe primul loc în 40 de state cu cei mai mulți copii, din păcate, aflați în sevraj psihologic atunci când le este luat telefonul și faptul că România este ţara din UE unde se citeşte cel mai puţin?
Domnica Petrovai: Cu siguranță este o legătură. Atașamentul și conexiunea se clădesc sănătos în momentul în care tu, ca părinte, ai multe momente de conexiune cu copilul tău: fie că îi citești, fie că îi cumperi cărți în urma unor vizite făcute împreună la librărie, unde copilul răsfoiește cărți, se interesează ce i-ar plăcea și alege ceea ce îl atrage, în urma unor discuții cu părintele și librarul. Dacă viața se învârte în zona asta de curiozitate și de înțelegere a lumii în care trăim, care sigur că implică un efort de lungă durată, nu este ceva rapid, nu este ceva imediat – asta are legătură cu atașamentul părinților față de copii și cu lipsa de confort pe care părinții îl simt în relația cu copiii, adică părinții nu sunt confortabili cu disconfortul și caută și ei soluții rapide. Și da, soluția ar fi reîntoarcerea la lectură și reîntoarcerea la acest timp liber. Dar copiii au nevoie de contexte, apropo de ce pot să fac în pauză? Sunt copii care citesc în pauză. Sau momentul de odihnă de acasă să fie un moment în care citesc. Și atunci va fi foarte, foarte importantă conștientizarea sau educarea noastră, a adulților, de a ne reîntoarce la cărți: a le citi copiilor, a citi în preajma copiilor, a petrece timpul în librării. Librăriile au cluburi de carte pentru adolescenți, pentru tineri, deci părinții să folosească aceste resurse din comunitate.
Este foarte important, pentru că altfel copiii caută în telefon conexiune umană. Noi avem nevoie să le oferim conexiune umană reală. Dar pentru asta ai nevoie de contexte pe care adulții le pot construi pentru copii.
Edupedu.ro: Când spuneți că „au nevoie de contexte” vă gândiți la faptul că este ineficient, nociv, nesănătos să-i spui copilului, abrupt: „acum citești! Pune-te cu burta pe carte! Nu vii la mine până când nu ai citit 10 pagini!” Pentru un moment de odihnă autentică a sistemului nervos, de relaxare sănătoasă avem nevoie să creăm plăcere în jurul cititului?
Domnica Petrovai: Contextul înseamnă să faci cu plăcere. De exemplu, în weekend, într-o plimbare mergem într-o librărie, descoperim cărți. Putem avea o regulă în familie, de exemplu, cumpărăm o carte pe lună. Sunt multe librării care oferă și cluburi de carte, așa cum am mai spus, și astfel poți să creezi un context în care copilul devine familiar cu activitatea de a citi. O înțelege ca parte a modului în care ne petrecem timpul liber, o percepe ca pe o activitate plăcută. Sunt tot felul de evenimente la care putem alege să mergem, cu costuri minime, și care transformă cartea în parte din viața familiei. Evident că așa copilul va avea drag de a citi și de a descoperi.
Dacă noi ne petrecem timpul pe telefon sau dacă ne uităm doar la televizor, dar îl certăm că nu a citit, practic nu-i oferim acest context în care cartea să aibă o anumită semnificație. Pentru că, de fapt, e foarte valoroasă lectura și pentru că este o conexiune a copilului cu el însuși. În ceea ce privește limbajul și capacitatea de a înțelege, sunt multe studii care spun că în momentul în care copilul citește limbajul îi devine din ce în ce mai bogat, dar și lumea interioară devină mai bogată, pentru că te îmbogățești cu perspective diferite ale lumii.
E o modalitate de a ne liniști sistemul nervos și de a nu mai căuta împlinirea nevoii de conexiune cu noi și cu oamenii din viața noastră în locuri nepotrivite. Pentru că, să nu uităm, conexiunea asta cu noi, cu lectura, cu oamenii dragi ne hrănește, ne dă o stare bună de confort timpul petrecut cu părintele. Dacă un grup de adolescenți petrece timp împreună sau merge la un club de carte, asta ne încarcă emoțional, față de statul pe telefon ore întregi, activitate care ne descarcă, pentru că în mediul virtual e foarte multă respingere, foarte multă comparație socială. În momentul în care un copil petrece timp pe telefon, ce simte el este foarte multă tristețe, foarte multă anxietate socială, deci adună foarte mult disconfort. Dar este un stimul rapid, familiar, comod, apropo de toleranța lor scăzută la frustrare.
E nevoie să avem mai multă răbdare să îi ducem pe copii în contexte care-i hrănesc emoțional, care-i îmbogățesc, cum sunt cluburile de carte, iar în timp nevoia de a folosi rețelele de socializare va scădea.
Soluția este nu doar de a le interzice. Trebuie să le dăm în loc ceva. Pentru că ei au o nevoie – nevoia de conexiune, de sens, de identitate, de apreciere, nevoia de relații – care trebuie satisfăcută însă într-un mod sănătos. Simplul fapt că venim cu sancțiuni îi lasă pe copii complet descoperiți: și cu nevoia lor neîmplinită, dar și cu o cârjă de a face față unei vieți cu foarte multă singurătate. Pentru că dacă îi întrebăm pe copii, foarte mulți spun că se simt singuri. Și asta e foarte trist.
Citește aici interviul integral acordat Edupedu.ro de către Domnica Petrovai
Cine este Domnica Petrovai
Domnica Petrovai este psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv‑comportamental cu o experiență de peste 27 de ani în domeniu, coautorea primului curriculum de consiliere educațională din România, precum și al primului manual de consiliere școlară. Fondatoare a Școlii pentru Cuplu și CEO al Mind Education, Domnica Petrovai a coordonat prima Strategie Națională de Sănătate Mentală a Copilului și Adolescentului din România.