INTERVIU Peste 100 de învățători din țară învață cum să predea prin joacă / Lecția gratuită este organizată și de doi învățători la Școala din Cîrța, județul Sibiu: Aici avem spațiu, școlile nu au locuri pe care să le transforme în atelier de practică cu elevii, deși e nevoie de foarte puține materiale

Doi învățători din județul Sibiu, Tudorel Drăgoi de la Școala Gimnazială din Cîrța și Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga, au pus la punct un curs pentru învățătorii dispuși să învețe cum să le predea copiilor din clasele primare prin joacă și curiozitate. La evenimentul care va avea loc luni, 7 august, la Școala din Cîrța, în județul Sibiu, s-au înscris 160 de învățători din mai multe județe. Proiectul a început în 2017, când cei doi profesori pentru învățământul primar au participat la un curs de formare la Berlin, de unde apoi au fost selectați să devină și formatori și să aducă și în școlile din România modelul învățat la Berlin. Edupedu.ro a stat de vorbă cu ambii învățători, care ne-au povestit cum se va desfășura cursul, ce vor învăța profesorii și cum pot aplica la clasă aceste ateliere.

UPDATE 8 august: La evenimentul oganizat la Cîrța de Aspire Teachers au participat 160 de cadre didactice, iar la atelierul susținut de Tudorel Drăgoi și Viora Rozorea au fost 64 de participanți, conform organizatorilor.

Tudorel Drăgoi, învățător la Școala Gimnazială din Cîrța și Viora Rozorea, învățătoare la Școala Nicolae Iorga din Sibiu le vor arăta altor învățători cum să creeze un spațiu de învățare prin descoperire pentru elevii de clasele primare. “Nu e nevoie de multe lucruri, dar majoritatea școlilor nu au spații pentru a crea aceste atelier. Școlile nu cred că sunt pregătite cu mentalitatea aceasta de a aloca parte din buget pentru ceva inovativ,” spune Viora Rozorea.

“Mă gândesc că orice școală, dacă și-ar propune să facă un astfel de atelier, are nevoie de un minim de investiție care poate a merge mai departe, cu primării, că nu e un capăt de lume. Nu e uriașă. În Germania sunt oameni degrevanți de normă didactică, care doar asta fac în școală, se ocupă de ateliere. Noi nu avem așa ceva și nu știu dacă vom ajunge la nivelul acela. E nevoie să aibă o sursă de apă, adică o chiuvetă. E nevoie de câteva rafturi, bine fixate, e nevoie de cutii din acelea transparente, cutiile de depozitare, și principiul este copiii să vadă materialele. E nevoie de câteva măsuțe, o masă mare în mijloc și de câteva măsuri și scăunele modulare, ca să putem crea stațiile de lucru. Materiale în mare parte refolosibile, și să ai și disponibilitatea asta să pui un scripete, să pui ceva pe pereți, că și asta mai este o problemă. Nu putem pune pe pereți, nu putem da găuri, este o altă problemă de care ne lovim”, povestește Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga.

La rândul său, Tudor Drăgoi, învățător la Școala Gimnazială din Cîrța, povestește că deși școala e una modernă, cu tehnologie și tablă interactivă, copiii se plictisesc repede. „Să știți: copiii după vreo 5 minute, 10 minute se cam plictisesc. Știți ce greu să înveți un copil să se joace? Jocul acesta înseamnă regulă, înseamnă răbdare, înseamnă să știi să pierzi. Foarte greu învățăm copiii în perioada aceasta se respecte o regulă, să nu supere dacă pierd, foarte multe lucruri de genul acesta îi învățăm prin atelier și prin joacă și la mine cat au foarte multe jocuri și să știți că de fiecare dată după tabla interactivă sunt tot felul de jocuri și de matematică, și de română, și litere și toate felurile, se întorc la jocurile clasice, acelea cu X și 0, așa de frumos se joacă. După un an de muncă intensă am reușit să-i văd, pot să plec dacă vreau 10 minute din clasă și sunt toți liniștiți și se joacă, nu se ceartă, nimeni, nu plânge, nimeni nu se poate. Acesta e un câștig“, spune învățătorul.

Redăm interviurile integrale cu cei doi învățători:

Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga: Avem un atelier la Școala de la Cârța, în urma unui proiect care a fost conceput în 2017, am fost 22 de oameni. Inițial am avut o vizită de studiu la Berlin, unde am vizitat centrul Hellium, centrul lor educațional, care lucrează în maniera asta de atelier de învățare prin joc și explorare. Era de fapt un parteneriat între universitatea din Berlin și Universitatea din Sibiu și era o cercetare, de fapt. Ei ne-au provocat dacă se poate și în România să avem un astfel de atelier, și au lucrat cu noi vreo patru luni. După care din toată echipa ne-au ales patru oameni, gândindu-se că reușim să facem asta aici. Și asta s-a întâmplat la Cîrța.

Spațiul nostru a apărut în 2018, după ce noi am făcut acea vizită și formare la Berlin și este configurat după niște criterii de calitate. Aici învățarea are un demers mai atipic și altfel decât ceea ce se întâmplă în sălile de clasă. Noi nu dăm copiilor informații gata structurate. Noi aici încurajăm învățare prin explorare, fără frică de greșeli, prin încercări, prin căutarea unor soluții care pot fi individuale sau în grup, discutate cu prietenii, cu colegii. Și practic tu ca învățător, susții copiii din umbră, cum ar veni, și în final noi avem la fiecare activitate, niște sesiuni de reflecție, deci punem accent și pe formare: Adică cum învățăm? Învățăm cum să învățăm, cum ne simțim când învățăm, ce trăiri avem, ce ne-a plăcut, ce am vrea să fie.

Cei din Berlin au școli maniera asta de lucru, dar noi aici am extins un pic și gimnaziu, dacă sunt așa profesori curajoși și au vrut să combine, să încerce chiar și o lecție de mate, o lecție de română.

În atelier e o libertate de lucru extraordinară

Edupedu.ro: Ce abilități și calități ar trebui să aibă un învățător ca să poată aplica aceste ateliere cu copiii?

Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga: Învățarea în atelier e destul de provocatoare. Tu ca profesor, muncești foarte mult să pregătești o activitate, tot ce există în atelier este într-un anume  mod, configurat. Sunt foarte multe materiale refolosibile acolo, de fapt foarte multe aparate electronice, chiar aduse de către copii folosite și refolosite în cadrul activității. Că e vorba de explorare. Un învățător ar trebui să aibă și dorința de a căuta materiale, de a căuta idei, de a încerca tu ca adult să vezi cum funcționează.

Trebuie ca învățător să nu te pui tu pe primul loc, să ai răbdare, să lași copiii să se exprime și să ai încredere. Copiii sunt creativi și foarte multe lucruri știu și nu cred că mai au contexte, poate nici acasă, poate nici noi la școală nu le dăm așa în mod clasic, nu le creăm contexte, să se exprime, să vorbească despre ceea ce știu. Copiii din ziua de azi au foarte multe, informează foarte multe cunoștințe. Însă ce am mai constatat noi și asta cred că iar, ar fi o calitate unui învățător, să iasă un pic din zona digitală, știm că este acum modern, știm că este nevoie de învățarea digitală, dar e nevoie și de tu să ai în stilul tău de a preda înclinare asta spre activitate practică, pentru că noi ne-am obișnuit să demonstrăm, să punem filmulețe pe youtube, găsim jocuri. Copiii stau și se uită acolo despre dizolvare, văd într-un filmuleț ceva ce de fapt e mult mai ușor reținut și mult mai bine în momentul în care el îl experimentează.

Vă dau ca exemplu tema apa sau echilibru, magneții, aer (…) Sunt teme pe care tu că profesori le pregătești. Copiii lucrează pe tema respectivă, poate două sau 3 ore. Nu-i o lecție clasică, atelierul e un spațiu care oferă un altfel de învățare și de asta spuneam că e mai mult pentru primar, pentru că tu ca învățător ai lejeritate să combini orele. La școală faci una-două ore în clasă, dar te duci după aceea în atelier, unde sunt foarte multe idei, foarte multe lucruri pe care nu le poți face în spațiul sălii, nu ai materialele, nu ai locul în care copiii să lucreze. Demonstrăm și copiii observă.

Diferența e că în atelier e o libertate de mișcare și o libertate de lucru extraordinară, pentru că atelierul în sine, așa se configurează, încât copiii pot pur și simplu altfel să lucreze acolo, să înțeleagă cei dizolvare, un amestec prin jocuri. Sunt foarte multe joculețe cu apă sau pot înțelege inclusiv cum se formează un vârtej.

Edupedu.ro: Ce îi sfătuiți pe învățători? Mai întâi să predea teoria și după aceea practica sau invers?

Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga: De obicei pornim cu atelierul pe o temă, pentru că în primul rând aici copiii se pot exprima. Deja sunt focurisați pe tema respectivă, au avut deja contact prin experiența asta proprie au deja contact cu apa, de exemplu, că tot am dat acest exemplu. Deja ei prin experimentele ăstea din explorare, copiii deja intuiesc singuri foarte multe lucruri pe care noi după aceea le structurăm, în lecție, în manieră să zic clasică, inclusiv densitatea. Avem niște jocuri atât de faine în care copiii pot înțelege simplu și un copil de clasa întâi, de clasa a II -a nu mai spun la clasa a IV-a. Copiii înțeleg foarte bine lucrând cu ei, cu materialele de acolo și practic, după sesiuni de atelier, urmează etapa de reflecție, și atunci sunt concluziile și venim cu niște structurări, sub formă de scheme să rămână copiii cu notițe.

Luni o să lucrăm pe zona de echilibru, și le propunem să ducă ideile măcar spre școala Altfel sau Săptămâna Verde, deci să plece cu niște idei pe care să le poată aplica. Iar în partea a doua a zilei să transferăm mentalitatea asta și munca de tip atelier o ducem spre oudoor, cu activități senzoriale și cu jocuri foarte multe.

Edupedu.ro: E nevoie de bani pentru a putea să cumperi tot felul de materiale, fie și ele reciclabile. E nevoie de sponsori, ce îi îndrumați pe profesori să facă?

Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga: Pentru fiecare temă noi mai completăm cu materiale care sunt de unică folosință și aici e investiția noastră personală, pentru că avem entuziasmul acesta, dar cine dorește un astfel de atelier e bine să-și caute sponsori.

Edupedu.ro: Profesorii care participă la curs primesc un ghid? Cum e structurat? Ce îi învățați?

Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga: Am simțit că se întâmplă ceva când oamenii vin în contact cu atelierul și cu modul acesta de învăța, pur și simplu. În primul și în primul rând e întrebarea aceea: de ce să fac eu lecțiile doar cu definiții, cu scris pe tablă? Învățăm, bifăm în primul și în primul rând se schimbă ceva în mintea ta și vezi că poți da copiilor mai multă încredere și poți pune mai mult accentul pe ceea ce fac copii, pe contribuția lor. Deci asta e o mare schimbare. Prinzi câteva idei pe care le poți duce și tu la clasă ca profesor și asta e un mare câștig. Le dai copiilor ceva să facă, să ne meșterească, să lucreze ei, să vină de la ei, să acționeze, să înțeleagă, să întrebe, să aibă nevoie de tine ca dacăl, doar ca susținere și în etapa finală când de fapt validăm, toate concluziile pe care extragem lucrând.

Ca manieră de lucru poate fi dusă mai departe, chiar dacă la o scară mult mai mică, dar noi sperăm și să provocăm oamenii și poate să apară astfel de acțiuni și în altă parte. Deocamdată ne lovim mereu peste tot de problema spațiului.

Edupedu.ro: Cum îi ajutați mai departe să aplice un atelier la ei în școală acești învățători?

Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga: Școlile nu cred că sunt pregătite cu mentalitatea aceasta de a aloca parte din buget pentru ceva inovativ.

Mă gândesc că orice școală dacă și-ar propune să facă un astfel de atelier, are nevoie de un minim de investiție care poate a merge mai departe, pe primării, că nu e un capăt de lume. Nu e uriașă. Și pentru că se face o singură pe săptămână, se poate folosi de către toată lumea.

În Germania sunt oameni degrevanți de normă didactică, care doar asta fac în școală, se ocupă de ateliere. Noi nu avem așa ceva și nu știu dacă vom ajunge la nivelul acela. Dar lumea vine, se entuziasmează, vin, revin, ne caută, ne dau feedback, ne arată că încearcă cât de cât așa la nivel mic să mai aplice.

Edupedu.ro: Le e greu să își convingă directorii? Ce vă spun?

Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga: Da, le e greu. Asta e problema. Nu sunt spații și mai ales acum este și problema asta reală de vreo 2 ani, 3 ani, de când e schimbată legea și s-au micșorat efectivele de elevi și atunci automat în școli au fost nevoie de mai multe săli de clasă. Oamenii în școli au prioritar în primul rând să-și asigure spațiile pentru sălile de clasă și nu au disponibilitate să transforme un spațiu, chiar dacă au spații, un laborator care nu mai este actual, nu mai este funcțional. Le e greu să transforme în atelier de învățare.

Edupedu.ro: Ați făcut un un necesar, de ce e nevoie pentru un atelier?

Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga: Când vin și văd, în primul rând ei înțeleg cum este construit un astfel de atelier. Adică e nevoie să aibă o sursă de apă, adică o chiuvetă. E nevoie de câteva rafturi, bine fixate, e nevoie de cutii din acelea transparente, cutiile de depozitare, și principiul este copiii să vadă materialele. E nevoie de câteva măsuțe, o masă mare în mijloc și de câteva măsuri și scăunele modulare, ca să putem crea stațiile de lucru. Deci acesta este obligatoriu. Și apoi tot ce se mai aduce, se construiește acolo împreună cu comunitatea. Materiale în mare parte refolosibile, și să ai și disponibilitatea asta să pui un scripete, să pui ceva pe pereți, că și asta mai este o problemă. Nu putem pune pe pereți, nu putem da găuri.

Edupedu.ro: De ce?

Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga: Nu știu, asta este o altă problemă de care ne lovim: Vai de mine, ce ați făcut aici. Ați găurit peretele. Nu, e un atelier de învățare prin joc și explorare. Noi nu folosim materiale care pun copii în pericol, chiar dacă lucrăm cu coloranți, pământ, alimente, n-avem obiecte periculoase. Găsim obiecte pe care le-am fi aruncat în mod normal, sticle de plastic și altele, care în atelier sunt utile.

Edupedu.ro: Aveți modele modele de succes, învățători care reușesc să deschidă un atelier în școala sa?

Viora Rozorea de la Școala Nicolae Iorga: Avem o cursantă și alte câteva care au aplicat mai timid câteva idei la școlile lor, tot așa, din sate.

Cerința de promovare a cursului este să aplice o idee. La finalul cursului ei au practic 3 săptămâni în care trebuie să elaboreze. Sunt trei teme, ceva aplicat la clasă, frumos cu descriere, cerem și imagini și cerem să ne vorbească un pic despre cum a funcționat, ce spun copiii, unii ne spun chiar și ce spun părinții, deci funcționează.

Tudorel Drăgoi, învățător la Școala Gimnazială din Cârța: Îmi ia cam două zile să pregătesc o temă, despre care vorbea colega mea.

Edupedu.ro: Care sunt pașii? Cum pregătiți o temă de atelier pentru clasă?

Tudorel Drăgoi, învățător la Școala Gimnazială din Cîrța: Întâi pregătim stațiile. Mă gândesc întotdeauna cam câte stații, depinde clasa. La noi avem clasele mici, și atunci pregătesc cinci-șase stații. Ei se mută de la o stație la alta.

Există mai multe moduri într-o stație, de exemplu, fără informații multe, dar elevii trebuie să facă ceva să ajungă la un rezultat. Alte stații au câteva îndrumări: semidirijat – să facă două-trei lucruri și să ajungă la acest rezultat, dar ei trebuie să gândească. Vă dau un simplu exemplu le dau o pilă și o bilă de sticlă și zic să le faceți ca împreună să plutească.

După ce pregătesc 2 zile materialul vine o clasă a II-a, pentru ei fac ceva mai ușor, am deja a făcut stațiile și cu sarcinile, dacă vine ca a III-a, ceva mai complicat, la a IV-a și mai complicat, acolo și curba de densitate de exemplu, mai multe lucruri ce le pot face, dar să nu credeți că nu putem face și pentru alte clase. Am făcut stagii în așa fel încât copiii de clasa a 8-a să lucreze în volume, măsurători. Deci dacă ai imaginație multă, poți să faci multe lucruri.

Edupedu.ro: Am văzut că școala a fost modernizată, aveți și multă tehnologie, tablă inteligentă.

Tudorel Drăgoi, învățător la Școala Gimnazială din Cîrța: Da, dar să știți, copiii după vreo 5 minute, 10 minute se cam plictisesc. Știți ce greu să înveți un copil să se joace? Jocul acesta înseamnă regulă, înseamnă răbdare, înseamnă să știi să pierzi. Foarte greu învățăm copiii în perioada aceasta se respecte o regulă, să nu supere dacă pierd, foarte multe lucruri de genul acesta îi învățăm prin atelier și prin joacă și la mine cat au foarte multe jocuri și să știți că de fiecare dată după tabla interactivă sunt tot felul de jocuri și de matematică, și de română, și litere și toate felurile, se întorc la jocurile clasice, acelea cu X 0, așa de frumos se joacă. După un an de muncă intensă am reușit să-i văd, pot să plec dacă vreau 10 minute din clasă și sunt toți liniștiți și se joacă, nu se ceartă, nimeni, nu plânge, nimeni nu se poate. Asta e un câștig. Lucrăm cu simțurile, cu fructe, legume.

Edupedu.ro: Am văzut într-o imagine, o cutie cu o păpușă în interior și pe fundal o clădire. Cum ați făcut-o și mai ales ce lecție reprezintă?

Tudorel Drăgoi, învățător la Școala Gimnazială din Cîrța: Am făcut-o cu elevii de clasa a IV-a. Este despre cum percepem noi spațiu și dacă te uiți printr-o printr-un orificiu mic și lucrezi la scară, cu un plan îndepărtat, plan apropiat, atunci se creează spațiu acela și vezi ca și cum mai vedea în realitate ceva. Da, e foarte interesant. Foarte multe lucruri pe care le facem practic care ne costă timp,  dar mie deocamdată îmi place. Satisfacția e foarte mare.

__________

Despre cei doi învățători

Tudorel Drăgoi este învățător la Școala Gimnazială din Cîrța și profesor formator, lucrează cu ONG-ul Aspire Teachers. Are o experiență de 12 ani în sistemul de educație. Promotor al învățării de tipul PEL (Play Explore Learn).

Viora Rozorea este profesor pentru învățământ primar la Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” din Sibiu. Colaborează cu ONG-ul Aspire Teachers. Este formator, mentor pentru studenți și profesori debutanți, organizator de workshopuri la evenimente naționale și internaționale. Este co-autor la programa școlară Muzică și mișcare pentru achiziții fundamentale și autor al unor resurse educaționale.