Nu mai puțin de șase evenimente s-au petrecut în istorie pe 9 și 10 mai, importante atât pentru istoria României, cât și la nivel internațional: de la Ziua Monarhiei, Independență și la proclamarea Regatului, până la constituirea Uniunii Europene la 5 ani de la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Care sunt diferențele între cele șase evenimente? Sau cum poți explica pe înțelesul unui copil ce este Uniunea Europeană? Despre acestea am discutat într-un interviu cu profesoara de Istorie Nicoleta Zărnescu de la Colegiul Național „Ferdinand I” din Bacău.
Suprapunerile de date nu sunt coincidențe, faptele istorice de pe 9 și 10 mai contribuind, în contextul fiecăruia, la trasarea de noi orizonturi în politica externă a României și în relațiile de cooperare cu celelalte state, cum este în cazul aderării, în 2007, la Uniunea Europeană, potrivit explicațiilor profesoarei.
Întrebată de Edupedu.ro ce efecte majore a produs fiecare eveniment, Nicoleta Zărnescu a declarat că zilele de 9 și 10 mai sunt pentru România puncte de reper în epoca monarhiei. „Așa se formează o conștiință istorică, prin apelul la imagine și borne istorice de reper, așa se construiește mentalul colectiv identitar”, spune profesoara despre încărcătura Istorică a datelor de 9 și 10 mai din secolul XIX.
„Pe de altă parte, în contextul polarizării postbelice a polilor de putere Est-Vest, URSS a dorit să își adjudece o dată istorică, datorită sacrificiului enorm pe care armata sovietică l-a făcut pentru înfrângerea Axei. 9 Mai devine o zi reper în propaganda sovietică, în ultimii ani propaganda și mitizarea zilei 9 Mai ca Ziua Victoriei fiind pe agenda geopolitică rusească o evocare a invaziei rusești în Occident, pentru înfrângerea Germaniei”, atrage atenția Zărnescu, cu o experiență de predare de 33 de ani ca învățătoare și profesoară de istorie, dintre care 6 de director adjunct (2016-2022) la Colegiul Național „Ferdinand I” din Bacău. Interviul complet poate fi citit mai jos în articol.
- Profesoara a subliniat că „efectele majore [ale evenimentelor istorice n. red.] sunt, de fapt, proclamate, investite și reinvestite de conducători. Decidenții pot conferi unui eveniment ce a intrat în conțiința colectivă a unei comunități diferite sensuri, grefate pe propriile interese”.
Profesoara a vorbit și despre importanța apartenenței la Uniunea Europeană pentru România. Dacă ar trebui să o explice unui copil, i-ar spune că este o casă „mare, spațioasă, luminoasă, care a început construcția la 9 Mai 1950” și „în care trăiesc mai mulți membri din familia principală și familia extinsă, casa devenind tot mai mare”, bazându-se pe relații de respect, libertate și empatie și de a fi unul pentru celălalt atunci când apar situații de criză.
„Era necesar ca Europa să înlocuiască noțiunea de casă divizată/dezbinată și ruinată în cea de casă comună, casă în care vecinii sunt prieteni și fac eforturi pentru binele comun”, explică profesoara Nicoleta Zărnescu despre contextul din prima jumătate a secolului XX, marcat de două războaie mondiale, care a generat noua perspectivă.
„Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, educația a început procesul transformării. Accesul la programe educaționale care presupuneau mobilități transfrontaliere au devenit o atracție fantastică pentru profesori și elevi. O lume în schimbare credibiliza valorile asumate de Uniunea Europeană”, spune profesoara despre avantajul de a fi născut în Uniunea Europeană.
„O Românie izolată, fără conexiuni cu statele democratice, fără acces la casa europeană este o Românie care ar ignora parcursul istoric al generațiilor din secolul al XIX-lea și până în zilele noastre”, atrage atenție Zărnescu, cu privire la pericolul reprezentat de valul de populism, euroscepticism sau suveranism pe care îl pune pe seama „vitezei scăzute cu care se apropie țara de standardele statelor occidentale” și legate de „incapacitatea României de a transforma economia într-una mai eficientă” în ultima vreme.
- „De aceea e necesar din partea clasei politice de la București, ca și cea de la Bruxelles, să interfereze cu realitățile evidente și să debaraseze scena strategiilor politice de compromisuri. Tinerii și, în general, clasa medie se regăsește într-un discurs echilibrat, arcuit pe soluții, pragmatism și transparență. Este necesar ca tocmai aceștia să fie mai implicați, să se pregătească pentru a contrabalansa tendințele revizioniste și ultranaționaliste”.
„Informarea corectă, din mai multe surse credibile, eliminarea celor suspecte sau care dezinformează devine tot mai clar pivotul creșterii nivelului de cultură dar și stimei de sine. Nu te poți declara antieuropean fără să te fi informat asupra unor definiții, a unor statistici, a unor dovezi și adevăruri. Pe de altă parte, neparticiparea la vot este astfel sancționată. Nu poți condamna o clasă politică dacă tu ești ignorant față de ceea ce se petrece în jurul tău”, mai spune profesoara, întrebată cum s-ar putea combate valul de euroscepticism.
Iată ce semnifică fiecare zi, așa cum prezintă profesoara Nicoleta Zărnescu.
9 Mai 1877 – Ziua Independenței României
”În stare de rezbel, cu legăturile rupte (cu Poarta n.n.), ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”.
Mihail Kogălniceanu
În contextul ”crizei orientale”, ca episod al relațiilor internaționale ce punea sub semnul întrebării existența Imperiului Otoman, popoarele balcanice s-au revoltat, încercând să își câștige libertatea față de Imperiu. Rusia se erija din nou în portavocea manifestărilor de independență în Balcani. Eforturile diplomatice ale guvernului conservator Lascăr Catargiu de a obține ieșirea de sub suzeranitatea otomană au eșuat și în 1876 se instalase la guvernare cabinetul lui Ion C. Brătianu.
Ca ministru de externe, Mihail Kogălniceanu s-a dovedit unul dintre cei mai abili și vizionari oameni politici ai epocii. În situația în care încheierea convenției româno-ruse prin care se permitea tranzitarea teritoriului României de către trupele rusești la sudul Dunării, Imperiul Otoman pedepsește acest gest politic cu bombardarea orașelor de pe Dunăre, la 26 aprilie 1877: Calafat, Bechet, Oltenița și Călărași.
Riposta românilor asupra Vidinului semnala evidența stării de război ce s-a instalat între puterea suzerană și statul vasal. Deși țarul Alexandru al II-lea refuzase o participare militară a României la acest conflict, principele Carol I de Hohenzollern a decretat mobilizarea generală. Starea de război existentă de facto între România și Imperiul Otoman a devenit de jure, oficială, după ce Adunarea Deputaților și apoi Senatul au adoptat la 29 și 30 aprilie 1877 o moțiune în acest sens.
La 9 mai 1877 (stil vechi), a urmat sesiunea extraordinară a celor două Adunări, în cadrul căreia ministrul de externe a răspuns la interpelarea deputatului Nicolae Fleva. Astfel a fost adoptată Declarația de independență, citită în plen de către Mihail Kogălniceanu, declarație care a devenit simbolul obţinerii independenţei de stat a României.
Noul statut politico-juridic era doar afirmat ca o aspirație seculară, dar implicarea militară, la solicitarea Rusiei, și succesele de pe front au adus recunoașterea internațională a acestuia, prin prevederile Congresului de la Berlin, din iulie 1878.
9 Mai 1945 – Ziua Victoriei
Între 1 septembrie 1939 și 2 septembrie 1945 s-a desfășurat cea de-a doua mare conflagrație mondială care a așezat pe fronturi opuse statele Axei (Germania, Italia și Japonia) și cele ale Națiunilor Unite/ Aliați (principalii lideri – Marea Britanie, SUA și URSS). Capitularea Germaniei a avut loc în condițiile în care cea mai mare parte a teritoriului său era ocupată de Aliați, iar frontul din Germania era în derivă, armata predându-se deja comandanților sovietici și anglo-americani. La 7 mai 1945, la Reims (Franța), unde se afla cartierul generalului Eisenhower, s-a semnat primul act al capitulării necondiționate a tuturor forțelor militare germane.
A doua zi, la ora 15.00, preşedintele american Harry S. Truman, premierul britanic Winston Churchill şi generalul francez Charles De Gaulle au anunţat oficial victoria. URSS a impus semnarea unui al doilea act oficial al capitulării, fapt care a fost realizat la 8 mai (9 mai, ora 00.16, după ora Moscovei), într-o suburbie a Berlinului, un oraş în ruine. Feldmareşalul Keitel, şeful Statului Major al Wehrmachtului, semna capitularea germană (a doua capitulare) la sediul Statului Major al armatei sovietice, această dată fiind proclamată Ziua Victoriei. Acesta este motivul pentru care aliaţii occidentali au sărbătorit Ziua Victoriei în Europa în 8 mai, iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai. Acest act a marcat sfârșitul războiului în Europa, dar nu și în Asia. Şi la Bucureşti a fost organizată o paradă militară la data de 10 mai 1945.
Ziua Victoriei reprezintă un omagiu adus victimelor celui De-al Doilea Război Mondial.
9 Mai 1950 – Ziua Europei
În 1950, naţiunile Europei făceau încă eforturi pentru a înlătura consecinţele dezastruoase ale celui de-al Doilea Război Mondial, care încetase cu 5 ani în urmă. Ţările Europei erau determinate să caute modalităţi de a evita un alt război. Astfel, la 9 mai, 1950, ministrul francez de externe Robert Schuman propunea un plan de colaborare între Franța și Germania, în special, punând astfel bazele a ceea ce se va numi, mai târziu, Uniunea Europeană.
Declaraţia rostită la 9 mai 1950 de Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, a rămas înscrisă în istoria construcţiei europene drept „declaraţia Schuman” și este considerată începutul proiectului postbelic de integrare europeană Textul prevedea crearea unei Comunităţi a cărbunelui şi oţelului, ai cărei membri urmau să-şi gestioneze împreună aceste două resurse.
Declarația Schuman: „Europa nu va fi construită dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete, care să creeze în primul rând o solidaritate de facto.”
10 Mai – Ziua Monarhiei în România
10 Mai 1866 este legată de intrarea domnitorului Carol I de Hohenzollern în București. Principele Carol părăsește castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi traversează Elveţia şi Austria, spre România, la sfârşitul lui aprilie 1866, cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I. În ziua de 7 mai, ajunge cu vaporul la Turnu Severin, iar pe 10 Mai intră, după trei zile de mers cu trăsura sau călare, în București. Așa își începea lunga domnie, de 48 de ani, în România, principele de origine germană. Este perioada în care 10 Mai intră în conştiinţa românilor drept Ziua Naţională şi Ziua Regalității.
Carol a declarat, prin jurământul în București: „Punând piciorul pe acest pământ sacru, am devenit român. (…) Vă aduc o inimă cinstită, intenții curate, o voință fermă de a face binele, un devotament fără margini față de noua mea patrie și acel respect neclintit față de legi pe care le-am luat de la strămoșii mei. (…) Cetățean azi, mâine dacă trebuie soldat, voi împărți cu voi soarta bună sau rea”.
10 Mai 1877 – Semnarea declarației de Independență
La 10 Mai 1877 Principele Carol a semnat Declarația de Independență, dând astfel și valoare juridică acestui document. La 10 mai, guvernul, membrii corpurilor legiuitoare, mitropolitul Moldovei, preşedintele Curţii de Casaţie, preşedintele Curţii de Conturi, reprezentanţii altor autorităţi şi delegaţii ale locuitorilor din județe limitrofe au mers la Palat, felicitându-l pe Carol pentru a 11-a aniversare a urcării sale pe tron şi aclamându-l în noua calitate de suveran independent.
Domnitorul a proclamat solemn independenţa. Acestea sunt faptele, care nu lasă loc de interpretări“. Primele acte oficiale adoptate de autoritățile române fiind instituirea celei dintâi decorații românești („Steaua României”) și anularea tributului către Poartă, suma respectivă fiind pusă la dispoziția Ministerului de Război. Din anul 2022, România sărbătorește legal Ziua Independenței. Parlamentul a votat în anul 2021 legea prin care 10 Mai devine Ziua Independenţei Naţionale a României, zi de sărbătoare naţională.
10 Mai 1881 – România devine Regat
Pe 10 Mai 1881 Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar Principele Carol a fost încoronat rege al României. Ca zi naţională, 10 Mai era sărbătorită de toţi românii, care luau parte la celebra bătaie de flori de la şosea. Celebrarea Zilei de 10 Mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupaţia germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea forţată a regelui Mihai din 1947.
Casa Regală a României organizează o serie de evenimente în intervalul 9-18 mai, pentru a marca sărbătoarea zilei de 10 mai.
Interviul integral cu profesoara Nicoleta Zărnescu:
„Edupedu.ro: Care este încărcătura istorică – ce efecte majore a produs fiecare eveniment?
Nicoleta Zărnescu: Fiecare eveniment înscris sau nu într-un manual, carte de istorie, dar care se consideră fapt istoric, este pus în lumină de impactul pe care l-a avut la acele timpuri. În viziunea istoricilor zilele de 9 Mai și 10 Mai au importanța în derularea ulterioară a proceselor istorice. Dar, dacă 9 Mai a fost ziua în care Kogălniceanu proclama Independența, pentru conștiința colectivă a posterității însemnătatea acestui moment avea să fie transferată spre 10 Mai, deoarece semnifica Ziua Regalității.
Desigur, valoarea constituțională a declarației oficiale a monarhiei din România asupra statutului de independență era necesară pentru o țară aflată la începuturile modernizării. 10 mai devine un punct de reper în epoca monarhiei. Așa se formează o conștiință istorică, prin apelul la imagine și borne istorice de reper, așa se construiește mentalul colectiv identitar.
Pe de altă parte, în contextul polarizării postbelice a polilor de putere Est-Vest, URSS a dorit să își adjudece o dată istorică, datorită sacrificiului enorm pe care armata sovietică l-a făcut pentru înfrângerea Axei. 9 Mai devine o zi reper în propaganda sovietică, în ultimii ani propaganda și mitizarea zilei 9 Mai ca Ziua Victoriei fiind pe agenda geopolitică rusească o evocare a invaziei rusești în Occident, pentru înfrângerea Germaniei.
Efectele majore sunt, de fapt, proclamate, investite și reinvestite de conducători. Decidenții pot conferi unui eveniment ce a intrat în conștiința colectivă a unei comunități diferite sensuri, grefate pe propriile interese.
Edupedu.ro: Ce a reușit să schimbe fiecare eveniment față de cum era înainte de producerea lui?
Nicoleta Zărnescu: 9 mai și 10 mai 1877 au schimbat un statut politico-juridic, aspirația seculară a românilor devenind realitate, deschizând noi oportunități de evoluție și construcție statală, încununate în 1918.
9 mai 1945 a finalizat o etapă morbidă din istoria umanității și a deschis o nouă epocă numită postbelică. Lumea întreaga, dar în special Europa care își va reconsidera poziția în lume, va căuta soluții de integrare și cooperare pentru a depăși faza dezbinărilor și a orgoliilor naționale. Vor apărea noi organizații internaționale al căror obiectiv principal va fi promovarea păcii și a securității colective. Europa, în cea mai consistentă imagine, a prins contur în 1950, tot în ziua de 9 Mai, zi special aleasă, a sărbătorii pacifismului și a cooperării, de către diplomatul Robert Schuman.
Așadar, fiecare din aceste zile au schimbat opinii, atitudini și au deschis noi epoci, indubitabil mai bune decât cele precedente: de la vasalitate și supunere la independență; de la război la pace; de la dezbinare la cooperare și integrare.
Edupedu.ro: Ce înseamnă data de 9 mai în contextul în care acum sunt alegeri europarlamentare – un moment istoric pentru România cu 4 rânduri de alegeri la care pot participa și elevi de liceu?
Nicoleta Zărnescu: Aproape 19 milioane de români din cei 22 de milioane sunt așteptați la vot în 2024. În 2024, în România au loc toate tipurile de alegeri politice posibile: europarlamentare, locale, generale (parlamentare) și prezidențiale. Suprapunerea acestor scrutinuri consolidează importanța zilei de 9 Mai. Tocmai am finalizat un concurs organizat de Centrul Europe Direct din cadrul Universității Vasile Alecsandri din Bacău, ce a constat într-o competiție de dezbateri în formatul academic World School (WS), între echipe de liceeni din județul Bacău.
Moțiunile dezbătute au vizat teme de actualitate din politicile Uniunii Europene. Faza finală a competiției s-a desfășurat în ziua de 9 mai, zi special aleasă pentru ca participanții (toți liceenii participanți au 18 ani împliniți, deci sunt votanți) să conștientizeze și să valorifice importanța dreptului la vot, a valorilor democratice. Obiectivul principal al acestui proiect a fost de a disemina în rândul tinerilor informații despre rolul Uniunii Europene, provocările actuale și gestionarea acestora, importanța exercitării dreptului de a alege.
Edupedu.ro: Cum ați explica pentru tinerii votanți, dar și pentru copii mai mici ce s-a întâmplat pe 9 mai referitor la nașterea Uniunii Europene?
Nicoleta Zărnescu: Pot formula o poveste despre o casă mare, spațioasă, luminoasă, care a început construcția la 9 Mai 1950, în care trăiesc mai mulți membri din familia principală și familia extinsă, casa devenind tot mai mare. Fiecare dintre acești membri are responsabilități și se bucură de aceleași drepturi, cu condiția asumării, a respectării fiecărui membru al familiei și a contribuției individuale la bunăstarea și armonia acesteia. Nu putem avea o familie frumoasă fără încredere, empatie și efort. Cam așa stau lucrurile și cu Uniunea Europeană. De asemenea, în timp de criză, familiile sunt mai unite pentru a rezista și a face față riscurilor.
Pentru cei mai mari, care au o gândire abstractă, bazată pe raționamente, analogie și abilități de gândire critică, 9 Mai este un concept, o reprezentare istorică a unui moment de debut pentru un întreg proces istoric. La baza oricărei construcții stă ideea. Efortul este circumscris evoluției fenomenului istoric. La baza unui proces istoric stau faptele profunde- actorii/personalitățile, cauzele/circumstanțele și factorii/agenții de influență. Personalitatea și ideea lui Robert Schuman au fost forțele profunde care au acționat la momentul respectiv, într-o epocă de explorare a unor noi orizonturi.
Era necesar ca Europa să înlocuiască noțiunea de casă divizată/dezbinată și ruinată în cea de casă comună, casă în care vecinii sunt prieteni și fac eforturi pentru binele comun. Faptul că Declarația Schuman a generat o schimbare era de așteptat, deoarece Europa trecea printr-un timp al schimbărilor, și era nevoie să schimbe direcția istorică cu care a parcurs prima jumătate a secolului al XX-lea.
Edupedu.ro: De ce este un avantaj că aceștia s-au născut într-o vreme în care România aparține UE?
Nicoleta Zărnescu: Cele patru libertăți fundamentale sunt supapa de siguranță care acționează permanent în mintea celui născut înainte de 1989, dacă e în pericol de a deveni nostalgic după vremurile predecembriste. Libertatea de mișcare cred că este cel mai mare avantaj, un ideal la care cei născuți înainte de Revoluție nici nu visau. De asemenea, posibilitatea de a avea acces la tezaurul cultural-istoric al Europei, la valorile pentru care s-au jertfit câteva generații, este un mare câștig.
O Românie izolată, fără conexiuni cu statele democratice, fără acces la casa europeană este o Românie care ar ignora parcursul istoric al generațiilor din secolul al XIX-lea și până în zilele noastre (sincronizarea reală cu Europa își are debutul în secolul al XIX-lea, când junii boieri plecau la studii în Occident, aducând idei și atitudini ce aveau să devină un modus vivendi în plan social-politic și economic). Populația postdecembristă este una mai conștientă de existența și destinul său.
Edupedu.ro: Cum arăta realitatea pentru români și copii înainte ca România să intre în Uniunea Europeană?
Nicoleta Zărnescu: Pentru că fac parte din generația tinerilor de dinainte de 1989, cunosc bine povestea integrării. Valul de entuziasm la aderarea în 2007 a fost unul spectaculos, ideea paneuropeană devenind după 1990 un adevărat cult. De ce? Pentru că așteptările erau imense. Dorința de a imita Occidentul, ce părea locul în care îți puteai recalibra esențial viața, a reprezentat pentru cel puțin două decenii esența evoluției individuale și statale. Era firesc, dacă ne amintim de cum trăiam înainte de 1989, frigul, întunericul, incertitudinea și cenzura. Lumina și speranța erau așteptate dinspre Occident.
După negocierile de preaderare, românii au trebuit să ducă o luptă pentru schimbare, pentru a îndrepta o societate care nu avea exercițiul democrației pe direcția corectă, a standardelor europene. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, educația a început procesul transformării. Accesul la programe educaționale care presupuneau mobilități transfrontaliere au devenit o atracție fantastică pentru profesori și elevi. O lume în schimbare credibiliza valorile asumate de Uniunea Europeană.
Edupedu.ro: Aveți vreo fațetă și de demitizare a unor aspecte legate de aceste evenimente, care, din comunism, au rămas eronat în manualele de istorie sau în mentalitatea colectivă?
Nicoleta Zărnescu: Tocmai am demitizat propaganda sovietică legată de Ziua Victoriei. Nu negăm importanța majoră, dar folosirea acestei zile pentru consolidarea unui discurs propangandistic presupune crearea unui mit. Imaginea unora dintre voievozii români, care au fost prezentați ca fiind buni, înțelepți, drepți și mereu victorioși este un alt efort specific narațiunilor istorice din perioada comunistă, pentru a cosmetiza fiecare episod istoric, fiecare personalitate care servea interesului naționalist și cultului conducătorului.
Ca orice creaţie umană, istoria nu e perfectă, ea operează cu elemente create de oameni, prin care descrie fapte create tot de ei. Cu cât înaintăm în timp, cu atât informaţia scade în intensitate, iar acolo unde există, izvoarele poartă amprenta celor care le-au creat. Istoria înseamnă a prezenta obiectiv ceea ce subiectivitatea omului a creat, dar mai ales, ceea ce a supravieţuit până în zilele noastre.
- “Cuvântul istorie are două semnificaţii distincte, pe care publicul larg, dar şi mulţi profesionişti tind foarte adesea a le confunda. Istoria defineşte, în acelaşi timp, ceea ce s-a petrecut cu adevărat şi reconstituirea a ceea ce s-a petrecut, cu alte cuvinte, trecutul în desfăşurarea sa obiectivă şi discursul despre trecut. Ceea ce numim îndeobşte istorie este discursul nostru despre istorie, este imaginea, inevitabil incompletă, simplificată şi deformată a trecutului, pe care prezentul o recompune fără încetare.” (Lucian Boia – Istorie și mit în conştiinţa românească 1997)
Totuși, istoria trebuie îmbogățită, receptată de publicul larg, care percepe mai facil un ton de poveste decît unul de ultraspecializat. Și pentru că „istoria este cea mai frumoasă poveste”, apanajul muzei Clio, ea trebuie sa fie spusă frumos, fără a-i afecta veridicitatea. Toate popoarele, toate națiunile recurg, într-un fel sau altul la tradiții, la fapte istorice și la personalități legendare care imprimă forța identitară a acelei comunități. Cred că important este sensul corect pe care trebuie să îl oferim în învățarea istoriei și din istorie.
Edupedu.ro: Cum priviți valul de euroscepticism – ce ați face ca să îl combateți mai eficient în școli în rândul tinerilor și profesorilor?
Nicoleta Zărnescu: Sesizez o creștere a gradului de euroscepticism. Ceea ce îi face pe mulți să fie pesimiști este viteza scăzută cu care se apropie țara de standardele statelor occidentale. Incapacitatea României de a transforma economia într-una mai eficientă, de a reduce evaziunea fiscală și de a motiva sectoarele cu posibilități de creștere îi face pe mulți să fie pesimiști. În plus, economia subterană pare în creștere, după o perioadă de relativă scădere.
Contextul geopolitic și social-economic (Pandemia, războiul din Ucraina, agresiunile și amenințările lansate de Rusia, conflictul Israel-Palestina) par a readuce o stare de nesiguranță și o neîncredere în instituțiile statului. Pe acest fond al escaladării riscurilor și provocărilor cresc accentele ultranaționaliste, suveranismul și euroscepticismul. Replica vine asociată cu o reactivare a economiei subterane, a polarizării claselor sociale (bugetari de lux, pensii speciale privilegiate) forțează mult starea de încredere a populației în oferta Uniunii Europene de menținere și monitorizare a parametrilor standard de comportament echitabil și corect a instituțiilor statelor membre.
Tinerii și cadrele didactice ar trebui să participe la mai multe activități de informare și să se implice în discursul public. Societatea civilă trebuie să fie mai dinamică, ONG-urile și asociațiile specifice să interacționeze mai mult cu mediul educațional. Sunt prea puține intervenții, prea puține informări care să le ofere elevilor și cadrelor didactice tabloul complet al soluțiilor.
Rețelele sociale sunt inflamate de influenceri sau lideri de opinie care poate că acum 10-20 ani erau ignorați. Scara valorilor pare întoarsă. Spectacolul discursurilor publice chiar dacă nu mai este încărcat de festivismul specific anilor 1990, pare acum mai aproape de show-biz și stand up comedy, decât unul care promovează argumente, convingeri și raționamente tehnocrate.
Sub umbrela populismului, vectorii euroscepticismului sunt în creștere, de aceea e necesar din partea clasei politice de la București, ca și cea de la Bruxelles, să interfereze cu realitățile evidente și să debaraseze scena strategiilor politice de compromisuri.
Tinerii și în general clasa medie se regăsesc într-un discurs echilibrat, arcuit pe soluții, pragmatism și transparență. Este necesar ca tocmai aceștia să fie mai implicați, să se pregătească pentru a contrabalansa tendințele revizioniste și ultranaționaliste. Uniunea Europeană nu este un stat supranațional, ci o formă de organizare de tip federal care conservă suveranitatea fiecărui stat membru, deci temerile sunt nefondate.
Edupedu.ro: Cum credeți că ar putea fi atenuat valul de euroscepticism, prin ce activități și prin ce abordări la ore?
Nicoleta Zărnescu: Eu cred cu ambiție în puterea cuvântului care formează, care deschide, care ascute minți, care comunică și empatizează cu inimile. Tocmai de aceea am îmbrățișat atât de mult formatul dezbaterilor atât ca metodă didactică interactivă, cât și ca metodă de competiții în formatul academic de tip World Schools (WS) sau Karl Popper (KP), pentru că am înțeles ca elevii doresc să se exprime.
Ei vor să învețe să își exprime opiniile în public, să depășească tracul și nesiguranța vorbitului în public. De multe ori, profit de această apetență și propun teme de cercetare pe anumite subiecte. Informarea corectă, din mai multe surse credibile, eliminarea celor suspecte sau care dezinformează devin tot mai clar pivotul creșterii nivelului de cultură, dar și stimei de sine.
Nu te poți declara antieuropean fără să te fi informat asupra unor definiții, a unor statistici, a unor dovezi și adevăruri. Pe de altă parte, neparticiparea la vot este astfel sancționată. Nu poți condamna o clasă politică dacă tu ești ignorant față de ceea ce se petrece în jurul tău. Ne străduim atât de mult să formăm gândirea critică, să maturizăm nivelul de conștiință publică și politică la tinerii noștri.
Cât mai multe proiecte și jocuri de rol, invitați care să aducă în fața elevilor provocări și posibile soluții pot pune în mișcare o dorință mai mare de participare la transformarea societății în care trăiești într-una mai bună. Investiția în educație este cheia care deschide ușa spre o societate mai pregătită, mai sigură pe ea și mai opacă la compromisuri.
Propunerile către tineri ar trebui să devină realități clare, indubitabile. De multe ori sunt uimită de soluțiile pe care le găsesc tinerii în problemele pe care le ridicăm prin moțiunile supuse dezbaterilor. Deci, avem o generație care are forța de a inova, dispune de creativitate și cu inocență privește spre viitor.
Potențialul lor este valorificat prin proiecte, rezolvare de situații problemă, lucrul în echipă. Mulți dintre ei beneficiază de programele educaționale finanțate de Comisia European: Erasmus+, fonduri structurale, schimburi de experiență, cursuri, formări, mobilități, stagii de practică, jobshadowing etc. ceea ce consolidează amprenta beneficiilor integrării europene”.
Foto: © West7megan | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
Diana Ghimiși
Mihai Peticilă
G4Media.ro
R.P.
