Larma din tăcere. Rolul profesorului este de paznic și nicidecum de educator

9.067 de vizualizări
ID 114046485 © Sebnem Ragiboglu | Dreamstime.com
Cu ce aș putea să încep? Bineînțeles, cu entuziasmul gândului de a fi profesor încă de pe băncile facultății, care se disipa în primele luni după ce ai luat post. Sau mai bine cu directorii care te întreabă imediat ce ai ajuns în școală dacă nu îți poți găși post mai aproape de ține și că nu se decontează naveta, doar pentru simplul fapt că le-ai stricat rânduiala, când postul era predestinat unui “ales pe criterii de competență” cu mult timp înainte să vrei tu să fii profesor.
Totuși cred că am să încep cu primele zile de școală, faci planificări, scrii în condica, pui câteva absente și treci ușor ușor la treaba și îți imaginezi că lucrurile nu vor fi chiar atât de grele. Până când auzi un “boule!” din spatele clasei în care predai sau un “s**i ***a!” în timp ce scrii la tablă, ori te mai trezeșți cu vreun obiect din clasa prin cap. Alteori când doreșți să îți mai verifici elevii dacă au învățat și au înțeles noțiunile predate mai faci câte o ascultare și afli că asculți elevul X ar trebui să-ți fie frică de tatăl lui, care garantat vine în ziua următoare să-ti dea o lecție pentru că pe viitor să nu-i mai iei la ascultare odorul. Dar sunt atâtea de spus…
Parcă și acum mi se face poftă când îmi amintesc cum elevii din ultimele bănci ale clasei mâncau pâine cu pateu în timp ce eu mă chinuiam să le explic cum e treaba cu trecutul continuu. În școală românească prezentă, rolul profesorului este de paznic și nicidecum de educator. Părintele știe că nu trebuie să aibă grijă odraslei cel puțîn 6 ore, pentru că școală trebuie să aibă grijă de el.
Ce trebuie să facă un profesor? Să tacă și să înghită pentru o felie de pâine. Dar la un moment dat te obișnuiești. Te obișnuiești să fii jignit, te obișnuiești să fii tratat cu dispreț, te obișnuiești să te obișnuiești. Mai ai norocul să dai și de un cioban care a făcut studii prin flori și să dea cu ține de toți pereții prin școală că i-ai pus notă mică odorului.
Te obișnuiești să-i treci pe toți la finalul semestrului, respectiv anului, pentru că, da, potrivit sistemului românesc unic, ai nevoie de clase pentru a-ti menține catedră intactă. Așadar nu contează ce specimene “intelectuale” promovezi în următorul an școlar, că doar nu ei vor clădi societatea în generația următoare iar în cele din urmă vor ajunge cu slujbe care mai de care ce vor rula banul pentru a ne plăti în final pensiile.
Contează că la final toată lumea trece, poate că “X” a trecut pe la școală de 3 ori anul acesta, ce mai contează? Îi dai 5 că să nu te pui rău cu directorul, care nu vrea să se pună rău cu inspectoratul, care nu vrea să se pună rău cu ministerul, care nu vrea se complice. Toată lumea este fericită iar banii vin de la o luna la altă.
Dar oare asta contează într-o societate, că toată lumea să fie fericită? Sau contează că toată lumea să-și cunoască rolul și să-și îndeplinească partea să în marele ciclu al vieții. Cum să visezi la o țară mai bună, implicit la un nivel de trăi mai ridicat, când piesele noi de schimb ale societății sunt contrafăcute sau mai bine zis prost făcute.
Imaginați-va o mașină ce rulează cu astfel de piese și trageți concluzia singuri, mașină fiind de fapt societatea.. Pe cât de bună e piesă, pe atât de bine va rula mașină în viitor. Așa e și cu oamenii, sunt piese in marele mecanism social. Iar la modul in care sunt educați copiii in ziua de azi, nu vom ajunge decât o epava.
Ne vom miră, cei care vom mai prinde, de generația de mostri pe care am ridicat-o sau pe care am ajutat-o să se ridice, dar ne vom miră si atât. Va fi prea târziu pentru a repara ceea ce deja a fost făcut.
____Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro destinat cadrelor didactice. Aici profesorii, învățătorii, educatorii pot scrie despre lucrurile care nu funcționează în învățământ, sub protecția anonimatului. Adresa noastră este redactie@edupedu.ro.

Foto: © Sebnem Ragiboglu | Dreamstime.com

Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

  1. În legătură cu comentariul doamnei Victoria… Meditațiile la matematica au devenit o moda. Am și eu doua fete la o școală de elita. Aproape toți colegii lor au făcut meditații la matematica încă din clasa a cincea. Oare de ce aceasta moda? Menționez ca în clasa fetitelor mele sunt copiii foarte deștepți, care teoretic ar trebui sa se descurce fără meditații. Ultima medie la nivelul clasei a fost 8,80.Nu acuz pe nimeni de nimic, tot respectul pentru profesori indiferent de disciplina predata.

  2. Corect, din pacate, nu suntem uniti, unii din sistem au impresia ca ,daca ii blameaza pe cei care scriu adevarul, sunt ei profesori exceptionali. Multi elevi, la un moment dat, inteleg unde au gresit si incearca sa se schimbe, dar f. multi parinti ii educa in spiritul lipsei de respect fata de munca reala a unor profesori, normal ca elevul preia modelul parintelui.
    Nu ne mai facem bine, din pacate, lipsa unitatii prof. , dezinteresul sefilor, ,,hate”-ul multora din afara sistemului distrug invatamantul…

    1. Fiecare alineat din acest text poate fi desființat, cu argumente. Nu, nu rezonez cu nicio propoziție. Rolul profesorului e cel de profesor, nu de paznic. Sunt profesor de 32 de ani. Elevii au fost mereu aceiași: nici mai buni , nici mai răi . Profesorul e cel care le impune comportamentul, prin ținuta sa, prin pregătirea sa profesională, prin tact și prin iubire. Niciodata, repet NICIODATA, în 32 de ani, nu am întâlnit un elev care să-mi vorbească urât sau un părinte care să mă amenințe! Nici un director care sa îmi impună ceva! Și eu sunt profesor de modă veche, care dă 2 și care lasă corigenți! Nici cretă în cap nu am primit, nici pe post de paznic nu am fost, nici elevi, care să mănânce în ultima bancă fără să le pese de prezența mea, n-am avut. Dar niciodata nu am intrat în clasă fără să știu ce am de făcut, niciodată nu am citit lecția din carte, niciodată nu am pus 2 fără ca elevul din fața mea să știe de ce a primit nota respectiva. Mai mult decât atât, nota doi nu a fost niciodată percepută ca un soi de răzbunare. Poate în clasa a 9-a elevii se tem puțin de mine pentru că sunt intransigentă, dar mă și respectă, pentru că și eu îi respect pe ei. Apoi frica se duce și rămâne doar respectul si, îndraznesc să cred, și iubirea. Meseria mea e cea mai frumoasă din lume, pentru ca în ea e , în primul rând, vorba despre iubire, despre demnitate, despre educație. Educație fără iubire nu se poate! Mă întreb, dacă profesia asta e așa cum o zugrăveste profesorul anonim, dacă nu-i dă nicio satisfacție, de ce nu s-a gândit sa facă altceva? Nu se mai chinuie nici el, nu-i mai chinuie nici pe elevi.

  3. Doamna Colegă, Domnul Coleg!
    Dacă aveţi asemenea atitudine cum reiese din cele scrise mai sus, atunci vă meritaţi soarta, dar nu şi salariul!
    Şi doar două citate:
    1.”Parcă și acum mi se face poftă când îmi amintesc cum elevii din ultimele bănci ale clasei mâncau pâine cu pateu în timp ce eu mă chinuiam să le explic cum e treaba cu trecutul continuu. În școală românească prezentă, rolul profesorului este de paznic și nicidecum de educator. Părintele știe că nu trebuie să aibă grijă odraslei cel puțin 6 ore, pentru că școală trebuie să aibă grijă de el.”
    Imediat este ora prânzului şi vă urez poftă bună, dacă vă face poftă de mâncare, când vedeţi la oră elevi mâncând. Şi acum pe bune: Ca profesor trebuie să prezentaţi şi să impuneţi nişte reguli la ore. Inclusiv cu mâncatul, băutul (cola, cafea, apă, ceai şi evident nu bere), cu utilizarea telefonului etc. Presupune efort, uneori eforturi imense, trebuie să gasiţi (doar să căutaţi) “aliaţi” printre elevi, colegi, părinţi şi să reduceţi şcoala, chiar să fie un grup şcolar, o şcoală de cartier şi cu timpul veţi căpăta respect, autoritate şi veţi fi ascultat. Dar repet, trebuie început cu încetul, treptat, cu paşi mai mici, dar consecvent şi să vedeţi, că munca îşi va aduce roadele.
    Chiar, trebuie luat “taurul de coarne” (dacă sunteţi bărbat mai ales) şi “elementul cel mai dur”, trebuie mutat în alt loc în clasă, trebuie luat frumos cu vorba şi apelat la bucăţica de om, conştiinţă, sau indiferent cum se numeşte, care există chiar şi în aceste elemente “înrăite”, şi dacă gaşca rămâne fără lider, sau dacă respectivul a fost “îmblânzit”, trebuie luat următorul şi aşa cu un efort special puteţi să câştigaţi multă simpatie şi cum am zis şi aliaţi. Trebuie început în clasele mai mici, şi apoi mai merge vorba şi în alte colectivităţi. Trebuie să aflaţi cât mai mult despre elevii şi în special despre elevii problemă: (familia, obiceiurile, modul de a petrece timpul liber, ce muzică ascultă, ce localuri vizitează, la ce filme şi siteuri se uită etc.) şi să vedeţi, că veţi primii şi răspunsuri pozitive. Că dacă ei vor primii d la Dvs. ce nu au primit în clasele mici sau în familie, atunci oricât de cinic sau “înrăiţi” să fie, vor aprecia efortul Dvs. şi vă vor ţine minte şi peste ani şi decenii.
    Dacă sunteţi Doamnă Colegă, şi aveţi probleme cu respectivii lideri negativi, tot puteţi încerca cu varianta prinsului “taurului de coarne”, cu mijloace psihologice şi nu fizice, şi să vedeţi că aceste “elemente înrăite” nu sunt chiar aşa de periculoase. Există un anumit risc, e bine dacă aveţi reflexe bune, dar cu vorbe şi fapte bune, chiar puteţi ajunge la anumite rezultate. Dar v-am spus, trebuie depus efort, trebuie gândită strategic, găsite punctele slabe (slăbiciunile), respectivilor elevi, şi timpul şi efortul investit, de multe ori se întoarce…
    2.”Ce trebuie să facă un profesor? Să tacă și să înghită pentru o felie de pâine. Dar la un moment dat te obișnuiești. Te obișnuiești să fii jignit, te obișnuiești să fii tratat cu dispreț, te obișnuiești să te obișnuiești. Mai ai norocul să dai și de un cioban care a făcut studii prin flori și să dea cu ține de toți pereții prin școală că i-ai pus notă mică odorului.
    Te obișnuiești să-i treci pe toți la finalul semestrului, respectiv anului, pentru că, da, potrivit sistemului românesc unic, ai nevoie de clase pentru a-ti menține catedră intactă.”
    Dacă tăceţi şi vă resemnaţi, vă meritaţi soarta. Tocmai contariul trebuie făcut din ce scrieţi în pasajul de mai sus. Doar să îndrăzniţi, să încercaţi, chiar dacă la început unii vă vor considera “nebuni”, sau “fanatici”. Daţi dovadă de devotament şi pricepere, şi mai devreme sau mai târziu veţi primii înapoi o parte din munca investită. Şi atunci vă veţi merita salariul.

      1. Recunosc, că limba română nu este limba mea maternă şi mai fac scăpări din motive de grabă sau de neatenţie. În schimb pe tastatură am litere româneşti cu diacritice.
        Aţi auzit dictonul cu paiul şi cu grinda sper…

    1. Aveți o problemă cu salariul! De parcă am câștiga miliarde pe nedrept! Avem amărâte de salarii din care nu ne permitem să plătim rata unei case modeste singuri! Ce tot insistați atât cu salariul ăsta de parcă îl furăm??? Dacă sunteți cadru didactic, îmi e jenă că am citit comentariul dumneavoastră!

      1. Nu vă jenaţi. Să nu citiţi, dacă nu înţelegeţi. Nu cred că am pus accent deosebit pe salariul nostru al dascălilor. Ci am spus, că cei care fac şi gândesc precum autorul anonim, nu-şi merită salariul.
        Nu am spus nici că salariile din învăţământ ar fi prea mari.
        P.s.
        Dacă aş fi instalator (meserie onorabilă şi rară), ma-ţi fi citit cu plăcere?

        1. *m-ați…
          …. Și poate că da, pentru că aș fi considerat că instalatorul nu înțelege dedesubturile acestei meserii, precum nici eu pe ale dânsului.
          Gânduri bune!

        2. “Ma-ti”. Domnule profesor, iar? Serios, puneti mana pe o gramatica romana sanatoasa si lasati-le incolo de diacritice. N-o fi limba dvs materna, e clar ca n-o folositi prea des, dar sunteti dator sa o cunoasteti sau s-o invatati daca nu o stiti. Ce ar zice elevii dvs daca ar vedea cum scrieti?

          1. Mulţumesc pentru observaţie (în legătură cu m-aţi şi nu ma-ţi, cum am scris eu greşit. Dvs. în schimb îmi daţi sfaturi, îmi pomeniţi de datoria de a cunoaşte limba română. “e clar ca n-o folositi prea des” Nu-s aşa de sigur, şi nici infailibil. (Că nu aveţi de unde să cunoaşteţi cât de des folosesc limba română, dar vă spun că des, Chiar şi pe acest forum, dar şi citesc ceva mai mult în română, decât în l. maternă. Şi să ştiţi că elevii mei din clasele cu limbă de predare română (am 5 cl. la secţia română şi ceva mai multe la secţia maghiară), au voie să mă corecteze, dacă fac un dezacord şi nu crapă nici pământul şi nici cerul. (Chiar le-am zis de la început, că dacă comit o scăpare gramaticală, atunci să mă corecteze.)
            Îndemnul Dvs. “lasati-le incolo de diacritice”, nu o să-l ascult, că am şi dicriticile sunt necesare.
            Apoi aţi auzit expresia: Din ţânţar armăsar… Sau: Qoud licet Iovi, non licet bovi… (Şi în legătură cu sfaturi şi sfetnici. Sau chiar prejudecăţi sau resentimente.)
            Vă rog, dacă aţi avea de contestat, criticat în ideile “sfaturile” mele, să contestaţi, şi să nu vă legaţi doar de formă. Dacă se poate.

        3. Dumneavoastră sunteți profesorul perfect, idealul către care se tinde. Felicitări! Sunteți, în schimb, deficitar la capitolul bunătate și empatie. Păcat! Totuși, nu sunteți perfect….

          1. Doamna/Domnişoara Ramona!
            Cred că şi eu trebuie să vă “felicit”:
            Că aveţi talentul, capacitatea de a recunoaşte personalitatea-caracterul oamenilor de la distanţă, doar citind câteva rânduri scrise de ei.
            Dacă vreţi să argumentaţi, că pe ce bază aţi aflat, că eu sunt: “deficitar la capitolul bunătate și empatie”. Doar două fraze vă rog. Ca să mă perfecţionez până ce nu e târziu. Încă nu am renunţat să mai învăţ câte ceva.
            Ps.
            Apropo de empatie:
            Dacă nu aş fi etnic maghiar, ci eventual rom, aţi avea mai multă sau mai puţină empatie faţă de mine? Sau dacă aş fi român get beget? (Nu sunt, dar aţi putea accepta cele scrise de mine în aceste cazuri? Sau contează NU CE spune, ci CINE spune un lucruri?)

    2. Și dumneavoastră aveți dreptate dar și “anonimul” are dreptate.Stiti asta ,nu?
      Cat despre limba română…aici va taxez și eu.Sunteti cadru didactic,cetățean român,puțin importă etnia.
      Dar…înțeleg de ce nu stăpâniți f bine limba română și înțeleg și colegul criticat de dumneavoastră de ce nu reușește să stăpânească f bine situația.
      Acum ar trebui sa va gândiți la cele două cazuri:dumneavoastră aveți dreptul să greșești (e un plus că sunteți dornic să fiți ajutat) dar colegul nu are voie să greșească.
      O să îmi spuneți că nu e același lucru,că o greșeală e mai mare decât alta.
      Oare?
      Daca e mai mica greseala ,atunci nu e așa important și nu o socotim ca greșeală?
      Aici ar trebui să apară empatia.
      Înțelegere.
      Nu aprobare.
      Înțelegerea faptului că suntem diferiți.Sunt sigură că sunteți un profesor f bun.Felicitari pentru soluțiile și sufletul pe care îl puneți în ceea ce faceți dar cineva mi-a zis că focul trebuie sa se mai și odihnească altfel te cuprinde cu totul.
      E o lupta grea ce faceți dumneavoastră.Va înțeleg.
      Succes!

      1. Stimată Ana!
        Nu am susţinut, că alţii nu au voie să greşească. (Errare humanum est…)
        Şi am spus, şi poate fi scuză, poate nu, că din cauza faptului că m-am grăbit sau am fost neatent, am putut avea “scăpări”.
        “înțeleg de ce nu stăpâniți f bine limba română”. Vă contrazic aici: Cred că stăpânesc APROAPE mulţumitor, limba română.
        Şi chiar şi Dvs. aveţi dreptul să greşiţi, pentru că oameni suntem. “cazuri:dumneavoastră aveți dreptul să greșești”.
        Ps.
        1.În recedenta mea intervenţie am fost “ticalos” şi am lăsat intenţionat o greşeală: “CINE spune un lucruri?” Aşteptam ca “vânătorii de greşeli” să dea cu mine de pământ. Dar se pare că s-au plictisit.
        2.Mulţumesc oricum pentru apreciere.

    3. Deci profesorul anonim e resemnat! Gresiti total!!!
      Nu confundati exceptia cu regula…! Sunt mii de scoli si situatii si per general e asa cum a descris prof. anonim si inca foarte cenzurat! autocenzurat!
      Cand de la ISJ, directori si colegi si MEN te indruma sa lasi asa, sa rezolvi singur ilegalitatile si violentele si te dusmanesc si sunt adversari la fiecare pas, ce faci cu indrazneala, cand impostorii sunt pe mai toate scaunele!!! va probez orice in privat, MEN inchide ochii la infractiuni ordinare, fiti mai lucid cu realitatea!!!

      Nota Redacției: Acest comentariu a fost editat, prin transformarea cuvintelor scrise cu majusculă în text normal. În scris, Caps Lock (redactarea cu litere mari a mesajelor) este înțeles de obicei ca ton agresiv, țipăt, furie. Edupedu.ro încurajează dialogul civilizat, constructiv. Prin urmare, vă rugăm să vă construiți mesajele fără a folosi majuscule în propoziții întregi și în alte cazuri decât cele în care avem de-a face cu abrevieri sau titluri.

  4. Sunt fost cadru didactic; am renuntat din lipsa motivatiei. Din pacate nu toti sunt interesati sa isi predea materia. Sunt foarte multe situatiile in care ti se impune sa promovezi elevii, uneori chiar daca nu au trecut pe la scoala. Ca si titular ti se atrage atentia ca ai nevoie de catedra, iar dupa 25 de ani nu mai ai chef sa umbli dupa ore, mai ales daca ai o familie care asteapta. Ca si suplinitor esti la mana directorilor, ca altfel ramai fara loc si incepi din nou sa umbli pe la ISJ poate o aparea ceva. Am avut ocazia sa asist la cateva exemple demagogice de toata jena.
    Cat despre elev educatia pleaca de acasa. Atat timp cat stie ca taticul sau mamica are o vorba de spus el va avea pretentii.
    Iar regulamentele scolare iti impun o serie de bariere astfel incat profesorul devine un supraveghetor.
    PS1. Odata am fost intrebat de un reprezentant din minister de ce un elev are doi de 4 (desi nu un caz singular la acel elv). Raspunzandu-i mi-a spus ca sunt pretentios, fapt care ar putea sa indeparta elevul de scoala. Nu si-a pus deloc problema ca acel elev nu va fi pregatit pentru ceea ce il asteapta.
    PS2 Am constatat, intr-un inceput de an, ca un elev de clasa a IX-a nu stia sa scrie dupa dictare….. nu a apucat sfarsitul semestrului la scoala, a renuntat singur.

  5. Din păcate este un comentariu trist dar adevărat. Foarte multi dintre noi ( cadre didactice) trăim aceleași orori ale sistemului. Deși incercam sa facem loc unor zile mai bune , moștenirea celor treizeci de ani de ignoranta ,ne trage mult înapoi , aproape de feudalism. Exista oameni care vor să muncească cu demnitate ,cu responsabilitate ,cu plăcere dar este dificil pentru că sunt închiși într-o singura opțiune,aceea de a accepta lucrurile așa cum sunt. Nimeni nu poate îngădui că școală sa devină un factor de educație , pentru că soala ar forma oameni,iar acest lucru ar fi de neconceput. Nu cred că lucrurile și vremurile se vor schimba așa ușor după cum ne promit politicienii,. La o simpla analiza ,observăm că au existat doar promisiuni fără utilitate sistemica. Este trist ,este adevărat și este îngrozitor că se tot vorbește despre viciile acestui sistem ,iar cineva acolo sus se preface că nu înțelege.

  6. Din pacate nu mai exista RESPECT pentru nimic in Romania. Cine isi bate joc de EDUCATIE (si nu ma refer DOAR la studiul unor obiecte) se AUTODISTRUGE. Nu stiu ce ne mai poate salva … numai un cataclism, ceva ne mai poate trezi …

  7. Cred că este timpul ca toți profesorii indiferent de materia predată să își ia rolul în serios, numai așa se poate accede la civilizație și puteam să avem o societate normală.

    1. Este de acord cu dv o mama dezamagita, dupa un examen al copilului pentru admiterea in clasa a 5 a la un liceu cu renume din Bucuresti. Ma bantuie inca subiectele absurde, fara sa se tina cont de nici o programa, de nici o metodologie, ma revolta absoluta neimplicare a cadrelor didactice in semestrul doi, ma oripileaza masina de lux- cu care si a facut loc printre parintii emotionati care asteptau la poarta iesirea copiilor din examen-profesorul de matematica “pregatit” sa corecteze lucrarile….. o societate bolnava, cu oameni bolnavi, condusa de un sistem bolnav…..

  8. Cred ca toti avem amintiri din scoala cu anumiti colegi care sfidau autoritatea profesorilor: refuzau sa ia loc, sa indeplineasca sarcini sau sa raspunda la intrebari. Dar niciunul dintre aceste scenarii nu se apropie de descrierea tacticilor folosite astazi de elevi care au devenit cu adevarat pradatori.
    Observatiile obscene, amenintarile verbale si intimidarea fizica au devenit obiceiuri. In cazuri extreme, profesorii au fost impinsi, loviti, palmuiti, scuipati.
    Adesea, abuzul nu este provocat de ceva ce profesorul a spus sau a facut. Poate fi alimentat de frustrarea elevilor, dezamagire pentru o notă proasta, chiar resentimente fata de un anumit profesor. Dar nimic din toate acestea nu este o scuza.
    Oricare ar fi motivul, intimidarea i-a determinat pe unii profesori sa se simta umiliti si neputinciosi. Unii spun ca se tem sa intre la o anumita clasa la ora. Pe multi dintre acestia, frica ii determina sa renunte la aceasta profesie.

  9. Da, dar avem multe zile libere si program scurt! Asta e tot ce contează pentru cei din afara învățământului… În rest, aceste dedesubturi sunt suportate doar de noi, profesorii.

  10. da, și e cu atât mai absurd cu cât acești părinți au ,,sprijinul” inspectoratului și ministerului.

  11. Un articol tembel…denota multe sechele si o abordare anormala a procesului de invatamant.

    Profesorul este in clasa sa PREDEA o lectie sa i ao pauza..uneori cam mare…si sa continue predarea la o alta clasa … sa transfere cunostinte celor care vor sa invete…nu neaparat celor care mananca pateu poate pentru ca acasa nu aveau ce manca si le-a adus colegul la scoala ceva la care au poftit…

    Articolul denota clar frustrarea ca NU TOTI DINTR-O CLASA invata sau sunt interesati de ceea ce are profesorul de expus…de ce ar trebui sa fie asa ?…sa fie societate plina de absolventi de drept si ase? hahahahaha..ce tampenie…

    Repet un articol tembel cu o abordare tembela plina de frustrari legate de siguranta locului de munca respectiv a postului de profesor … si de ideea ca profesorul face lucruri OBLIGAT ca nu are ce face…nimic mai lipsit de adevar…profesorul are posibilitatea sa faca CE TREBUIE…daca nu o face e treaba lui…si denota lipsa de profesionalism si necunoasterea legii.

    Masuri sunt putine eficiente si simple…cei care vorbesc urat oricum nu pot trece anul…de aceea exista repetentie…
    Pentru amenintari injurii etc exista legi care doar trebuie aplicate…vezi codul penal…trebuie doar sa stii sa formulezi o plangere in acest sens…asta ar trebui sa invete toti cetatenii romaniei…in primul rand sa se protejeze pe ei insisi utilizand parghiile legale bune sau proaste existente.

  12. Disprețul și jignirile față de profesori pornesc de la directori și personalul administrativ. Ce să cerem de la copii atunci? Ei nu fac decât să urmeze exemplul directorului numit politic și nu ales…

  13. Trist, dar adevarat. Orice piesa care nu trece de CTC la un moment va dezmembra masina. Fie aceasta va ranane pe butuci, asa cum si scoala sta pe loc, fie se va destrama in toate partile facand victime. Totul depinde de circumstante si cred ca le avem pe toate. Da, guvernul, nepasarea, lipsa de respect pentru invatatura, profesori si munca lor, toate sunt doar niste piese stricate care vor dezmembra masinaria educatiei.

  14. M-am regăsit în tot ceea ce ați povestit. Am fost amenințat cu bătaia de elevi și batjocorit de părinții nemulțumiți că am îndrăznit să le evaluez copiii.
    Sistemul e o roată care cade peste destinul României, dar cred că vine natural această autodistrugere. Cred că e inevitabilă și încercările noastre de stăvilire sunt numai o picătură într-un ocean.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like