Lecția despre Eminescu

2.556 de vizualizări
Foto: © Marian Mocanu | Dreamstime.com
Vreau să mărturisesc dintru început că pentru mine, după Crăciun și Paște, Ziua Nașterii lui EMINESCU este a treia mare sărbătoare a lumii. Ziua Poetului și Ziua Poeziei Românești. Ziua  Geniului, a Omului Deplin al Culturii Românești (majusculele sunt intenționate și intenționale!). E ziua magică în care putem folosi aceste cuvinte mari, pentru că ele au acoperirea întreagă în opera lui, în sufletul și în cultura noastră. În sufletul și în conștiința a mii și mii de iubitori de Poezie și, deopotrivă, în sufletul și în conștiința a mii și mii de creatori de Poezie. Peste spațiu și timp. Este Ziua Geniului de a fi și, deopotrivă, Ziua Geniului de a învăța să fim. O sumă lirică de voievozi, cum frumos și inspirat îl numea Petre Țuțea. Un întemeietor și un vizionar.

15 ianuarie – Ziua nașterii lui Mihai Eminescu!

15 ianuarie 2021: Mihai Eminescu -171 de ani… Puțini pentru eternitatea Geniului.

Ce i-am putea dori și ce ne-am putea dori de Ziua Lui?

Un mare actor român, contemporan și el „cu fluturii, cu Dumnezeu”, mărturisea că visul său din toate cel frumos este să-i întâlnescă cândva pe Isus și pe Mihai Eminescu.

Pe Eminescu, cel despre care regina Elisabeta a României scria cu prilejul primirii Poetului la palatul regal, prilej cu care l-a servit personal cu o ceașcă de ceai, că:

”Avea vocea răguşită, dar duioasă, ca a turturelelor spre toamnă. Când i-am lăudat versurile, a înălţat din umeri […] Mi-am dat foarte bine seama că, din tot ce i-am oferit în timpul vizitei, ceaşca de ceai pe care i-am servit-o eu însămi a fost singurul lucru care i-a făcut plăcere, ceva ce semăna cu sentimentul unui zeu servit de-o muritoare.”

Un Zeu servit de-o muritoare. Regina României!

Ce i-am putea dori și ce ne-am putea dori dacă l-am putea vedea și întâlni astăzi, de Ziua Lui, pe Mihai Eminescu?

Tudor Arghezi, copil fiind, l-a zărit pe stradă pe Mihai Eminescu. După o jumătate de veac, o extraordinară evocare din anii de tinerețe poetică a lui Nichita Stănescu, evocare pricinuită de un gest oarecum neobișnuit al marelui (pe atunci) Geo Bogza, pornește de la această minunată întâmplare:

”Ah, ce întâmplare a vieții mele să-mi fi ieșit de-a dreptul înaintea inimii un hidalgo. Cât de mult l-am putut iubi și cât de mult m-a putut (în credința mea de adolescent întârziat) rușina cu gesturile lui superbe. Cât de sictirit am putut să fiu de unii colegi când Geo Bogza m-a ridicat de ceafă cu macaraua brațului său și m-a dus să-i sărut mâna lui Tudor Arghezi. Arghezi era ca o frunză. Vorbea parcă bătut de un vânt stelar. Bogza i-a ridicat mâna lui suavă în lopata mâinii lui și iată că bâlbâit m-am trezit sărutând o mână care-și scrisese testamentul nu pentru sine, ci pentru poezie.

Restul e ca un ecran alb. Arghezi a spus atunci câteva cuvinte argheziene. Bogza, câteva cuvinte bogziene. Eu aveam limba smulsă.

<<Penibil! Penibil!>>, mă admonestară câțiva colegi. <<Ai ajuns să pupi mâna mărimilor!>>, îmi reproșară alții. <<Ești un lingav!>> îmi spuseră ceilalți.

Mi-a fost rușine, și ciudă, și atât.

Azi, însă, când potrivesc câte un cuvânt sau rostesc cu gura câte o frază în omenia artei, mă întorc și zic: e gura care a sărutat mâna lui Arghezi. E Arghezi, cel care, fiind copil, l-a văzut cu ochii săi căprui pe Eminescu. Și aceasta mi se pare nesfârșit de mult.”

Da, Nichita Stănescu i-a sărutat mâna lui Arghezi, cel care l-a văzut cu ochii lui pe Eminescu. Și aceasta i s-a părut nesfârșit de mult…!

Dar noi, noi ce putem face? Ce datorie avem noi astăzi față de Eminescu, scriitorul nostru emblematic pe care încet-încet școala românească îl pierde în cuvinte despre și în citate aproximative ca, de altfel, pe mai toți marii noștri scriitori?

Datoria vieții noastre este să-l citim, să-l recitim, să-i înțelegem opera, cu grija zilnică de-a nu rătăci potecile și de a-l pierde în uitare. Răsplata va veni de la sine. Negreșit și înmiit. Ca valurile mării.

_____

Despre autor:

Mircea Bertea este Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare Paris, expert al Uniunii Europene pentru Educație și Cultură.

Foto: © Marian Mocanu | Dreamstime.com

Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

INTERVIU Un elev de clasa a VI-a din Germania explică ce înseamnă autotestarea copiilor la școală, de COVID: Ne testăm de 3 ori pe săptămână, în sala de clasă. Dacă e descoperit un caz pozitiv, venim la școală până e descoperit un al doilea caz

Testarea elevilor pentru depistarea rapidă a celor infectați cu noul coronavirus se desfășoară în școlile din România cu mare greutate, cu posibilitatea testării unui număr limitat de elevi și după…
Vezi articolul
Inspecția specială

Problema pensionării profesorilor, în prag de început de an școlar: 18.000 de cadre didactice sunt în categoria de peste 60 de ani. Este o realitate pensionarea în contextul pandemiei – Marius Nistor, lider sindical

Pensionarea profesorilor de peste 60 de ani, de teama îmbolnăvirii sau din cauza necesității adaptării la predarea online, “este o realitate”. “Am colegi care au cerut pensionarea anticipată, pentru că…
Vezi articolul

Cel mult 22 de elevi în clasă pentru toți anii de școală, ore de gimnaziu organizate nu mai devreme de 9 dimineața, studierea istoriei tuturor marilor religii la ora de Religie, să se reanalizeze examenul la Colegiile naționale – propuneri ale Alianței “O voce pentru Educație”, de modificare a proiectului Legii învățământului preuniversitar

Numărul maxim de elevi într-o clasă ar trebui limitat la 22 și la nivel de gimnaziu și liceu, în loc de 26-28, cât prevede proiectul Legii învățământului preuniversitar, iar legea…
Vezi articolul