În ciuda rezultatelor bune ca procentaje de promovare la examenele naționale din această vară fierbinte a învățământului românesc, avem încă o mare problemă nerezolvată, devenită pandemică: numărul enorm de contestații depuse la evaluarea națională și la bacalaureat. Și ceea ce amplifică serios consecințele acestei situații anormale în evaluarea învățării noastre la nivel de țară, dincolo de acest număr foarte mare de contestații depuse, este că aproape 30.000 de note la evaluarea națională și peste 50.000 la bacalaureat au fost modificate!
Chiar dacă modificarea notelor în urma recorectării lucrărilor s-a făcut în majoritate absolută în sus, ridicând, spre exemplu, la bacalaureat procentajul de promovabilitate cu 2,2%, numărul acesta enorm de note modificate este/ar trebui să fie semnalul de alarmă al unei boli grave a învățământului românesc. O boală ce devine pandemică dacă ținem cont că numărul contestațiilor la aceste examene a crescut vertiginos în ultimii ani. Folosim terminologia din medicină pentru că intenția acestui articol nu este de a critica, de a da sentințe sau de a arăta cu degetul spre vinovați prezumptivi sau reali, ci de a îndemna la și a sprijini un diagnostic profesionist în urma căruia să se poată gândi ”un tratament” și măsuri de eradicare a acestei anomalii a examenelor noastre naționale. Așadar, ne vom feri de generalizări, lamentări, încercând să fim, pe cât posibil, obiectivi într-o exprimare, desigur, subiectivă!
Ce știm, ce date și informații certe avem referitor la aceste examene naționale și la situația contestării evalării unor probe din cadrul acestora?
Știm și avem cifrele și statisticile publicate chiar de Ministerul Educației. Îngrijorătoare! Știm apoi și simțim cu evidență că există o nemulțumire generală și o reacție publică manifestată ad-hoc, un cor al nemulțumiților. Ca de obicei, ne pricepem cu toții și la examenele naționale, așa cum ne pricepem noi la toate! Si de aici alte posibile răbufniri și necazuri pe care ni le provocăm singuri! Există o cultură a nemulțumirii la români reliefată cu evidență de la istoria noastră reală până în cele mai nesemnificative gesturi cotidiene. A fi nemulțumit a devenit aproape felul nostru de a fi. Suntem uneori atât de împătimiți în nemulțumirea noastră structurală încât aceasta devine virală, contagioasă, transmițând starea noastră și sentimentul de nemulțumire și celorlalți, nemulțumirea aceasta născând suferință, frustrare și vulnerabilitate. Cu atât mai mult acum, când ea vine peste o mare de emoție națională provocată de aceste examene și amplificată de emoțiile părinților și familiilor celor aflați la aceste examene naționale. Și sunt mulți, foarte mulți, cu emoțiile și argumentele lor firești și îndreptățite, cu deosebire cele ale atâtor zeci de mii de candidați cărora li s-au modificat notele (în sus) după contestații. Ca să nu mai vorbim de candidații, nu puțini și ei, care nu au avut curajul să depună contestații, dar care acum, văzând marea de note modificate în bine, regretă profund, trăind iluzia (sau poate nu e o iluzie?!) că au pierdut o oportunitate de a-și mări și ei media generală. Și, de aici, o altă constatare, periculoasă atât din punct de vedere al docimologiei, cât și al sănătății morale a generațiilor noastre tinere, în sensul în care aceștia ar trebui să trăiască cu speranțe și cu idealuri, nu cu frustrări, regrete și deziluzii… Cel puțin din punctul de vedere al acestor examene naționale, examene ce sunt pentru majoritatea lor repere fundamentale în cariera, dezvoltarea și statutul lor social și profesional viitor.
Nemulțumiți sunt și elevii din clasele care urmează să participe în anii viitori la aceste examene: a se vedea recenta luare publică de poziție a Consiliului Național al Elevilor, prin care acesta cere Ministerului Educației măsuri pentru subiecte și bareme corecte și evaluabile obiectiv, unitate și consecvență în evaluările profesorilor examinatori, precum și cursuri eficace de formare a acestora.
Lista nemulțumirilor și a nemulțumiților ar putea continua, numai că toate acestea sunt exogene procesului de examinare propriu-zisă și, prin urmare, pot fi luate în considerare doar ca opinii, or, se cunoaște, nu de opinii avem nevoie în eradicarea acestei pandemii, ci de analize pertinente, endogene, urmate de măsuri reparatorii și optimizatoare.
Să revenim la ce ne doare cu adevărat, anume la numărul enorm de contestații la examenele naționale și la constatarea dureroasă că s-a confimat în procentaj zdrobitor că aceste contestații au fost justificate.
Așadar, dincolo de numărul acesta enorm de contestații, contestații care denotă o creștere îngrijorătoare a neîncrederii elevilor și părinților în obiectivitatea evaluării la examenele naționale, partea grea a problemei este tocmai faptul că, după recorectare, s-a confimat oficial că aceste contestații au fost justificate. Ceea ce, la o primă analiză pe baza rezultatelor publicate de minister duce la concluzia că unul din trei profesori evaluatori a evaluat greșit, superficial sau neatent, a evaluat ”ca de obicei” și nu ca la examen (pentru că, din păcate, mai avem și astfel de profesori care dau note, nu evaluează propriu-zis!), uitând că evaluarea lor poate influența în sens negativ destinele candidaților ale căror lucrări aceștia le-au ”evaluat”. Sau, dimpotrivă, modificarea în sus a miilor de note date la corectarea inițială poate duce cu gândul că la recorectare s-a evaluat ”optimizant”, tocmai pentru că era vorba de această cifră enormă de contestații și, prin urmare, îngrijorarea și nemulțumirea candidaților și a părinților trebuiau diminuate. Acesta este un scenariu pe care personal, având în vedere ”curajul” Ministerului Educației de-a nu ascunde, ci, dimpotrivă, de a face publice aceste statistici devastatoare pentru starea învățământului nostru pe segmentul evaluare la examenele naționale, eu nu-l cred realist și nici realizabil. Dimpotrivă, în ciuda procentajelor finale bune de promovabilitate la aceste examene, acesta este un semn că există destulă nemulțumire și tristețe și la nivel de minister al Educației. Ceea ce nu știm însă cu certitudine este dacă și cei care au ”corectat” cele peste cincizeci de mii de lucrări de bacalaureat și aproape treizeci de mii la evaluarea națională, corectori ale ale căror note au fost modificate la recorectare, sunt și ei nemulțumiți și triști, dacă au și ei gustul amar al ”corectitudinii” corectării lor la examenele naționale din sesiunea iunie-iulie 2023. Pentru că, și aici sunt convins că sunteți de acord cu mine, pentru ieșirea din acest cerc vicios al examenelor naționale cu corectare repetitivă deloc onorantă și păguboasă pe toate planurile este nevoie de curajul de-a recunoaște și de a ne asuma cu onestitate vulnerabilitatea acestui proces, precum și de asumarea necesității stringente de analiză ”la sânge” a condițiilor și cauzelor care au dus la acest ”accident” de proporții naționale al educației noastre.
În caz contrar, există o singură soluție: apelul la ”cutia neagră” a examenelor naționale. O soluție riscantă și periculoasă, întrucât ea poate deschide adevărata cutie a Pandorei învățământului românesc actual.
Despre un asemenea posibil scenariu și despre implicațiile și consecințele lui, așadar, despre soluția de tip ”cutie neagră”, voi vorbi/scrie într-un număr viitor.
Redacția
Raluca Pantazi
C.I.
Mihai Peticilă
Daniel Funeriu
15 comments
Înlocuirea Evaluării naționale cu examen de admitere in liceu. Înlocuirea BAC cu examen de admitere in facultate. Liceul se finalizează cu un examen de competență profesională.
Nu stiu daca v-ati uitat cu atentie dar cele mai multe note modificate in urma contestatiilor sunt la limba si literatura romana, respectiv istorie, adica acele probe la care subiectul III este un eseu. In aceste cazuri, o anumita subiectivitate in notare este de asteptat (evident, nu pana la o diferenta de 2-3 puncte intre nota initiala si cea de la contestatie!). La materiile realiste este mult mai putin probabil sa apara diferente majore, baremul fiind mult mai strict. La chimie sau la fizica de exemplu, baremul la unele subpuncte prevede pentru rationament corect -3 puncte, calcul 1 punct. Dar, rationamentul poate fi impartit in mai multe secvente, care pot fi notate cu 1 sau 2 puncte din cele 3 totale. Daca profesorii corectori nu stabilesc in acest caz un punctaj intermediar uniform, apar diferente de notare. La fel, baremul precizeaza ca se puncteaza orice rezolvare corecta, chiar daca nu apare in barem, dar pot fi cazuri de profesori care nu puncteaza decat rezolvarea din barem ( de exemplu, anul acesta, la matematica mate-info, la subiectul I punctul 6 mai existau 2 variante corecte de rezolvare, pe langa cea din barem). Ce vreau de fapt sa subliniez este ca, in afara corectarii unui test grila ( ca la admitere la medicina), orice corectare este, pana la un punct, vrem sau nu vrem, subiectiva.
In legatura cu corectarea electronica, sa stiti ca si aceasta este facuta tot de profesori! Singura diferenta este ca in loc sa corecteze lucrarea pe hartie, corecteaza varianta scanata pe calculator, ceea ce, va asigur, este mult mai greu si mult mai obositor! ( daca nu credeti, incercati sa cititi 5 pagini de ziar pe hartie si aceleasi 5 pagini, scanate, pe calculator!).
Aceste fapte reflectă bătaia de joc a dascălilor cărora tocmai li s-au mărit salariile după ce au fost în grevă generală… Sincer NU meritau toți sa primeasca salarii mărite ! Asta este, mergem înainte !
Cei ce depun contestație doresc,logic,o nota mai buna.Dar sa scazi unui copil 1 punct și ceva la contestație e că atunci când îi tai craca de sub picioare.
Va mai mirați,de ce unii abandonează și nu mai dau Bac ul.
Ne furam căciula singuri și căutăm vinovați.Cei ce corectează ar trebui sa nu uite că și ei au fost elevi și de ce și au ales meseria de profesor.
Când se depune contestație se știe ca ori îți creste ori îți scade și tu îți asumi acest lucru. Dacă ar fi doar beneficiul creșterii ar depune toată lumea contestație și ar fi haos, personal plătit din nou pentru aceeași munca, bani aruncați degeaba pentru habarniști ca tine care au impresia ca învățământul e asa… de ochi frumoși.
As adauga o observatie; se pare ca uitam sa menționăm un lucru esential: rezultatele la aceste examene sunt datorate profesorilor meditatori, nu profesorilor de la clasa. Ar fi interesant de văzut care este procentul copiilor care au făcut meditatii din cei care au promovat. Din pacate, învățământul romanesc este, și din acest punct de vedere, catastrofal. Nu mai exista interes din partea cadrelor didactice, iar părinții plătesc bani grei. Elevii care nu sunt sprijiniți de către părinți în acest sens, sunt condamnați eșecului.
Succesul se datorează profesorilor meditatori care lucrează cu unul sau doi elevi pe 70 de lei ora nu cu 25, 35 de elevi cu mari probleme de disciplină și lipsa de motivație pe 20 de lei ora, nu? V-ați gândit și asa?
Tu daca n ai copil sau recent ai avut de a face cu unul dintre marele examene, mai bine ai tace și nu te face de ras
Ce ziceti de profesorii care au o placere viscerala de a da note mici, de a pica elevi/studenti?
Cand am fost elev apoi student, auzisem de ei si chiar i-am intalnit.
Se laudau la o cafea cu numarul de restantieri sau corijenti.
Oameni care stramba suflete.
cunosc bine fenomenul si ca parinte a doi copii care au absolvit o forma de învatamant universitar romanesc.
Cautati in ograda cu profesori !
Pe buna dreptate, procentul mare de note modificate la EN și BAC, generează ideea și chiar necesitatea că toate lucrările cât și evidențierea electronică a notelor sa fie reverificată în întregime! Este inadmisibil ce s a constatat la reverificările solicitate de nemulțumiți, plus că și noi restul am constatat mari diferențe intre estimări și rezultate efective obținute, dar de frica unor și mai mari tăieri de note ne am lăsat așa, ciuntiți…
Da,mâna a unui copil ce regreta profund ca nu și-a ascultat fiul sa facă contestație.”Mama,am făcut de cel puțin un punct in plus la mate”
(1) lucrările nu au fost evaluate „greșit”, cele patru note acordate au valoare egală, niciuna nu e mai bună sau mai proastă ca alta. Diferența dintre ele exprimă doar variabilitatea notării, inerentă felului în care sunt formulate subiectele și baremele, care implică o doză destul de mare de subiectivism.
(2) Variabilitatea este sporită de condițiile evaluării, în special cele care țin de durata prea scurtă, numărul prea mare de lucrări în intervalul acordat și condițiile improprii de lucru.
(3) Este destul de mare numărul de erori „mecanice” (gen „erori de calcul”, sau „erori de transcriere”), dar acestea ar putea fi eliminate prin corectare electronică. Este însă de remarcat că județele pilot, unde s-a corectat deja electronic, deși mai ferite de aceste erori „mecanice”, au avut aceeași variabilitate a notării.
(4) Dacă nu vrem variabilitate, putem recurge oricând la teste grilă, la care nota ar fi unică și obiectivă.
(5) „Creșterea” numărului de note modificate este inerentă metodologiei, care de câțiva ani a eliminat pragul minim de 0,5 puncte între nota inițială și cea de după contestație.
(6) „Creșterea” mediei după contestații este inevitabilă, cât timp cei care contestă sunt cei care cred că au nota mai mică. Dacă s-ar reevalua toate lucrările, nu doar cele contestate, media modificărilor ar fi aproximativ zero, mediile crescând și descrescând în măsuri egale.
(7) soluții posibile:
– formularea diferită a subiectelor și baremelor, eventual trecerea la un examen obiectiv, tip grilă;
– generalizarea evaluării electronice, pentru a elimina erorile mecanice de calcul și transcriere și pentru a permite evaluarea simultană din județe diferite;
– îmbunătățirea condițiilor de evaluare, în special a timpului alocat. Imounerea unui timp minim și a unir pauze obligatorii, ca la șoferi;
– mărirea numărului de evaluări/lucrare, de la 2 la cel puțin 3, cu evaluări suplimentare dacă apar diferențe semnificative între notele alocate;
– publicarea/conservarea/verificarea borderourilor de evaluare detaliate, pentru a identifica subpunctele care determină diferențele între notele acordate de evaluatori diferiți;
Notele de la contestații sunt “tari” pentru că sunt definitive, dar nimeni nu ne poate garanta că ele ar fi “mai obiective” sau “mai puțin obiective” decât cele de la prima corectură și evaluare! Sunt alți oameni, alte viziuni, alte niveluri de cunoaștere, experiență ori pregătire ale evaluatorilor; pot interveni alte aprecieri asupra unor rezolvări parțiale (la S.3.), alte aprecieri ale “marcării” răspunsurilor la grilă (S.1., S.2.) când unii elevi au putut reveni asupra răspunsului corectând opțiunea inițială sau chiar corectând corectarea anterioară! Obiectivitatea și realismul evaluării e dependent și de “starea” reală din sălile de examen, de “liniștea mormântală” sau “zumzetul (aparent) nevinovat”, căci “câte bordeie, atâtea obiceie”, iar “povestea” cu camerele de supraveghere e cam “răsuflată” după primele, poate, două ediții, dovadă fiind că nu au “prins” cam nimic în anii de când “pescuiesc” (oricum, în “ape tulburi”).
O constatare devine, practic, certitudine – nivelul pregătirii școlare scade vertiginos pentru o cotă alarmant și dezarmant de mare din populația școlară! Asistăm la o “criză a școlii” ca instituție și “a educației” ca valoare socială! Soluția, în forma ei primară, nu mai poate veni de la politicieni (deoarece mai mult au arătat că nici nu și-o doresc!), ci se poate naște prin grabnice întâlniri, discuții și dezbateri cu și între dascăli de vocație și dedicați școlii, dascăli care au curajul și decența opiniei. În definitivarea ideilor vor fi antrenați și reprezentanți ai părinților și elevilor dar din cei care au dovedit aplecare spre școală și nu să fie doar “trompete” ale unora pt care școala a fost “nimic”. Concluziile unui asemenea demers să fie sursa deciziilor politice care guvernează sau proiectează școala!
Opinii despre școală am mai postat pe “edupedu”, dând expresie aprecierii, după aproape o jumătate de secol petrecut la catedră preuniversitară, că, pe ansamblu, nu suntem pe drumul bun, chiar dacă mai sunt și excepții în rândul școlilor, profesorilor sau elevilor!
Cele de mai sus sunt o frântură din ce consider că ar merita discutat! Altfel, cu “România (ne)educată, înainte! Tot înainte!”
Contestațiile sunt o gluma. Da, a crescut procentul de promovabilitate, dar in acelasi timp daca o persoana are o nota decenta si este sigur ca a facut mai bine si merită mai mult, profesorii corectori sunt la contestații doar cu numele pentru a primii niste bani in plus si majoritatea notelor scad si sunt facute in bataie de joc. E normal ca un elev sa faca contestație din moment ce a scris o lucrare buna, care merita o nota mai mare pentru ca nota aceea ii influențează viitorul foarte mult si este frustrant ca sa vina unii profesori obosiți, suparati, nepregătiți, incompetenți, sa corecteze lucrările cu sila si sa dea note mult mai mici, doar din cauza frustratilor lor.
Si in acelasi timp, ministerul educatiei ignora si îngreunează situatia unui elev care este sigur ca trebuia sa aiba o nota mai mare. Nu este normal ca daca diferenta intre nota de la bac si nota de la contestatie sa aiba o diferenta mai mare de 0.5 si sa nu aiba nimeni treaba, din ce am inteles acum cativa ani daca depasea o diferenta de 0.5 se facea o comisie care recorecta lucrarea, aparent acum a ajuns acea diferenta la 1.5 si majoritatea profesorilor se chinuie sa scada sau sa creasca cu maxim 1.45.
“Nu este normal ca daca diferenta intre nota de la bac si nota de la contestatie sa aiba o diferenta mai mare de 0.5 si sa nu aiba nimeni treaba, din ce am inteles acum cativa ani daca depasea o diferenta de 0.5 se facea o comisie care recorecta lucrarea, aparent acum a ajuns acea diferenta la 1.5 si majoritatea profesorilor se chinuie sa scada sau sa creasca cu maxim 1.45.”
Am citit si recitit formularea din care NU SE INTELEGE NIMIC!!!! Sper ca nu esti vreun candidat la bac. nemultumit de nota de la contestatie sau frustrat de faptul ca nu a facut contestatie:)))))