Luciana Antoci, consilier de stat la Cancelaria premierului: Un copil tăcut nu este un copil cuminte, ci un copil nefericit / Profesorii care lucrează cu elevi care vin din familii în care părinții sunt absenți trebuie să îi cunoască foarte bine și să se asigure, înainte de orice lecție, că sunt în starea de învățare

Luciana Antoci, consilier pe probleme de Educație al premierului Ilie Bolojan, a explicat că elevii tăcuți sunt elevi care se simt singuri din cauza lipsei de comunicare cu părinții. Într-un interviu acordat pentru Educațieprivată.ro, aceasta a explicat că, de cele mai multe ori, acești copii se refugiază în mediul online, de unde riscă să deprindă comportamente de risc. Astfel, este important ca profesorii care au la clasă elevi din familii în care părinții sunt absenți să comunice cu ei și să nu înceapă predarea până nu se asigură că aceștia sunt în „starea de învățare”.

„Am văzut în școală și văd din ce în ce mai des copii care sunt tăcuți. Sunt tăcuți pentru că vorbesc, dar nu sunt ascultați adesea și atunci preferă să tacă. Iar tăcerea poate să fie adesea doar primul pas către alte comportamente de risc, pentru că e deja un semnal de alarmă că ceva se întâmplă acolo”, a spus Luciana Antoci.

Aceasta a subliniat că cea mea mai problemă pe care o înfruntă elevii este „singurătatea acasă”, inclusiv în cazurile în care părinții sunt prezenți: „Se simt singuri pentru că nu au dialog deschis cu părinții lor, pentru că nu petrec timp liber de calitate, nu comunică, nu desfășoară activități în comun și din perpectiva aceasta se simt nevoiți să se refugieze în alte zone”.

Principalul refugiu pentru care copiii optează este mediul online, unde „conținuturile pe care ei le accesează sunt necontrolate și de foarte multe ori lasă traume și se reflectă ulterior în comportamente de risc”.

„Deci, un copil care tace nu este un copil cuminte. Este un copil nefericit. Un copil care tace este un copil care începe să conștientizeze că are o problemă și este deja primul semnal că ar trebui intervenit acolo prin dialog, în primul rând, ca să aflăm cu ce se confruntă. Este posibil să fie victima unei situații de bullying, este posibil să aibă o problemă de relaționare în familie, este posibil să se simtă nedreptățit sau să aibă sentimentul că povara învățării este prea mare pentru el și nu mai poate duce. Este posibil să se simtă amenințat de vreun factor din afară, dar să nu aibă curajul să spună lucrul acesta pentru că are sentimentul că și-ar asuma o vinovăție și atunci se impune neapărat intervenția unui adult”, a mai explicat consilierul premierului.

Luciana Antoci a atras atenția că, potrivit unor studii, „implicarea părinților în viața școlară crește succesul școlar al elevilor cu până la două puncte în ceea ce privește notarea”. Părinții joacă un rol important în procesul educațional întrucât mediul familial este cel în care copiii petrec mult timp, „ori acest mediu poate să diminueze sau chiar să anuleze competențele care au fost construite la școală”, a mai spus ea.

Am văzut niște studii zilele trecute care atestă faptul că implicarea părinților în viața școlară crește succesul școlar al elevilor cu până la două puncte în ceea ce privește notarea, ceea ce înseamnă foarte, foarte mult. Părinții trebuie să fie parte din această ecuație, pentru că să nu uităm dincolo de timpul petrecut în școală, copiii merg în mediul de acasă și de foarte multe ori acest mediu poate să diminueze sau chiar să anuleze competențele care au fost construite la școală.

Aceasta a mai subliniat importanța dialogului dintre elevi și profesori și nevoia ca dascălii să îi cunoască bine pe copiii care „vin din familii poate dezorganizate sau dintr-un mediu familial în care părinții sunt mai degrabă absenți, pentru că sunt plecați la muncă în străinătate sau absenți prin lipsa de intervenție”.

Potrivit ei, procesul de predare nu trebuie să înceapă până elevii nu sunt în „starea de învățare”. Cât timp copiii nu sunt în această stare, „nu este nicio problemă să amânăm începutul lecției și să încercăm să dialogăm”, a completat ea.

Întrebată ce este starea de învățare, Luciana Antoci a descris-o drept contextul în care elevul se detașează complet de factorii externi și pătrunde „în provocările pe care le presupune lecția”. „Curiozitatea înseamnă startea de învățare. Motivația de a învăța, de a cunoaște, de a afla poate să definească starea de învățare”, a mai adăugat aceasta.