Marius Nistor, lider sindical FSE: Suntem prioritate națională. Anul acesta am constatat-o. Atunci când ai un ministru care acceptă aceste lucruri și le susține pentru că este un program politic, ce mai avem de spus…

Marius Nistor, liderul Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” a remarcat faptul că „educația”a fost o prioritate națională, prin faptul că din acest domeniu s-a tăiat prima oară pentru a se reduce deficitul bugetar al țării. Reacția face referire la declarațiile publice ale ministrului Educației Daniel David și ale altor autorități care vorbesc despre Educație ca fiind o prioritate națională, cu toate că legea 141/2025 a redus veniturile profesorilor și a impus măsuri de austeritate în Învățământ.

• De remarcat, că Educație este singurul domeniu afectat bugetar deocamdată din toate pachete de măsuri adoptate de Guvern.

„Spunea domnul Ghigiu la un moment dat că ar trebui să fim prioritate națională? Domnul Ghigiu păi, suntem prioritate națională, am constatat-o. Anul acesta am constatat-o, suntem primii care ne-am adus contribuția, nu pentru că am vrut, ci pentru că așa ați decis dumneavoastră la reducerea formidabilă cu 0,00 nu știu cât, a deficitului bugetar. Și atunci ne simțim într-adevăr prioritate națională. Când cineva a pus o întrebare, dar de ce ați început cu educația, răspunsul a fost la fel de formidabil: Pentru că de la Educație se poate tăia cel mai ușor. Și adevărul e că atunci când ai un ministru care acceptă aceste lucruri și le susține pentru că este un program politic și domnia nu încalcă acest lucru, ce mai avem de spus?”, a spus liderul de sindicat Marius Nistor, prezent la prezentarea Raportului privind starea Învățământului din Municipiul București pe anul 2024-2025.

Amintim președintele Nicușor Dan a spus după ce veniturile profesorilor au fost printre primele tăiate de Legea-Bolojan: „Asta era cel mai ușor și mai ușor de pus în practică„.

Ministrul David a justificat adoptarea legii 141 prin faptul că anul școlar începea în septembrie și avea nevoie de încă 2 miliarde de lei pentru plata burselor si salariilor, bani care nu existau prevăzuți în buget până în decembrie.

Redăm integral discursul liderului de sindicat Marius Nistor:

„Pot să vă spun că mă uitam aseară, am văzut un titlu de film foarte interesant – chestia aia cu „Furios și Iute”, pot să vă spun că am venit foarte furios aici. Am încercat să mă calmez și să vă spun exact cum văd eu lucrurile în momentul de față. Dacă eram mai tânăr, într-adevăr, genul acesta de acțiuni m-ar fi impresionat: aranjamente florale în sală, toți directorii în straie de sărbătoare, invitați de marcă aici în sălă, avem niște rapoarte extraordinare, avem cifre formidabile, statistici care ne arată cât de bine funcționează învățământul bucureștean, respectiv învățământul românesc. Presupun că toată chestia asta face parte din starea de normalitate pe care ne-o prezenta Ministerul Educației la începutul anului școlar, mai ales pe 8 septembrie. Dar cred că că normalitatea nu este aceasta. Normalitatea cred că o simțim cu toții.

Aici vi se adresează mulțumiri, toată lumea vă apreciază, dar mulțumirile acelea sunt transformate prin ceea ce constatați în fiecare zi în viața pe care o aveți în unitățile de învățământ preuniversitar. Realitatea și adevărata normalitate este cea pe care o vedem din declarații publice, ale celor care au putere de decizie, ale celor care nu ne mulțumesc, în presă în niciun caz, ba din contră. Pe unii îi acuză că ocupă niște funcții fără concurs, chipurile doar pe criterii politice, iar pe ceilalți că sunt vinovați de creșterea fără precedent a analfabetismului funcțional și a abandonului școlar. Poate că suntem vinovați și de violența care se manifestă în unitățile de învățământ preuniversitar… Câte declarații de genul acesta nu ați văzut? Câte declarații de genul acesta n-au apărut în mass-media și pe posturile de televiziune? Mai ales pe posturile de televiziune?

Câte acuzații n-au curs la adresa corpului profesional și, vedeți, asta este diferența dintre normalitatea prezentată cu ocazia unei astfel de acțiuni și normalitatea pe care o știm noi.

Spunea domnul Ghigiu, la un moment dat, că ar trebui să fim prioritate națională. Domnul Ghigiu, păi suntem prioritate națională, am constatat-o. Anul acesta am constatat-o! Suntem primii care ne-am adus contribuția, nu pentru că am vrut, ci pentru că așa ați decis dumneavoastră la reducerea formidabilă cu 0,00 nu știu cât, a deficitului bugetar. Și atunci clar, ne simțim într-adevăr prioritate națională.

Când cineva a pus o întrebare, «dar de ce ați început cu Educația»? răspunsul a fost la fel de formidabil: Pentru că de la educație se poate tăia cel mai ușor. Și adevărul e că atunci când ai un ministru care acceptă aceste lucruri și le susține, pentru că este un program politic, și domnia sa nu încalcă acest lucru, ce mai avem de spus?! 

Domnule inspector școlar general, să nu vă supărați pe mine și nici stimați invitați, dar mulțumeați la un moment dat distinșilor colegi ai noștri care ocupă funcții de mare responsabilitate în Parlamentul României. Aș fi dorit să am posibilitatea să le mulțumesc pentru faptul că nu și-ar fi dat votul pe măsurile asumate pe legea 141. N-am avut această posibilitate, dar sper să am posibilitatea să vă mulțumesc atunci când veți vota prorogarea acelor măsuri asumate pe această lege. Atunci când veți vota revenirea la norma didactică de predare, așa cum a fost ea inițial, atunci când veți reveni pe modul în care se face plata cu ora în sistemul de învățământ preuniversitar, atunci când vom rediscuta alocările de burse pentru elevi și când vom mai discuta și despre degrevările celor pe care, chipurile, în spatele cărora punem soarta unităților școlare, a zecilor de mii de salariați din învățământ și, bineînțeles, a sutelor de mii de elevi. Atunci, da, o să fiu primul care o să vă mulțumească. Deocamdată, aștept, sper să nu așteptăm prea mult.

Spuneați la un moment dat că «știm problemele cu care se confruntă sistemul de învățământ preuniversitar». Și dacă știm ce? Asta ne ajută pe noi, toți cei care suntem aici și pe cei care sunt unitățile de învățământ preuniversitar, să se simtă mai bine? Vă spun că nu, nu este suficient să știm, toți știu treaba asta. Pe mine mă interesează ce facem ca să reparăm niște nedreptăți. Ce facem ca să nu mai raportăm sistemul de învățământ în permanență doar la costuri și la resursă umană. „Vă încadrați la alocațiile asigurate de Ministerul de Finanțe și numărul de posturi aprobat. Nu ne interesează cum funcționează școala” – cel puțin așa spun factorii decidenți. Asta mi-aș dori foarte mult.

Ministrul Educației a declarat, și chiar i-am spus când l-am văzut în sală, îmi spunea domnul inspector general să nu fiu dur, dar nu pot să nu spun, ne spunea domnia sa următorul lucru: „măsurile de austeritate, dragi colegi, absolut necesare, au încetat odată cu măsuri asumate prin Legea 141”. Și vreau să vă întreb pe dumneavoastră mai credeți așa ceva? (din sală se aude „Nuuu”)

Păi parcă-mi aduc aminte că recent a apărut ordonanța 52, aia care amână hotărâre judecătorești în învățământul preuniversitar până în 2026. Nu este tot o măsură de sancțiune? Nu este tot o discriminare care este menținută în sistemul de învățământ preuniversitar – unii cu drepturile luate pe ordonanța 48, acolo unde Guvernul n-a umblat, și alții cu hotărâri judecătorești care trebuie să mai aștepte un an. Și ne spuneți aici că au încetat sau ni se spune aici că au încetat măsurile de austeritate îndreptate împotriva noastră? Nu mai credem așa ceva!

Și poate vă întrebați la un moment dat de ce sunt furios. Păi, știți și dumneavoastră, că doar veniți din școli. Ce s-a întâmplat în ultima vreme cu EduSal-ul? Au scăzut veniturile, nu salariile, într-adevăr, au scăzut veniturile. Sporul de uzură neuropsihică, chipurile, s-a calculat în mod eronat, s-au diminuat veniturile cu sume de la 50 lei până la 200 lei. Nu? Și facem și noi adresă oficială către Ministerul Educației și solicităm o explicație. O explicație absolut normală, că în momentul în care modifici EduSal-ul și afectezi veniturile trebuie să spui și de ce. Și după săptămâni de tăcere primim răspunsul astăzi – mulțumim celor de la Edupedu – în care nu mă interesează conținutul, nu mă interesează ce anume spune ministerul despre Curtea de Conturi, mă deranjează finalul: «Federațiile sindicale au știut». Ce am știut domnule secretar de stat, că sunteți aici și veți fi într-un fel paratrăsnet? Ce am știut? Și mă obligați în momentul de față să spun niște lucruri care trebuiesc cunoscute. Când a apărut această problemă sunteți primul pe care l-am sunat. Erați în drum către Timișoara. Mai știți ce mi-ați spus atunci? Că nu știți și că o să vă informați, că aveți doar, așa, niște presupuneri. L-am sunat pe domnul Păunică, nu a răspuns la telefon. De fapt, domnul Păunică nu mai răspunde de multă vreme la telefon. L-am sunat pe domnul Daniel David și i-am spus următorul lucru: nu este treaba mea, ca sindicat, să dau notă explicativă de ce anume a apărut acea modificare a EduSal-ului. Cel care a făcut-o, el trebuie să explice. Și domnul ministru, care la fel nu era prea bine informat, ne-a promis că se va informa și că este absolut corect să fie înștiințate unitățile școlare despre ce s-a întâmplat. Noi nu puteam să ne dăm cu presupusul, mai ales că era un control al Curții de Conturi.

Am mai discutat și cu alți secretari de stat și ne-au spus „aveți răbdare, aveți răbdare până apare raportul final al Curții de Conturi și atunci vom veni și cu explicațiile de rigoare”. Și care au fost explicațiile de rigoare? Ceea ce a apărut în Edupedu în momentul de față? 

Numai simplul fapt că ne acuzați că știam… știam ce? Credeți că cei de la Curtea de Conduri ne-au contactat pe noi, federațiile sindicale, să ne spună care sunt erorile din EduSal? Este inadmisibil! Este o palmă pe care ați dat-o partenerilor sociali și nu trebuie să vă mirați că vom fi în continuare în fața Ministerului Educației și că vom cere în continuare același lucru: demisia celui care nu este acum în sală, dar poate va reveni după ședința de coaliție, o demisie de onoare. (ropote de aplauze în sală)

Și mai stau să mă gândesc la următorul lucru: deci în patria domnului Păunică și a EduSal-ului, care este suveran, când nu poți face o singură plată eronată, ca apare bulină roșie, puteți să-mi spuneți și mie cum a apărut această eroare vizavi de sporul de uzură neuropsihică? Nu s-a prins nici domnul Păunică, nu s-a prins, nici EduSal-ul, iar acum noi suportăm consecințele? Dar o să vă spun punctul meu de vedere: unii își imaginează că este o eroare acolo, că s-a calculat spor la spor. Că vedeți, domnule, cei cu gradație de merit și dirgenție au băgat frumos cele două beneficii salariale, le-au băgat în salariul de bază și au calculat, chipurile, sporul de uzură neuropsihică. Păi, dacă citiți Legea 153, și asta vom susține în permanență, nici gradația, nici dirigenția nu sunt sporuri, sunt majorări salariale și așa au fost gândite din start, iar ceea ce faceți în momentul de față îl considerăm un abuz, care trebuie corectat.

Sunt multe de spus. Spuneați, domnule secretar de stat, și vă apreciez pentru treaba aceasta, „cei din afara sistemului acuză de multe ori că directorii sunt numiți pe criterii politice”. Cei care nu știu, și vă apreciez pentru treaba aceasta. Dar v-ați consultat și cu domnul Bolojan? Știți de ce, și repet acest lucru, la o întâlnire pe care am avut-o în Consiliul Național Tripartit, ridicând problema degrevărilor pentru dumneavoastră, ca inspectori și directori. Știți ce mi-a spus domnul Bolojan? – și nu eram singurul în sală – «haideți, domnule, lăsați-mă cu directorii, că ce nu o să mai aibă la plata cu ora sau nu o să mai aibă degrevări, vor rămâne pe funcții pentru că sunt doritori de funcții și au pe cineva în spate». Deci, când cineva vine și vă mulțumește pentru ceea ce faceți, să vă gândiți că în realitate, în spatele acelor uși, tot ei vor gândi la modul următor că sunteți doar niște doritori de funcții, care veți accepta absolut orice doar pentru a rămâne pe funcțiile în cauză.

Și eu aș vrea să vă spun următorul lucru: dacă nu ați fi dumneavoastră, dacă nu ar fi și unii din Ministerul Educației, nu toți, dacă nu ar fi unii din ISMB, dacă nu ar fi miile de colegi ai noștri, cadre didactice de predare și chiar colegii noștri administrativi și cadre didactice auxiliare, școala românească s-ar aduce de râpă cu adevărat. Dumneavoastră meritați toate aprecierile.

Îmi aduc aminte că m-au invitat elevii la acea gală unde trebuie să fac parte din juriu, care notează și stabilește profesorul de nota 10. Nu pot să-mi apreciez colegii, nu pot să fac diferențe între ei, dar pentru faptul că încă mai avem un învățământ de stat funcțional, vi se datorează și li se datorează în cea mai mare măsură. Și indiferent cât veți fi acuzați de toate relele din învățământul preuniversitar, să nu uite nimeni niciodată: deciziile n-au fost niciodată la dumneavoastră, deciziile n-au fost niciodată la noi, deciziile au fost în altă parte. Iar cei care au decis și cei care n-au adus în această situație nu au răspuns niciodată, răspundem doar noi. Și cred că este vremea să spunem Stop!. Și dacă vreți să aflați principalele probleme: birocratizarea, finanțarea, lăsați-ne să facem exact meseria pe care ne-am ales-o și pentru care avem vocație. Atâta tot!”.