Pentru un copil bolnav cronic, o oră de școală poate însemna doar 10-15 minute în care copilul reușește să se concentreze, însă „aceea este ora în care copilul a câștigat ceva, a câștigat o informație, a câștigat un proiect, a câștigat o conectare cu o altă persoană”, a declarat medicul pediatru Andreea Șerbănică, coordonatoarea proiectului „Școala din spital” de la UMF „Carol Davila” București, la București FM, pe 22 octombrie.
Nu se pune presiune pe copii, profesorii adaptează activitățile la starea fiecărui copil, iar școala îi ajută să păstreze legătura cu viața de dinaintea bolii, cu profesorii și colegii lor.
Andreea Șerbănică este șef de lucrări la UMF „Carol Davila” București, medic primar pediatru, medic specialist în oncohematologie pediatrică și imunologie și coordonatoarea proiectului „Școala din spital” din cadrul universității.
Școala din spital a început oficial activitatea pe 5 octombrie și vizează 10 spitale din București.
„Legea nu mai include doar pacientul oncohematologic, ci include toate diagnosticele cronice. Pacienți cu dializă, pacienți operați pe cord deschis, pacienți cu afecțiuni grave din ortopedie, pacienți cu arsuri grave, pacienți cu boli respiratorii cronice, de exemplu, pacienți cu astm”, a explicat Andreea Șerbănică.
„Acum, din 5 octombrie, de când a fost deschis oficial, noi lucrăm în patru spitale. Deja avem 106 pacienți cronici, elevi în diferite cicluri. Avem preșcolari, avem antepreșcolari, avem în ciclu gimnazial, avem inclusiv adolescenți la liceu”, a spus coordonatoarea proiectului.
Extinderea către celelalte spitale a fost întârziată, potrivit acesteia, de procedurile birocratice și de necesitatea organizării concursurilor pentru cadrele didactice ale noii instituții.
„Școala în spital este o școală adaptată la nivelul special al copilului, nu se pune presiune sub nicio formă. Este suficient, copilul este într-un mediu spitalicesc, unde suferă tratamente, manevre invazive”, explică Andreea Șerbănică.
Profesorul poate lucra individual cu un copil sau cu grupuri foarte mici, de 3-5 elevi, atunci când starea lor medicală permite acest lucru.Dacă elevul nu se poate deplasa, profesorul ajunge la patul lui. Dacă starea îi permite, activitățile se pot desfășura în spații dedicate din spitale.
Copilul nu trebuie să fie internat continuu mai mult de patru săptămâni pentru a fi înscris
Andreea Șerbănică a explicat că una dintre condiții este existența unei perioade de îngrijire, recuperare sau monitorizare mai lungi de patru săptămâni, nu o internare continuă de această durată.
„Deci nu o spitalizare continuă de peste patru săptămâni. O perioadă mai îndelungată de peste patru săptămâni, ceea ce presupune spitalizare sau recuperare sau monitorizare atentă. Deci nu trebuie să fie obligatoriu internați.”
Copiii pot fi monitorizați inclusiv în regim de spitalizare de zi, dar trebuie să aibă un diagnostic cronic.
Cum poate fi înscris un copil la Școala din spital
Primul pas pentru părinți este să se adreseze medicului curant. „Trebuie să i se adreseze medicului curant. Medicul curant ia legătura cu cadrul monitor. Și cadrul monitor este responsabil de completarea acestui dosar împreună cu părintele sau aparținătorul legal al pacientului.”
Copilul nu își pierde locul la școala de proveniență în perioada în care urmează cursurile Școlii din spital. La final, primește o adeverință cu situația școlară și se reintegrează în unitatea sa de învățământ.
Orele pot dura doar 10-15 minute, dacă atât permite starea copilului
Școala este adaptată stării medicale a fiecărui copil. Activitățile pot avea loc individual sau în grupe mici, de maximum 3-5 copii, în funcție de patologie. Dacă starea copilului nu îi permite deplasarea, profesorul poate desfășura activitatea la pat.
Nu este obligatoriu nici ca o oră să dureze 50 de minute. „Actul didactic este adaptat, atât la nevoile, cât și la posibilitățile copilului. Atât timp cât copilul reușește să se concentreze 10-15 minute, aceea este ora în care copilul a câștigat ceva, a câștigat o informație, a câștigat un proiect, a câștigat o conectare cu o altă persoană”, a explicat Andreea Șerbănică.
Potrivit acesteia, experiența de până acum arată că școlarizarea a contribuit inclusiv la creșterea complianței copiilor la tratament.
Elevii pot susține inclusiv examenele în timpul internării
Elevii din clasele terminale pot susține examenele și în perioada în care se află în spital, potrivit coordonatoarei proiectului.
„Pe parcursul internării, dacă pacientul este, cum au fost, în clasele a VIII-a, clasele a XII-a, da, s-a făcut comisie specială trimisă de la Ministerul Educației, copilul și-a susținut examenele și ulterior și-a continuat viața după acest diagnostic.”
Profesorii care lucrează cu acești copii sunt pregătiți și să observe schimbările stării lor de sănătate.
„Cadrele monitor chiar știu foarte bine să recunoască anumite simptome care pot prevesti o stare de urgență și anunță imediat medicul sau asistentele de pe secția respectivă. Nu se pune presiune”, a spus Andreea Șerbănică
Copiii așteaptă profesorii
„Copiii așteaptă cu nerăbdare să vină cadrele didactice să mai vadă, cum spunem noi pe secție, să mai vadă și alte fețișoare, exceptând medicii rezidenți, medicul curant și asistentele, care nu de multe ori se întâmplă ca noi să îi supărăm prin manevrele pe care trebuie să le facem, pe când cadrele didactice nu.”
Copiii spun că timpul trece mai repede și își păstrează legătura cu colegii și cu ceea ce se întâmplă la școală. „Își mențin o legătură inclusiv cu colegii, pentru că ținând pasul cu educația, își reiau legăturile cu colegii, întreabă de teme”, spune medicul.
Pentru copiii mici, timpul cu profesorul le oferă și mamelor un răgaz
„Cei mici de obicei se leagă destul de tare de cadrele didactice și aici vin chiar cu un secret și mamele se bucură de această conectare pentru că reușesc să aibă un răgaz, atâta timp cât cadrul didactic este cu copilul.”
După ce se formează o relație de încredere, mama poate lăsa copilul cu profesorul pentru cele 15-30 de minute în care acesta poate participa la activitate.
„Devin mai jucăuși, devin mai veseli”, spune medicul. Copiii și părinții au și sprijinul consilierilor psihologici, iar unele activități îi implică pe amândoi. „Nu de multe ori primesc teme, teme cu fișa de colorat, dar o primesc împreună, adică să se ocupe elevul, cât și mama”, povestește Andreea Șerbănică.
Elevii mai mari păstrează legătura cu profesorii și după întoarcerea la școală
Pentru adolescenți, Școala din spital capătă o altă importanță, mai ales la discipline precum Matematică, Fizică și Chimie.
„Cei mari, într-adevăr, o văd ca pe o necesitate foarte mare. Mai ales la matematică, fizică, chimie. Păstrează legătura cu cadrele didactice și după ce se reintegrează în școala de bază, tocmai atunci când întâmpina dificultăți, pentru a avea un ajutor suplimentar”.
Fragmente din interviul cu medicul Andreea Șerbănică despre Școala din spital
Moderator: Ce este Școala din spital? Cum arată o zi pentru copii acolo?
Andreea Șerbănică: Școala din spital este o școală adaptată. O școală adaptată la nivelul special al copilului. Nu se pune presiune sub nicio formă. Este suficient, copilul este într-un mediu spitalicesc, unde suferă tratamente, manevre invazive.
Școala se întâmplă cu un cadru didactic care este angajat al școlii. Este un cadru didactic cu minimum 3 ani de experiență, care, clar, este un cadru empatic. Primul criteriu a fost inclusiv criteriul de voluntariat.
Profesorul se împrietenește cu el și actul didactic se face unul la unul sau în grupe mici de maximum 3-5 copii, dar asta este discutabil în funcție de patologia pe care o are copilul, pentru că, câteodată, se pot aduna copilașii, 2-3 în același salon, sau, dacă patologia este infecțioasă sau nu ne permite, atunci se face unul la unul. De asemenea, cadrul didactic vine în întâmpinarea copilului și în îndrumarea lui, încearcă să facă actul didactic cât mai adaptat, vine cu fișe, încearcă să facă joculețe, dar respectă clar programa.
Există și spații dedicate pentru cei cărora le permite starea. Noi, la Universitatea de Medicină și Farmacie, utilizăm sălile de curs, la spitalele de oncohematologie pediatrică avem spații de joacă special amenajate și atunci putem profita de acest spațiu, ca tocmai actul didactic să devină și mai plăcut, dar numai dacă copilul este apt și mobil pentru a se putea deplasa. Altfel, este la patul pacientului.
Moderator: Înțeleg că proiectul a fost gândit să cuprindă 10 unități, cel puțin deocamdată 10 unități medicale din București. Se desfășoară în toate cele 10 unități în momentul acesta sau nu? Și cam câți copii sunt înscriși în momentul acesta în această Școală din spital?
Andreea Șerbănică: După lupte îndelungate cu birocrația, am pornit pe 5 octombrie și am pornit, într-adevăr, în toate cele 10 spitale, pentru că legea ne permite. Legea nu mai include doar pacientul oncohematologic, ci include toate diagnosticele cronice. Pacienți cu dializă, pacienți operați pe cord deschis, pacienți cu afecțiuni grave din ortopedie, pacienți cu arsuri grave, pacienți cu boli respiratorii cronice, de exemplu, pacienți cu astm, care, în perioada rece, cu astm formă moderată, chiar severă, se pot decompensa respirator, pe perioada respectivă pot beneficia de școlarizare.
Și atunci am luat toate cele 10 spitale, ne-am adresat lor, am făcut contracte de colaborare și vreau să mulțumesc tuturor managerilor de spitale, de pediatrie, directorilor medicali și șefilor de secție care au răspuns foarte prompt solicitării noastre și ne-au propus pacienți cronici care, de fapt, erau viitori elevi. Acum, din 5 octombrie, de când a fost deschis oficial, noi lucrăm în patru spitale. Deja avem 106 pacienți cronici, elevi în diferite cicluri. Avem preșcolari, avem antepreșcolari, avem în ciclul gimnazial, avem inclusiv adolescenți la liceu.
Dar, din păcate, suntem în cele patru spitale care au fost și în anii anteriori. În următoarele zile urmează să trimitem solicitarea și pentru celelalte spitale. De ce am întârziat? Același motiv, birocrația. A trebuit să organizăm concurs, pentru că a fost o instituție nouă, n-am putut prelua cadrele didactice de la instituția anterioară.
Și atunci toate lucrurile astea, hârtii de completat, examene cu tot felul de termene-limită de respectat…
Moderator: Este una dintre condiții o perioadă de îngrijire mai mare de patru săptămâni?
Andreea Șerbănică: Da, foarte frumos ați spus. Deci nu o spitalizare continuă de peste patru săptămâni. O perioadă mai îndelungată, de peste patru săptămâni, ceea ce presupune spitalizare sau recuperare sau monitorizare atentă. Deci nu trebuie să fie obligatoriu internați.
Pot să fie monitorizați, de exemplu, în regim de spitalizare de zi. Dar, obligatoriu, trebuie să aibă un diagnostic cronic. Asta este foarte important. Un diagnostic cronic care presupune această recuperare, monitorizare.
Moderator: Dacă un părinte își dorește acest tip de program pentru copilul lui, pentru că are acest fel de probleme, cui trebuie să i se adreseze și de ce fel de acte sau formalități este nevoie?
Andreea Șerbănică: Trebuie să se adreseze medicului curant. Medicul curant ia legătura cu cadrul monitor. Și cadrul monitor este responsabil de completarea acestui dosar împreună cu părintele sau aparținătorul legal al pacientului. Se face acest dosar, se trimite o adeverință către unitatea școlară de care aparține copilul. Copilul nu își pierde locul în unitatea de învățământ de care aparține, își menține locul pe toată perioada școlarizării în Școala din spital, iar ulterior, tot cadrul monitor se ocupă de integrarea copilului împreună cu părintele.
Se eliberează adeverința cu situația școlară, cu tot ce s-a petrecut pe perioada cât elevul a fost în Școala din spital, și ulterior copilul se reintegrează.
Moderator: Deci este o pregătire compatibilă cu ceea ce se întâmplă în școala de proveniență? Se poate face această legătură imediat, fără să existe niciun fel de probleme?
Andreea Șerbănică: Se poate face inclusiv școlarizare online, pe Zoom. Sunt situații în care copilul nu poate să ajungă la acea monitorizare și cel mai bun exemplu ar fi bolile inflamatorii intestinale, care, atunci când au perioade de decompensare, când copilul are foarte multe scaune și nu are cum să se deplaseze, să plece de acasă, cadrul didactic din Școala din spital poate să-l școlarizeze pe o perioadă scurtă de timp, nu știu, cele 4-6 săptămâni. Când copilul este echilibrat, se reia școlarizarea unul la unul sau în grupele mici, de 3, maximum 5 copii. Altfel, în perioada când nu este bine, chiar online poate intra cu cadrul didactic cu care a făcut Școala din spital, pe discipline. Există orar pentru fiecare clasă.
Respectăm, cât mai îndeaproape, în limita posibilităților copiilor, structura normală a școlii, doar că este adaptată nivelului fiecărui copil și în funcție de posibilitățile lui clinice.
Cadrele didactice care sunt în Școala din spital sunt cadre didactice care au făcut un nivel special de psihopedagogie și majoritatea predau la școli speciale, au predat și au această experiență, cum sunt școlile speciale pentru copiii cu nevoi speciale, deci știu să adapteze. Atâta timp cât medicul curant ne certifică diagnosticul cronic și această perioadă mai lungă de monitorizare, de recuperare, copilul poate intra în Școala din spital. Și, de acolo, cadrele monitor sunt acele cadre coordonatoare.
Moderator: Ați pomenit de cei care, chiar dacă nu se pot ridica din pat, vine profesorul la pat și se rezolvă așa, dar dacă sunt diverse situații în care obosesc foarte repede, bănuiesc că nu funcționăm pe principiul 50 de minute ora, ca la școală, sau mai multe ore, una după alta.
Andreea Șerbănică: Aici aveți perfectă dreptate. Ne adaptăm clar la starea pacientului, la starea copilului. Cadrele monitor chiar știu foarte bine să recunoască anumite simptome care pot prevesti o stare de urgență și anunță imediat medicul sau asistentele de pe secția respectivă. Nu se pune presiune.
Actul didactic este adaptat atât la nevoile, cât și la posibilitățile copilului. Atât timp cât copilul reușește să se concentreze 10-15 minute, aceea este ora în care copilul a câștigat ceva, a câștigat o informație, a câștigat un proiect, a câștigat o conectare cu o altă persoană. Știți că educația aceasta prin Școala din spital, ce am observat noi, a crescut inclusiv complianța la tratament.
Copiii așteaptă cu nerăbdare să vină cadrele didactice, să mai vadă, cum spunem noi pe secție, să mai vadă și alte fețișoare, exceptând medicii rezidenți, medicul curant și asistentele, pe care nu de puține ori se întâmplă ca noi să îi supărăm prin manevrele pe care trebuie să le facem, pe când cadrele didactice nu. Și atunci au observat că le trece timpul mai repede. Își mențin o legătură inclusiv cu colegii, pentru că, ținând pasul cu educația, își reiau legăturile cu colegii, întreabă de teme.
Moderator: Mă gândeam dacă sunt momente de evaluare, momente chiar de examene, se pot întâmpla tot așa în cadrul acestei Școli din spital?
Andreea Șerbănică: Pe parcursul internării, dacă pacientul este, cum au fost, în clasele a VIII-a, clasele a XII-a, da, s-a făcut comisie specială trimisă de la Ministerul Educației, copilul și-a susținut examenele și ulterior și-a continuat viața după acest diagnostic.
Moderator: Cum privesc copiii, de la cei mici, că ați spus că sunt inclusiv antepreșcolari, până la cei care, iată, pot să fie la final de liceu? Cum privesc această parte din viața lor legată de Școala din spital, de a nu întrerupe legătura cu activitatea firească la care ar fi participat zi de zi dacă nu s-ar fi întâmplat să se îmbolnăvească?
Andreea Șerbănică: Cei mici, de obicei, se leagă destul de tare de cadrele didactice și aici vin chiar cu un secret: și mamele se bucură de această conectare, pentru că reușesc să aibă un răgaz atâta timp cât cadrul didactic este cu copilul. După ce se creează o legătură, o legătură de încredere, mama, nu de puține ori, lasă cadrul didactic cu copilul pentru acele 15-20 de minute, 30 de minute, cât poate, și contează foarte mult.
Devin mai jucăuși, devin mai veseli. De asemenea, avem consilieri, consilieri psihologici, care ajută atât mama, cât și copilul și împreună colaborează, împreună îi conectează. Chiar râdeam că, nu de puține ori, primesc teme, teme cu fișa de colorat, dar o primesc împreună, adică să se ocupe atât elevul, cât și mama.
Cei mari, într-adevăr, o văd ca pe o necesitate foarte mare. Mai ales la matematică, fizică, chimie. De multe ori, ei păstrează legătura cu cadrele didactice și după ce se reintegrează în școala de bază, tocmai atunci când întâmpină dificultăți, pentru a avea un ajutor suplimentar.
Și, bineînțeles, pentru școlarii care abia încep să scrie este foarte important. Cred că toată lumea își aduce aminte de clasa I, când ni s-a pus stiloul în mână și am început să scriem, este foarte important ca acel cadru didactic sa fie cald, empatic, să ajungi să scrii cu drag, la fel cum e cu cititul cărților. Și doamnele au făcut chiar cerc de literatură. Când copilul nu este apt, cadrul didactic se prezintă și, dacă copilul totuși este într-o dispoziție bună, dar nu este apt fizic și clinic, de multe ori am găsit cadrul didactic citind la patul copilului o poveste, o lecție.
Doamna de fizică venise chiar cu niște experimente foarte drăguțe și învățau practic. Sunt niște cadre didactice extrem, extrem de bine pregătite și foarte dedicate și, aș spune eu, cu o imaginație extrem de bogată, astfel că adaptarea este grozavă.
Nu de puține ori, copiii vin, chiar dacă s-au reintegrat la școală, către cadrele didactice. Ei se vor reintegra oficial, dar oarecum treptat din punct de vedere emoțional. Țin legătura cu cadrul didactic, au încă îndrumare.
Moderator: Ce le-ați spune părinților care au un copil aflat în tratament într-o astfel de situație și poate până acum n-au știut că poate să participe într-un astfel de program, într-un astfel de proiect cum este Școala din spital?
Andreea Șerbănică: Indiferent unde sunt în țară, să intre pe site-ul universităților de medicină și farmacie de la nivel național. Toată lumea, și noi, Universitatea Carol Davila, avem un spațiu alocat cu toate detaliile, cum să ia legătura cu cadrul didactic monitor. Cadre didactice sunt doar 3 pe București, sunt împărțite în cele 10 spitale, vor începe de săptămâna următoare să meargă prin toate secțiile și, astfel, orice părinte dorește să-și înscrie copilul în Școala din spital, dacă acesta are diagnostic cronic, are criteriile legale și are recomandarea medicului curant, conform legii, se poate bucura de acest program.
