Merită să fii profesor? Scrisoare pentru mine din trecut / Op Ed Andrei Schvab, lector universitar

Dragă mine la 18-19 ani,

Îți scriu din 2026, mocirloase vremuri, pline de fundături și bolovani în drum. Și toate vin încet, se strecoară pe nesimțite, insinuate și tot sper că e doar firea mea analitică și cinică, și nicidecum blestematul dar al Casandrei. Când se va inventa o mașină de călătorit în timp, sper să ajungă la tine această scrisoare. Te pregătești de un an și jumătate pentru Academia de Poliție, dar tu urmează să te faci profesor. Câtă lipsă de viziune, ce dezamăgire. De obicei nu dau sfaturi, dar fiind vorba de mine, nu te supăra pe mine că îți zic următoarele lucruri…

Da, nu te duce capul (tu te amăgești că nu faci meditațiile de pregătire cu cine trebuie), dar să știi că e școala de subofițeri de Cluj, durează doar 1 an. Un fleac pe lângă 4 ani de facultate, unul de master și în cel mai fericit caz 3 ani de doctorat. Serios acuma, ce om cu toate țiglele pe casă pune în balanță 1 an de postliceală la structurile de forță versus 8 ani de tocit coate pe băncile școlii? Și în plus, dacă reziști 25 de ani, poți să ieși la pensie la 55 de ani. Ce om rațional are de ales între a ieși la pensie la 55 de ani sau la 65 de ani (70 dacă se îndeplinește pofta ce-a poftit contabilul-șef)? Viața de subofițer la MAI sau MApN nu e deloc ușoară, e plină de riscuri și de sacrificii, dar cu timpul înveți pe cine să iei la rost și pe cine nu. O să ai un salariu binișor peste al unui profesor debutant și în plus mai primești și niște bănuți pentru chirie (da, banii nu ajung pentru chirie, dar se apropie de 1/3 sau ¼ dintr-o rată).

De ce te-ai face tu profesor? Ce te recomandă? Vocea și talentul? Familia? Simți o chemare lăuntrică să lucrezi cu elevii și studenții? Simți nevoia să trezești curiozitatea lor? Să îi faci interesați? Să caute? Să nu fie de acord, dar să caute argumente? Să caute mai multe variante ale unei probleme/situații? Să discearnă nuanțe? Să se comporte civilizat? Să fie cetățeni responsabili? Ce naiv ești. O să faci asta mai puțin de 10% din timpul tău. În rest vei simți că încerci să interacționezi cu o masă amorfă. Vei face de fapt planuri de lecții, fișe, ședințe, acte solicitate care nu sunt în fișa postului, inspecții, documente pentru inspecții, alte examene și iar examene și alte tone de maculatură birocratică. Vor veni presiuni din partea tuturor cunoscuților și necunoscuților să îi treci pe toți, că dacă nu îi treci nu se fac clasele de liceu, la liceu îi treci pe toți că nu se fac grupele de facultate, iar la facultate îi treci pe toți… ca să nu le spulberi visurile, ba la unii chiar visele. Nicidecum nu îi treci pe toți pentru că altfel știi că rămâne instituția fără finanțare. Educația sub nicio formă nu se face după principiul cap de vită furajată. Ea se face după criterii complexe care țin de performanța acestora, dar și de beneficiile sociale pe care le aduce orașului, regiunii și societății.

Ca să te faci profesor trebuie să fii un maestru al compromisului. Fac o scurtă paranteză, așa cum există două tipuri de șpăgi, din care una acceptată social, adică șpaga de supraviețuire, așa există și două tipuri de compromisuri. Compromisurile de supraviețuire și compromisurile compromițătoare. Oare pe care le practicăm? Și acuma să revin la subiect. Clase și școli întregi cu medii de peste 9, dar la Evaluarea Națională abia iese o medie de 6.50-7, la liceu la fel, la facultate…. cine știe? Noroc că avocații și doctorii mai au examene să cearnă toate mediile de peste 9 cu care termină cohortele de studenți. Unde am fi ajuns dacă domnul ministru Funeriu nu introducea examinări naționale supravegheate audio-video?

Nu credeam că voi fi vreodată de acord cu domnul ministrul David (chiar dacă parțial), dar vina analfabetismului funcțional este și a noastră, a profesorilor, pentru că facem compromisuri care nu ar trebui să ne lase să punem capul pe pernă, dar în aceeași măsură este și vina politicienilor și a societății în general. A politicienilor pentru că condiționează finanțarea per bucată elev/student, și a societății pentru că nu contenește să știrbească din autoritatea morală a educației. Dacă orice român se pricepea la sport și politică, nu cred că greșesc dacă spun că de vreo 30 de ani tot românul se pricepe la educație, parenting și dezvoltare personală.

De ce să fii profesor și să faci pe polițistul la ore, nu mai bine lucrezi direct în structurile de forță și primești salariu corespunzător? De ce să te sune părinții, bunicii, purceii, directorii și inspectorii să te ia la rost pentru notele pe care le dai sau pentru că ai făcut o lecție de morală și bun-simț? Nu mai bine ești tu cel care întreabă: bună ziua, ofițer Ionescu de la Brigada Rutieră. Unde vă grăbeați așa? Nu știți care e limita de viteză în localitate?

Dacă totuși te încăpățânezi să te faci profesor, pentru că zici tu în sinea ta că poți să fii o cărămidă din fundația schimbării (visătorule), atunci te rog eu mult nu îți găsi consort/consoartă tot profesoară. Îți vei condamna familia la mila familiei extinse (știi cum se simte la interior când te “împrumută” bunica la aproape 90 de ani, pe tine… un hăndrălău la 40 de ani?). Te rog să îți găsești un aitist, un doctor, un polițist, un marinar, un creator de conținut doar pentru fani. Doar pentru că ai impresia că ai principii și valori, nu înseamnă că trebuie să fii și sărac.

Un alt motiv e că dacă nu provii dintr-o familie înstărită, în 4-5 ani nu vei mai putea face facultatea pedagogică decât în 4-5 centre alese și cernute de prestigiul timpului (București, Iași, Cluj, Timișoara și Craiova, conform domnului rector Marian Preda). O să mă întrebi bine, bine, dar ce s-a întâmplat cu universitățile mici? Pe scurt, nu și-au găsit prestigiul, pe lung, s-au concentrat pe domeniile care aveau coeficient de finanțare mai mare. De ce să școlarizezi 1 student pedagogic care îți aduce 7000 de lei finanțare, când poți să finanțezi un student la medicină care îți aduce 16.000 de lei.

Glumesc, sau nu…, cine mai știe? Știi de ce cred eu că nu e bine să te faci profesor? Pentru că țara asta nu are nevoie de profesori. Are nevoie de funcționari publici, de soldați, de judecători, de polițiști și de jandarmi. Și dacă nu mă crezi, începând cu acest an, abia vor supraviețui profesorii titulari. Vin zilnic știri că în medie se pierd câte 20 de clase de clasa a IX-a pe județ. Oare câte locuri vor fi scoase la Titularizare 2026? La foarte multe materii se va putea intra în sistem doar la pensionarea cuiva sau Doamne ferește, ieșirea pe caz de boală.

Dacă te faci profesor, nu primești credit până nu ajungi titular. Se ajungea până acuma titular, în medie în 5-7 ani (deși stiu profesori care au ieșit la pensie suplinitori). Dacă dă cel de Sus norocul să prinzi un post titular, la 35-40 de ani (când mai faci și tu vechime și ajungi la grade didactice), dacă te duci la bancă să îți faci credit, primești 75.000 de euro. Singur abia îți iei o garsonieră. Dacă ai ghinionul să trăiești în Cluj, conform unui studiu realizat de Imobiliare.ro, la prețul mediu/mp de 3150 de euro, un apartament de 50 de mp (2 camere), îl iei la 157.500 de euro. Dacă ai norocul să trăiești la malul mării, mp util are un preț mediu de 1917 euro, adică 95.850 de euro pentru 50 de mp. Cu alte cuvinte, fie la Cluj, fie la Constanța, vei trăi o viață întreagă într-o garsonieră pentru care plătești conform aceluiași studiu, 400 de euro în metropola ardeleană și 330 de euro în metropola litorală.

Dar știi ce dragă sine mai tânăr, m-am răzgândit, nu crezi că ar fi mai bine să îți iei tu frumos tălpășița de pe aici? Nu de alta, dar am impresia că ceva dă cu virgulă.

PS: numerele câștigătoare la extragerea 6/49 din 25.01.2004 sunt: 6, 20, 9, 10, 49, 43. Să nu zici că nu are băiatu’ grijă de tine, profesorașule. 

PS2: Ah, și vezi că in toamnă iese președinte Băsescu, nimeni nu se aștepta, eu zic că nu e deloc rău să asezonezi activitatea profesională cu cea politică.

__________________

Despre autor: Andrei Schvab este lector la Universitatea Ovidius din Constanța (UOC) și cercetător la Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate privind Dinamica Teritorială (CICADIT). Are, de asemenea, câțiva ani de experiență în predarea Geografiei din programa britanică și a altor discipline umaniste la o școală internațională din București. Cu un masterat, o licență și un doctorat în geografie, compasul său academic inițial s-a îndreptat în spre geografia umană și turism. Timp de peste 10 ani, munca sa a aplicat (cu succes discutabil) teoria complexității pentru a descoperi modele spațiale de nedreptăți sociale, economice și, foarte recent, de mediu.

Nota redacției: Opiniile din această analiză aparțin autorului și nu sunt în mod necesar și opiniile redacției.