Una dintre problemele pe care le semnalează frecvent profesorii în discuțiile pe care le are cu aceștia este pierderea respectului și a autorității în relația cu elevii, părinții și comunitatea, a declarat ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian. Într-un interviu acordat Cotidianul.ro, ministrul a afirmat că, deși primele subiecte abordate de cadrele didactice sunt de regulă cele legate de salarizare, ulterior discuțiile se mută către statutul profesorului în societate.
„Sigur că este nevoie de redarea respectului și încrederii profesorilor, pentru că în momentul de față multe întâlniri pe care le-am avut cu profesorii se desfășoară cam în acest mod: în prima parte este despre salarii, dar în a doua parte este despre faptul că ei nu se mai simt respectați, că își pierd acest statut în fața părinților, chiar în fața elevilor și din partea comunității în general și este nevoie să redăm această încredere profesorilor, să redăm acest respect profesorilor”, a declarat Mihai Dimian.
Mai târziu în interviu, ministrul a revenit asupra relației dintre familie și școală și a susținut că părinții au un rol important în consolidarea respectului față de profesori.
„Cred că toți trebuie să intervenim în rezolvarea acestei situații. Dar fiecare își are rolul lui în educarea copilului. Vedeți, deși ministerul se numește Ministerul Educației, Constituția îmi spune că trebuie să mă ocup de învățământ, adică acea parte formală a educației. Educația ține foarte mult de familie, de comunitatea în care copiii trăiesc”, a spus ministrul.
Acesta a subliniat că elevii petrec cea mai mare parte a timpului în afara școlii și că responsabilitatea educației revine atât familiei, cât și comunității.
„Dacă tu îți petreci mai puțin de 20% din timpul unui an în școală, 80% ești în afara ei. Suntem cu toții responsabili pentru această educație”, a afirmat Dimian.
Ministrul a făcut apel la părinți să îi încurajeze pe copii să participe la cursuri și să respecte regulile școlii, dar și să evite criticarea profesorilor în fața elevilor.
„Trei, să respectăm profesorii, adică inclusiv acasă. Ai anumite reproșuri, le faci separat, le discuți separat cu profesorul. Nu în fața copiilor începi să critici profesorul”, a declarat acesta.
Mihai Dimian a susținut totodată că prezentarea repetată în spațiul public a unor exemple negative din educație contribuie la deteriorarea relațiilor dintre profesori și părinți și a cerut promovarea exemplelor de colaborare dintre școli și familii.
„Faptul că noi luăm anumite exemple negative și le prezentăm la nivel de masă și spunem că asta este situația în învățământ cred că și contribuie la această animozitate care există între profesori și părinți”, a spus ministrul.
Redăm fragmentele din declarațiile ministrului Dimian pe acest subiect:
„Sigur că este nevoie de redarea respectului și încrederii profesorilor, pentru că în momentul de față multe întâlniri pe care le-am avut cu profesorii se desfășoară cam în acest mod: în prima parte este despre salarii și despre, dar în a doua parte este despre faptul că ei nu se mai țin respectați, că sunt toate acele, își pierd acest statut în fața părinților, chiar în fața elevilor și din partea comunității în general și este nevoie să redăm această încredere profesorilor, să redăm acest respect profesorilor”.
„Cred că toți trebuie să intervenim în rezolvarea acestei situații. Dar fiecare își are rolul lui în educarea copilului. Vedeți, deși ministerul se numește Ministerul Educației, constituția îmi spune că trebuie să mă ocup de învățământ, adică acea parte formală a educației, învățământul care se desfășoară în școală, în universitate și așa mai departe. Educația ține foarte mult de familie, da, de comunitatea în care copiii trăiesc. Și atunci, dacă tu îți petreci mai puțin de 20% din timpul unui an în școală, da, 80% ești în afara ei. Suntem cu toții responsabili pentru această educație.
Atunci, dacă părintele implicat în educația copilului, sigur că poate avea comentarii negative, poate să fie nemulțumit de activitatea profesor dar în primul rând, aș dori să ne asigurăm că părinții se implică în acest proces de educație, mai ales la clasele mici, unde nu se poate spune că nu sunt poate formați pentru a sta alături de ei, pentru a-i încuraja. Și spuneam că putem începe cu lucruri simple.
Părinții să spună copiilor să învețe în fiecare zi, să se ducă la școală să învețe. În primul rând, să se asigure că participă la școală, pentru că de multe ori când vedem nota aia de 2 la Evaluarea Națională, o să constatăm că sunt și multe absențe pe parcursul anului, unele dintre ele motivate. Deci, primul lucru haideți să le spunem copiilor noștri să învețe. Al doilea lucru – să respectăm regulile. Apropo de absențele motivate, scopul nu-i să motivezi o absență prin diverse metode, ci copilul are nevoie de acea participare la școală. Trei să respectăm profesorii, adică inclusiv acasă. Da, domnule, ai anumite reproșuri? Le faci separat, le discuți separat cu profesorul. Nu în fața copiilor începi să critici profesorul.
Pe de altă parte, sigur că și profesorii trebuie să fie deschiși către aceste discuții și vă asigur că majoritatea sunt deschiși.
Faptul că noi luăm anumite exemple negative și le prezentăm la nivel de masă și spunem că asta este situația în învățământul că-i preuniversar sau universitar cred că și contribuie la această animozitate care există între profesori și părinți. Eu am văzut asociații de părinți foarte implicate care desfășoară activități extracurriculare cu copiii. Haideți să-i promovăm și să-i folosim ca model pentru această interacțiune în care colaborează cu profesorii în formarea copiilor lor. Și cred că acest model trebuie promovat și generalizat, iar unde sunt probleme să le rezolvăm”.
Interviul integral, aici:
9 comments
Deja devine populist ministrul demis.
Respectul societății in general vine din statutul pe care il are legiferat categoria profesională respectivă.
Că nici polițistul nu ar fi ,,respectat” dacă legea ar fi permisivă excesiv.
Statut despre care vorbește ca și cum el ar lucra la ceainărie nu ca si cum ar fi ministru chiar și demis.
Dimian si ultimii 4 miniștri PNL au coborât respectul societății față de educație aproape de zero.
Si prin faptul că nu au reintrods STATUTUL CADRULUI DIDACTIC in forma legii inițiale ci l-au redus la câteva articole din legea 198/2023 care mai degrabă subliniază obligații și drepturi ale Ministerului în relația cu profesorii.
Profesorii isi pierd respectul din cauza degradării morale: favoritismele sunt practicate fara perdea și se minte mult și fără jenă. Ei mint sistematic, părinții știu că mint, copiii știu că mint.
Respectul mai il primesti si de la parinti daca nu au stat la barfa si in corporatii si au lasat copii de izbeliste
„Trei, să respectăm profesorii” … Profesorii, elevii si parintii … toti isi doresc respectul celorlalti. Dar ofera respect? Raspunsul cinstit ar fi: ,,depinde …” Cele trei laturi vor forma un triunghi abia atunci cand scoala se va intoarce la menirea ei de a dezvolta invatamant de calitate bazat pe meritocratie si toti cei implicati in educatie impreuna cu profesorii, elevii si parintii, vor constientiza faptul ca ,,familia este celula de baza a societatii”. Orice alta constructie poate obtine ,,respect” doar prin impunerea acestuia.
Cât timp „colegi” de cancelarie discuta cu elevii de la clasa sau de la pregatire despre alti colegi de cancelarie, expunând date din vietile personale ale acestora, elevii ce sa mai inteleaga? Sunt unii „profesori” care nu au nimic de a face cu acest statut. Sunt niste „țațe” de pe câmp.
Profesorul nu respecta elevii de multe ori sau ii jignesc fara motiv, cum asteapta ca el sa fie respectat? Respectul trebuie sa fie reciproc.
In România, toți factorii de decizie constata. Și atât!
Eu cred că respectul se câștigă. Nu vine nimeni să îți transfere respect.
Există un respect minim oferit înainte de orice interacțiune, chiar și între străini – acesta a dispărut în relația părinte-profesor. Dacă profesorul pierde respectul inițial din motive întemeiate, e absolut normal. Dar dacă începi efectiv relația cu o luptă contra inerției și prejudecăților societale – profesorii sunt răi, medicii sunt răi, polițiștii sunt răi, funcționarii publici sunt răi etc – este imposibil să rezulte ceva bun.
N-ai nicio șansă să influențezi pozitiv mintea și caracterul unui copil care aude acasă și pe stradă numai lucruri despre cât de slabă este școala, cât de puțin are nevoie de ea, cum nu-i folosește la nimic, cum profesorii sunt slab pregătiți etc.
Educația nu înseamnă că doar o parte investește efort și abilități, iar celelalte stau și în cel mai bun caz nu se opun, iar deseori se luptă cu profesorul împotriva propriei educații. ”Știu eu mai bine” nu funcționează întotdeauna, în special în relația cu specialiștii. Din păcate, în educație se poate și așa. Știu ei mai bine – părinții, societatea, oricine altcineva decât profesorul care lucrează efectiv cu elevul în cauză.
Nu se poate continua așa. Profesorilor li se cere să ofere respect oricui și oricând, indiferent de situație, dar nu li se oferă acel respect înapoi. Trebuie să acceptăm orice marotă, conspirație, acuzație, învinovățire cu care nu avem nicio legătură, doar pentru că ”suntem profesioniști, așa trebuie”. Ni se atribuie toate tarele sistemului – începând de la politicile de stat până la ultimele tâmpenii trimise de minister în țară, pe care trebuie să le aplicăm, de parcă NOI le-am conceput și impus. Prea mulți elevi în clasă? Profesorul e de vină. Prea stufoasă materia de parcurs? Profesorul e de vină! Prea ”grea” matematica? Profesorul e de vină! Școala nu are nicio dotare? Profesorul e de vină! Condițiile care ar trebui să atragă noi oameni în sistem nu aduc pe nimeni, încât e nevoie să se suplinească aiurea indiferent de specializări? Evident, profesorii sunt de vină!
Din cazuri izolate se creează o întreagă isterie care condamnă întreaga breaslă pentru o vină colectivă care nu există. Respect? Are grijă media să rostogolească lucrurile rele, iar când se întâmplă lucruri bune, apare imediat condiționarea – da, dar erau elevi de la o școală privată. Da, dar erau olimpici, știm noi că ăștia se pregătesc doar în particular, nu la școală. Da, dar banii ăia investiți în dotarea școlilor se fură! Da, dar când câștigă vreun premiu elevii de la o școală micuță, cu profesori necunoscuți, e clar că nici n-au fost prea mulți participanți, sau oricum nu le ajută la nimic în viață! Da, dar la ce le folosește (orice)?
Da, respectul poate fi pierdut. Dar nu se începe de la zero. Trebuie oferit un respect minimal pentru cel care este în fața copilului tău pentru a-i oferit educația școlară de care are nevoie ca să crească într-un cetățean al acestei țări. Dacă începem de la nivelul zero respect și trebuie să se lupte profesorul pentru a ”câștiga” respectul, relațiile profesor-elev și profesor-părinte vor fi disfuncționale pentru tot parcursul școlarității elevului. Copiii voștri sunt oglinda voastră – dacă voi n-aveți încredere în școală, nici ei nu vor avea. Orice efort din partea profesorilor va fi sabotat de aceste percepții.