Ministerul Culturii a ieșit public cu o poziție instituțională detaliată pe proiectul legii salarizării, în care cere corectarea grilelor pentru profesioniștii din cultură și folosește drept reper de comparație profesorul grad I, cu peste 25 de ani vechime. În Educație, deși ministrul Muncii a admis existența unor „lacune” în proiect, Ministerul Educației nu a publicat până acum o analiză instituțională similară.
Demersul Ministerului Culturii vine în contextul în care Ministerul Educației și Cercetării nu a publicat, până acum, o reacție instituțională similară privind grilele de salarizare pentru profesori și angajații din școli, deși ministrul Muncii, Dragoș Pîslaru, a spus după consultările cu sindicatele din Educație că a constatat „mai multe lacune” în proiectul legii salarizării, pe care speră să le corecteze „împreună cu sindicatele și cu Ministerul Educației”.
În comunicatul Ministerului Culturii, instituția arată că „principiul de la care pornesc toate propunerile este unul singur: pentru muncă de valoare egală trebuie să existe salarizare egală”.
„Propunerile vizează apropierea nivelului de salarizare pentru funcțiile de specialitate din muzee, biblioteci, centre culturale și instituții media culturale la nivelul existent în sectorul artelor spectacolului și o corelare mai echilibrată cu profesiile din sistemul de educație”, transmite Ministerul Culturii.
Instituția precizează că documentul transmis Ministerului Muncii a fost elaborat „în urma consultărilor cu organizațiile sindicale reprezentative, a dezbaterilor din cadrul Comisiei de Dialog Social și a analizelor tehnice realizate pe baza metodologiei utilizate de Banca Mondială în cadrul reformei salarizării”.
Ministerul Culturii folosește explicit ca termen de comparație funcția de profesor gradul I, cu peste 25 de ani vechime: „Analiza compară funcțiile de specialitate din cultură cu funcția de profesor în învățământul preuniversitar, gradul didactic I, vechime de peste 25 de ani, utilizând aceleași criterii de evaluare: nivelul studiilor, complexitatea activității, responsabilitatea decizională, impactul social, coordonarea, comunicarea profesională și condițiile de muncă. Rezultatele arată că specialiștii din muzee și biblioteci ating niveluri comparabile și, în multe situații, superioare în ceea ce privește complexitatea atribuțiilor și responsabilitatea profesională.”
Ministerul Culturii argumentează că munca specialiștilor din patrimoniu implică răspunderi care nu sunt reflectate în proiectul de salarizare.
„Un muzeograf, restaurator sau conservator nu lucrează cu obiecte care pot fi înlocuite. Lucrează cu bunuri culturale unice. O decizie privind restaurarea unei piese de patrimoniu modifică ireversibil materia unui obiect care aparține istoriei țării. O expertiză privind clasarea sau declasarea unui bun produce efecte juridice directe asupra statutului acelui obiect”, se arată în comunicat.
Instituția mai susține că „specialiștii din patrimoniu răspund penal și patrimonial, personal, pentru bunurile clasate în categoria Tezaur aflate în gestiunea lor, conform Codului Penal și Legii nr. 182/2000”, iar „această răspundere nu are echivalent în funcția didactică”.
Ministerul Culturii invocă și condițiile de muncă ale restauratorilor, conservatorilor și arheologilor.
„Restauratorii și conservatorii își desfășoară activitatea în condiții care presupun expunerea la substanțe chimice, materiale biologice, prafuri și agenți cu potențial toxic sau alergen. Arheologii lucrează în teren, în condiții meteorologice dificile, adesea în cadrul unor șantiere de infrastructură majoră”, transmite instituția.
În cazul arheologilor, Ministerul Culturii arată că activitatea acestora este legată inclusiv de marile proiecte de infrastructură.
„Cercetarea arheologică este o etapă obligatorie în construcția de autostrăzi, căi ferate și alte proiecte de infrastructură națională. Fără avizul arheologic, șantierul nu poate continua. Arheologul răspunde pentru integritatea descoperirilor, pentru documentarea lor științifică și pentru respectarea termenelor care condiționează direct progresul lucrărilor”, potrivit comunicatului.
Ministerul susține că aceste riscuri nu sunt recunoscute prin sporuri specifice: „Niciun spor specific nu recunoaște aceste riscuri în legislația actuală, deși expunerea este documentată și comparabilă cu categorii profesionale care beneficiază deja de sporuri legale.”
O parte importantă a comunicatului este dedicată bibliotecilor naționale și marilor biblioteci de patrimoniu. Ministerul Culturii afirmă că imaginea bibliotecarului ca persoană care doar împrumută cărți este depășită.
„Percepția potrivit căreia activitatea bibliotecarului se rezumă la împrumutul de carte nu mai corespunde realității. Biblioteca Națională a României și Biblioteca Academiei Române gestionează manuscrise, documente rare, incunabule, hărți istorice, colecții speciale și fonduri documentare unice și desfășoară activități de cercetare, conservare, restaurare și digitizare.”
Ministerul Culturii mai arată că în aceste instituții lucrează „specialiști cu studii universitare, masterate și doctorate, cu competențe în paleografie, istoria cărții, conservarea patrimoniului și cercetarea documentară”.
„Un bibliotecar de patrimoniu poate avea în responsabilitate manuscrisele lui Mihai Eminescu, documente medievale, ediții princeps sau alte bunuri culturale de importanță națională. Responsabilitatea sa este comparabilă cu cea a unui muzeograf care administrează obiecte clasate în patrimoniul cultural național. Responsabilitatea este identică. Salarizarea nu”, transmite instituția.
Ministerul Culturii critică și evaluările care au tratat nediferențiat profesia de bibliotecar.
„Evaluările care au tratat generic profesia de bibliotecar, fără diferențiere între bibliotecile locale și marile instituții de patrimoniu și cercetare, nu reflectă complexitatea reală a activității desfășurate în aceste instituții”, se arată în comunicat.
Pe lângă solicitările privind echilibrarea grilelor, Ministerul Culturii anunță că a transmis și propuneri de corectare tehnică a proiectului: „unificarea unor poziții cu coeficienți identici, introducerea unor funcții absente din grile, repoziționarea unor funcții incorect ierarhizate și eliminarea diferențierii salariale între instituțiile naționale și cele locale”.
Instituția avertizează și asupra efectelor blocajului de angajare din ultimii ani: „Blocajul de angajare din ultimii ani a îmbătrânit colectivele din muzee și biblioteci. Echilibrarea salarială deschide calea unei recrutări controlate, corelată cu ieșirile naturale din sistem.”
„Patrimoniul nu se conservă singur. Bibliotecile nu funcționează singure. Muzeele nu își cercetează singure colecțiile. În spatele fiecărui manuscris salvat, al fiecărei piese restaurate, al fiecărei expoziții, al fiecărei colecții puse la dispoziția publicului se află oameni cu pregătire înaltă, cu responsabilități reale și cu o contribuție esențială la păstrarea identității culturale a României”, mai transmite Ministerul Culturii.
Contrastul cu Ministerul Educației este relevant în contextul în care, pentru Educație, ministrul Muncii a anunțat o creștere de 1,75 miliarde de lei din plafonul total de 8 miliarde de lei alocat majorărilor din noua lege a salarizării. Pîslaru a declarat, după consultările cu sindicatele profesorilor, că Educația este „unul din sectoarele cruciale” și că are „cea mai mare alocare”, dar și că în proiect există probleme legate de grilă, gradația de merit, prima de performanță și sporuri.
„Am constatat mai multe lacune pe care sper că împreună cu sindicatele și cu Ministerul Educației să le putem corecta. Sunt lucruri care țin de elemente specifice și lucruri care țin de grilă, reașezarea grilei, de echivalența între gradația de merit și prima de performanță, de sporurile rămase cum se aplică și în ce fel putem să le luăm în calcul”, a spus Dragoș Pîslaru, citat de Radio România Actualități și preluat de Edupedu.ro.
Pîslaru a mai afirmat că proiectul de lege a fost preluat „ca atare” și că au lipsit consultări robuste cu toate familiile ocupaționale: „Eu legea am preluat-o ca atare. Deci am avut trei săptămâni la dispoziţie, cu o lege pregătită în trecut şi trebuie să-i întrebaţi pe cei care au pregătit-o de ce are lacunele respective.”
Edupedu.ro a scris că suma de 1,75 miliarde de lei anunțată pentru creșterile salariale din Educație de la 1 ianuarie 2027 ar însemna, raportat la bugetul Ministerului Educației pentru cheltuieli de personal în 2026, o majorare medie a anvelopei salariale de aproximativ 4,9%. Aceasta nu înseamnă automat o creștere egală pentru toți angajații din Educație, pentru că noua lege distribuie diferit majorările între debutanți, profesori cu vechime, personal auxiliar, nedidactic și administrativ.
Până acum, Ministerul Educației nu a făcut publică o analiză instituțională proprie, comparabilă cu cea a Ministerului Culturii, prin care să arate ce corecții cere pentru profesori, directori, personal didactic auxiliar și personal nedidactic din grilele noii legi a salarizării.
Până în prezent, una dintre puținele reacții publice ferme din interiorul sistemului de educație a venit chiar de la fostul ministru al Educației, Daniel David. Acesta a criticat proiectul noii legi a salarizării și le-a transmis actualilor decidenți, inclusiv unor foști colegi din Guvern, că „nu este în regulă”, avertizând că nu pot fi condamnate „artificiile” din sistem, pentru ca apoi acestea să fie înlocuite cu altele.
