Ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu (PNL), afirmă că „de principiu” nu susține interdicțiile privind accesul minorilor la conținut online și spune că o eventuală măsură de limitare a accesului copiilor sub o anumită vârstă la platforme nu rezolvă problema de fond, ci ar crea frustrare și ar fi „foarte greu de aplicat” cu mijloacele actuale. Poziția sa vine în contextul în care șeful DSU, Raed Arafat, a cerut sâmbătă parlamentarilor să inițieze o lege care să limiteze accesul copiilor sub 15-16 ani la rețele sociale, invocând riscuri sistemice și nevoia unei politici publice.
Predoiu susține într-un text publicat pe Facebook că soluția reală „nu poate veni decât din educație solidă și serioasă”, pentru că „libertatea fără educație este la fel de periculoasă”, și avertizează că o interdicție ar fi ușor de ocolit, în timp ce copiii ar ajunge să folosească platformele „pe ascuns”, fără îndrumare și protecție.
În același timp, ministrul de Interne spune că aplicarea unei interdicții ar presupune punerea în funcțiune a unui sistem capabil să detecteze cine și de unde accesează un anumit conținut, ceea ce ar însemna înregistrări în baze de date și „supraveghere în masă”, un drum care „ridică la rândul său multe pericole”, inclusiv în ceea ce privește „limitele democrației”.
Predoiu afirmă și că, inclusiv în privința libertății de exprimare, este împotriva interdicțiilor extinse și că „sfera interdicției trebuie să fie foarte îngustă”, limitată la instigare la violență și conținut violent, avertizând că pedepsirea conținutului „ideologic sau politic” poate duce „direct către o lume orwelliană”. Ministrul precizează că poziția sa este una politică, „nu administrativă”, și subliniază că Ministerul de Interne nu stabilește limite legale ale libertății de exprimare, ci aplică legea adoptată de Parlament.
Postarea ministrului Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu – redată integral:
„Libertăți și interdicții
1. De principiu, nu sunt pentru interdicții. Chiar și în materia accesului minorilor sub o anumită vârstă la conținut online. Nu rezolvă problema de fond: codul moral educat. Mai ales că o asemenea măsură e foarte greu de aplicat cu mijloacele din prezent. Platformele online au și numeroase beneficii atunci când sunt folosite responsabil (stimularea creativității și menținerea legăturii cu alți copii, acces rapid la informație etc). În plus, multe activități școlare și extracurriculare presupun deja utilizarea internetului. Cum poți să oprești toți minorii să aibă acces online la anumite platforme?! Greu de aplicat, repet. Interdicția totală nu face decât să creeze frustrare și curiozitate excesivă, iar copiii pot ajunge să folosească aceste platforme pe ascuns, fără niciun fel de îndrumare sau protecție. Ușor de depășit un astfel de obstacol cu mijloacele prezente. Soluția reală nu poate veni decât din educație solidă și serioasă, pentru că libertatea fără educație este la fel de periculoasă.
2. În ceea ce privește relația minorilor cu conținutul online, ideea e să investim în educație. Rolul educației sociale și digitale este esențial. Curricula școlară ar trebui să includă cursuri care vizează o anumită axiologie și explicații privind pericolele pentru minori din lumea online. Copiii trebuie învățați să recunoască informațiile false, manipularea, discursul instigator la ură sau comportamente toxice din mediul online. Fără aceste repere, ei pot ajunge ușor victime ale dezinformării, ale presiunii de grup sau ale persoanelor care profită de lipsa lor de experiență. Aș face o paralelă într-un alt plan cu taberele de pregătire fizică atât de populare în secolul trecut, în care se consolidau valorile morale și fizice ale copiilor de la o vârstă fragedă. Pentru a se descurca în natură, inclusiv în situații de pericol. A fost o soluție inteligentă la realitatea vremurilor acelea. Nu s-a mers pe interdicția copiilor de a intra în pădure. Interdicția pentru minorii sub 15 ani de a accesa conținutul online nu rezolvă nimic, în plus va bloca resurse imense pentru aplicarea interdicției și va umple centrele de detenție cu minori. În schimb, educația socială îi poate ajuta pe copii să își dezvolte gândirea critică, empatia și capacitatea de a lua decizii responsabile. În loc să li se spună: „Nu ai voie!” este mult mai eficient să li se explice de ce și cum să se protejeze. Dialogul deschis cu părinții și profesorii, stabilirea unor reguli clare și adaptate vârstei și exemplul personal sunt elemente esențiale pentru o relație sănătoasă cu mediului online.
3. Cum spuneam, ca să poți aplica o astfel de interdicție trebuie să pui în funcțiune un anumit sistem. Acest sistem ar trebui să fie capabil să detecteze când și de unde, cineva a intrat pe un anumit conținut. Ceea ce presupune evident înregistrări în baze de date și supraveghere în masă. Cred că e un drum care ridică la rândul său multe pericole. Mai ales în ceea ce privește limitele democrației.
4. Chiar și în privința copiilor ajunși la vârsta majoratului și a libertății de expresie, sunt de principiu împotriva interdicțiilor. Am fost adesea criticat pe nedrept pentru că Poliția sancționează un anumit tip de conținut online sau că sancționează campania electorală online după închiderea campaniei. Dar aceasta este prevederea legii române în vigoare. Poliția este obligată să o aplice. Dacă se schimbă legea pe ideea de „libertate de exprimare” totală e una, dacă se merge pe ideea de interdicții de conținut, e alta. Eu cred că există și o cale de mijloc, axată pe „libertate de exprimare”, dar cu interdicție de conținut privind instigarea la violență și conținut violent. E o iluzie să crezi că în actualul stadiu de dezvoltare a tehnologiei, poți să interzici pe oricine postează un anumit tip de conținut. Sfera interdicției trebuie să fie foarte îngustă, tot ce e legat de ideea de violență și vătămări fizice. Dacă începem să pedepsim orice nu ne convine din punct de vedere ideologic sau politic, intrăm pe un drum periculos care duce direct către o lume orwelliană.
În concluzie, problema nu este existența platformelor online, ci modul în care sunt folosite. Interzicerea lor nu îi pregătește pe copii pentru realitate, ci îi face mai vulnerabili. În schimb, o educație socială solidă, combinată cu supraveghere (de către părinți și profesori) și comunicare, îi ajută să navigheze în siguranță în mediul digital și să nu cadă pradă instigării sau influențelor negative din online.
Am făcut aceste precizări strict din perspectivă de avocat, senator și membru al unui partid care are în „ADN-ul său ideologic” libertatea și valori conservatoare în general. În alte cuvinte, un punct de vedere politic, nu administrativ. Ministerul de Interne nu are atribuția stabilirii unor limite legale de libertate în materie de liberă exprimare și acces la informație, ci doar de a aplica ce legiferează Parlamentul în această materie”.
Informații de context
Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), Raed Arafat, le-a cerut sâmbătă parlamentarilor să inițieze o lege care să limiteze accesul copiilor de sub 15-16 ani din România la rețele sociale. „A spune că este doar responsabilitatea părinților nu mai este suficient într-o lume dominată de interese comerciale uriașe”, a avertizat Arafat, care a descris rețelele sociale drept un „risc sistemic” și a susținut că răspunsul trebuie să fie unul de politică publică.
Într-o postare pe Facebook, Raed Arafat a invocat și exemple din alte state, afirmând că țări precum Franța, Australia, Regatul Unit sau Norvegia tratează deja tema ca pe o problemă de sănătate publică și de protecție a copilului și adolescentului, nu ca pe o dezbatere ideologică.
- Propunerea lui Arafat a fost contrazisă de ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a sugerat că solicitarea nu ar fi echilibrată și a indicat drept soluție educația, prin învățarea în școală, la „educație pentru sănătate”, a unor mecanisme prin care copiii să știe „să se ferească” și să filtreze conținutul online.
- În același context, Rogobete a declarat într-un interviu pentru Antena 3 că există proiecte cu fonduri europene pentru construirea a șase centre de sănătate mintală și adicții în România, precum și un program prin fonduri elvețiene pentru realizarea strategiei naționale de sănătate mintală și lupta cu adicțiile. Ministrul a menționat că adicțiile nu se referă doar la droguri, ci și la „adicția de spațiul virtual”, care este dezbătută și studiată la nivel european.
Pe tema strategiei de sănătate mintală, psihoterapeutul Domnica Petrovai, coordonatoarea Strategiei Naționale de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului, a dat o replică ministrului Sănătății, avertizând că România are încă din 2010 un document de început și că, „după 16 ani”, în loc să fie folosite resursele deja existente, decidenții „se întorc în același loc”.
Într-un interviu acordat Edupedu.ro, Petrovai a explicat că în 2010 a fost înființat Centrul Național de Sănătate Mintală în cadrul Ministerului Sănătății, la presiunea comunității europene, și că strategia a fost realizată cu sprijinul UNICEF și în colaborare cu mai multe ministere, însă a rămas „un document într-un sertar”. Psihoterapeutul a afirmat că echipa care a lucrat la strategie a demisionat după ce a constatat că ministerul nu își dorește implementarea, iar lipsa aplicării concrete a măsurilor a contribuit, în timp, la agravarea problemelor de sănătate mintală. Detalii aici
Raluca Pantazi
C.I.
Redacția
Diana Ghimiși