Într-un moment foarte tensionat pentru prezentul Educației din România și mai ales pentru viitorul acestui domeniu foarte sensibil, dar cu un impact uriaș asupra noastră a tuturor, Ligia Deca, ministrul Educației în Guvernul României, a ajuns să mintă public de la pupitrul instituției din Palatul Victoria. Aceasta a declarat că publicarea unei declarații în Monitorul Oficial „răspunde cerinței sindicatelor de a avea un act normativ publicat în Monitorul Oficial”. Doar că declarația nu era un act normativ.
Într-adevăr, sindicatele au cerut garanții prin adoptarea unui act normativ, dar declarația adoptată de Guvern are doar valoare ornamentală, una pentru moralul celor 4 demnitari care au semnat-o, și absolut nicio valoare pentru nimeni altcineva. Cum bine remarca fostul președinte al Curții Constituționale a României, Augustin Zegrean, într-o declarație pentru Edupedu.ro, „are valoarea unei declarații făcute de patru politicieni, care s-ar putea ca de săptămâna viitoare să nu mai fie niciunul dintre ei în funcție”. Acesta a spus foarte clar că foile adoptate de Guvernul Ciucă azi și despre care ministrul Ligia Deca a mințit public, încercănd să-i prostească pe jurnaliștii care i-au ținut piept pe această temă, în conferința de presă, cu argumente, conțin de fapt niște declarații politice. Documentul nu are valoare normativă, administrativă sau juridică. Adică nu obligă pe nimeni la nimic, nu reprezintă nicio garanție (vedeți aici întregul tir de întrebări și cum a intervenit Dan Cărbunaru, purtătorul de cuvânt, să o salveze pe Deca).
Întoarcerea Ligiei Deca cu spatele la profesori și cu fața spre scaunul politic de la Guvern vine în contextul în care săptămâna sau luna viitoare s-ar putea să nu mai fie ministru, dacă nu închide greva rapid, ca să-și poată face rocada liniștiți șefii săi de la partidele Coaliției și șeful său de la Cotroceni: Marcel Ciolacu, PSD și Nicolae Ciucă, PNL, uniune patronată de Klaus Iohannis. Totul are loc după ieșirea în decor a președintelui, în care le-a reproșat profesorilor că îndrăznesc să tulbure apele și să deranjeze cu greva lor examenele sau finalul de an școlar, după ce „Guvernul le-a dat tot ce au cerut”. Asta după ce, atunci când i-a avut la poartă pe 20.000 dintre ei, veniți în marș de la Palatul Victoria, le-a spus că tot ce poate să le dea este „girul” său pe un acord politic.
La începutul grevei profesorilor, Ligia Deca încă își permitea o atitudine pro-sindicate, pro-grevă, cu mesaje de susținere publică pentru cadrele didactice, jucând rolul polițistului bun. Încet-încet, susținerea ei publică pentru angajații pe care îi coordonează și pe care îi salarizează din bugetul instituției pe care-o conduce, buget pentru care nu a considerat că trebuie să facă vreun efort pentru a fi mai consistent în acest an, a intrat în declin.
Vineri, 9 iunie, șeful de partid, Nicolae Ciucă, ar fi trebuit să își depună mandatul de premier, ca să predea scaunul lui Marcel Ciolacu. În loc de „rocadă”, vineri 9 iunie, se anunță doar un nou protest uriaș al profesorilor, prin Capitală, cu 20.000 de persoane mărșăluind de la Guvern până la Cotroceni.
Cronologia declinului ministrei Ligia Deca:
Pe 10 mai, când profesorii au ieșit într-o pichetare a Guvernului, Deca spunea că „voi lupta pentru ca profesia de dascăl să fie una respectată, inclusiv din punct de vedere al salarizării”.
Pe 29 mai, în plină grevă generală, mesajul Ligiei Deca pentru profesorii și angajații din școli care anunțau că vor ieși la primul protest de stradă din timpul grevei generale era pe contrasens cu cel al Guvernului din care face parte: „Îi respectăm, suntem alături de ei, ne dorim ca ei să aibă sprijinul financiar pentru a-și desfășura meseria așa cum vocația le-o cere și așa cum avem cu toții nevoie”.
Ca o dovadă de „respect”, fără să fie consultați, cu forța, Guvernul din care face parte Ligia Deca, adoptă OUG 53/2023, prin care crește salariile cu 1.000 de lei brut pentru profesori și cu 400 de lei brut pentru personalul nedidactic.
Pe 2 iunie, tot Deca explica cât de valoroasă este nota de fundamentare a ordonanței 53/2023, în care apărea că vor fi crescute salariile în educație, fără termene, fără nicio asumare, la rubrica „alte informații”: „are semnăturile a doi miniștri”, spunea ea. De fapt, nota de fundamentare a unei OUG adoptate este un simplu document care facilitează înțelegerea OUG, fără nicio altă valoare, potrivit CCR.
Pe 6 iunie Ligia Deca ieșea într-o conferință de presă neanunțată jurnaliștilor acreditați și netransmisă de către instituție pe pagina oficială, cu declarații care aveau să producă confuzie în rândul profesorilor și personalului aflat în grevă generală, după cum au acuzat sindicatele. Îi număra public, în premieră, pe cei ieșiți din grevă și lăsa de înțeles că ar mai fi doar 53% dintre angajați în grevă și că dacă procentul va scădea sub 50% greva va fi declarată ilegală și se va închide. Ba chiar au fost mai multe informații pe surse, citate de Digi 24, post finanțat de PNL conform anchetelor jurnalistice, cum că oficialii ar nu ar mai adopta nicio măsură și ar lăsa greva să se stingă de la sine, bazându-se pe faptul că profesorii dacă nu vor mai avea cu cine să discute la Guvern, vor renunța. Sindicatele au contrat vehement – mai sunt 86% dintre greviști încă în conflict de muncă.
Am scris aici despre pirueta completă a Ligiei Deca, de vineri până marți. Cum a trecut de la „nu e treaba Ministerului Educației să comunice date despre profesorii greviști, ci a sindicatelor“, la anunțul că 15 mii de persoane ar fi ieșit din grevă ca „o dovadă de încredere în măsurile luate de Guvern“.
Pe 7 iunie, într-o situație tot mai tensionată în care Guvernul era în continuare surd la solicitările profesorilor și anunța că adoptă un memorandum după o decizie unilaterală, fără să țină cont de faptul că sindicatele cereau un act normativ, ministrul Ligia Deca anunța senin că „toată lumea va avea mediile încheiate”. Apar imediat acuzații de presiune făcută de unii inspectori școlar generali în teritoriu ca profesorii să iasă din grevă ca să încheie mediile elevilor.
Pe 8 iunie, Deca iese să prezinte declarația adoptată și minte public, spunând că este un „act normativ, așa cum au cerut sindicatele”, încercând să-i combată pe jurnaliștii care-i demonstrau cu argumente că nu este un act normativ și că nu asta au cerut sindicatele.