Mircea Miclea: 3 urgențe pentru bugetul educației pe 2021 și obligatoriu trebuie susținute evaluările la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a. “Minciuna generalizată o vom plăti toți”

9.282 de vizualizări
Foto: arhiva personală / Mircea Miclea
Ce ar trebui să cuprindă la capitolul Educație bugetul de stat pe anul 2021, aflat în discuții acum în Guvernul Cîțu? Obligatoriu finanțarea de meditații sau alte forme de recuperare a materiei (învățământ remedial) în timpul vacanțelor sau în after school-uri, abandonarea rutei de pregătire a profesorilor care se face în România din anii ’70-’80 și crearea platformei online și a bibliotecii școlare virtuale pentru trecerea la blended learning, a declarat pentru Edupedu.ro profesorul Mircea Miclea, cercetător la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Mircea Miclea a salutat deschiderea etapizată a școlilor anunțată de ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, însă a precizat că nu este clar: “este o dorință sau o decizie? Când va fi o decizie, o voi aprecia în mod deosebit. În felul acesta, ne-am alinia atât recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cât și practicilor din țările din Europa de Vest în primul rând”.

Fostul ministru al Educației a declarat că “obligatoriu trebuie susținute evaluările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a”, pentru a vedea exact pierderile de învățare și pentru a construi pe această diagnoză planuri personalizate de recuperare a învățării.

Rep: Guvernul a început discuțiile pentru construirea bugetului pentru anul 2021. Ce trebuie să fie prins în bugetul 2021 pentru educație? 

Mircea Miclea: Ce cred că este critic este stabilirea unor proiecte clare pentru fondurile europene. Acolo văd principala sursă de finanțare, în condițiile în care chiar creșterea eșalonată anunțată de către dl ministru va fi sub procentul din PIB din alți ani alocat educației. Banii europeni vor putea fi cheltuiți doar pe proiecte clare, care trebuie stabilite cu prioritate absolută. 

  1. De exemplu, cred că trebuie stabilite proiecte pentru digitalizarea educației și trecerea la învățământ hibrid – blended learning – inclusiv crearea platformei online și a bibliotecii școlare virtuale care era în lege din 2010. 
  2. Concomitent, trebuie realizată trecerea la pregătirea profesorilor în Masterate Didactice care să fie forma principală de predare pentru viitorii profesori, nu un experiment cum s-a făcut până acum. Este imposibil să pregătești cadre didactice la complexitatea tehonlogiei de acum și la mintea generației digitale printr-o formă de predare care a fost bătută în cuie în anii ’70 – ’80. Practica de formare din prezent este din anii ’70-’80. Dacă se continuă forma tradițională, o să avem profesorii pe care îi avem acum și care s-a văzut foarte clar cât de competenți sunt. Competența lor a fost văzută acum, în pandemie, de toată lumea: de către părinți, de către elevi. Dacă noi continuăm așa, rămânem tot așa. Dacă nici acum nu se trezesc… 
  3. Cred că trebuie alocați bani pentru învățământul remedial. Tot din fonduri europene, dacă nu se pot da din bani publici, dar este obligatoriu să finanțăm învățământul remedial pentru că pierderile sunt substanțiale. Trebuie, deci, plătite meditații sau alte forme de recuperare a materiei, într-un fel sau altul: în timpul vacanțelor, în after school-uri. Marea Britanie a alocat doar în vară 1,5 miliarde de lire sterline în învățământul remedial, pe când noi am alocat 0 lei. 

Sunt proiectele clare pe fonduri europene, altfel toți banii vor fi pierduți sau ineficienți. 

Rep: Dar de ce să dai ca stat bani pe educație, când nu moare nimeni dacă nu aloci bani sectorului ăstuia 1 an? Ce răspundeți unui membru al Guvernului care poate gândește așa?

Mircea Miclea: Oricine gândește pe scurt parcurs nu poate înțelege importanța educației. Miopia gândirii înseamnă falimentul educației. 

Trebuie gândit strategic și dacă gândim strategic atunci ne dăm seama că investiția în educație produce efecte majore, din care menționez 3: 

  1. Cresc veniturile absolvenților de învățământ cu cât nivelul de școlarizare e mai ridicat – acesta e fapt demonstrat; 
  2. Dezvoltarea economică este direct proporțională cu deprinderile și cunoștințele pe care le au angajații. Acest lucru este cu atât mai valabil în viitor, când principala sursă de venit vor fi deprinderile și cunoștințele angajaților, nu capitalul și materia primă. Este o carte întreagă – “Capitalul în secolul al XXI-lea” de Thomas Piketty – care spune că cea care va face diferența este forța de muncă. 
  3. Statul încasează, întrucât veniturile populației sunt mai ridicate, mai multe taxe pe care le poate folosi pentru educație, sănătate, dezvoltarea serviciilor sociale, infrastructură, etc. 

Faptul că nu avem autostrazi, de pildă, este cauzat de faptul că nu am investit în educație. Dacă vrei autostrăzi, îți trebuie educație. 

Așa ar trebui să gândească un economist, dacă nu gândește miop, ci strategic. 

Rep: Vedem astăzi un raport al inspectoratului școlar britanic OFSTED care spune că școlile trebuie să regândească curriculum-ul pentru a-i ajuta pe elevi să ajungă cu materia la zi, pentru că au înregistrat foarte multe pierderi din cauza suspendărilor cursurilor. De unde știu ce pierderi au copiii? 

Mircea Miclea: Pentru că ei fac măsurători corecte ale performanțelor sistemului, nu ca la noi când, deși s-a pierdut enorm de multă materie în semestrul al II-lea din anul școlar precedent, s-au dat apoi evaluări naționale și examene de Bacalaureat extrem de ușoare, astfel încât a fost cel mai mare procent de note de 10 din ultimii 10 ani. S-a ascuns sub preș performanța foarte slabă a sistemului. 

De aceea trebuie să facem măsurători corecte, dacă vrem să corectăm rapid. Nu trebuie să căutăm neapărat vinovați, dar trebuie obligatoriu să intervenim. 

Ascunderea adevărului nu folosește la nimic, nu facem altceva decât să prelungim dezastrul. 

Minciuna generalizată o vom plăti toți printr-o calitate foarte proastă a serviciilor de sănătate, printr-o economie care va fi subdezvoltată și printr-o calitate a democrației și a vieții social-politice dezastruoasă. Ăsta este costul minciunii. E un cost pe care îl plătim toți. E un boomerang, se întoarce împotriva noastră, și ține de calitatea traiului în România.

Ce înseamnă să trăiești în România peste 10 ani depinde de ce se întâmplă acum în educație: cum se recupereaza pierderile și cum se fac evaluările corecte în sistem. 

Rep: Ce trebuie să se întâmple cu evaluările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a?

Mircea Miclea: Obligatoriu trebuie susținute evaluările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a. Dacă sunt utilizate așa cum spune legea și așa cum este rațional să fie folosite, atunci ele vor oferi un diagnostic al sistemului ca efect al pandemiei și pentru fiecare elev se poate face un plan personalizat de recuperare a învățării, pentru că ai o măsurare cât de cât a situației. 

Dacă nu au loc aceste evaluări, din nou vom avea doar Evaluarea Națională organizată când copiii ajung clasa a VIII-a și când va fi prea târziu să mai putem corecta ceva. Evaluarea este necesară ca să intervenim cât mai rapid remedial. 

Rep: Poate fi făcută online de anul acesta seria de evaluări de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a?

Mircea Miclea: Prioritatea este să fie făcută corect, nu online. Corectitudinea datelor este critică pentru strategiile de remediere din viitor. 

Plus că tu, ca profesor, poți să ai diagnosticul clasei tale: compari performanța copiilor tăi cu media școlii, cu cea județeană, apoi cu cea națională și ai o metrică bună. 

Rep: Ministrul Sorin Cîmpeanu a anunțat că va prioritiza deschiderea școlilor, unde va începe cu grădinițele, școlile primare și clasele din anii terminali: a VIII-a și a XII-a. 

Mircea Miclea: Este de salutat. Dar nu mi-e clar: este o dorință sau o decizie? Când va fi o decizie, o voi aprecia în mod deosebit. În felul acesta, ne-am alinia atât recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cât și practicilor din țările din Europa de Vest în primul rând. 

Rep: Actualul ministru insistă, însă, pe aceeași teză susțintă și de fostul ministru Monica Anisie, și anume că nu este în puterea Ministerului Educației deschiderea școlilor, ci a Ministerului Sănătății și a Comitetului pentru Situații de Urgență. Cine ar trebui să ia această decizie? 

Mircea Miclea: Această atitudine este aberantă; înseamnă că tu, ministru al educației, consideri că o decizie majoră pentru educație nu se ia în Ministerul Educației. Este ilogic. La ce bun să mai ai un Minister al Educației, când decizia este luată de alt minister? Toate deciziile care privesc educația trebuie luate de Ministerul Educației, așa cum toate deciziile care se referă la economie se iau de către Ministerul Economiei, toate deciziile din sănătate de Ministerul Sănătății. Deci deciziile fundamentale sa iau în ministerele aferente. E o aberație să gândești altfel. 

Cum adică stabilește sănătatea ce se face în educație? Atunci ar trebui să stabilească și educația ce se întâmpla în finanțe. Ar fi de susținut o astfel de schemă decizională doar dacă educația ar decide ce se întâmplă în finanțele țării. 


3 comentarii
  1. Miclea mai lipsea acum sa ne zapaceasca. Sa facă ce vrea el cei care nu au predat /beneficiat de cursuri online.
    Profesorii și elevii care și-au văzut de cursurile online, nu au treaba cu directivele lui Miclea.

  2. “….profesorii pe care ii avem acum si care s-a vazut foarte clar cat de competenti sunt” – unde s-a vazut domnule ex-minustru? Ce studii s-au realizat, ce criterii de evaluare s-au folosit si care au scos la iveala incompetenta totala a profilor romani . Profesorii au fost ” aruncati” in on-line fara o minima infrastructura. Folosim doar mijloacele digitale gratuite sau pe cele platite de noi, nu avem permisiunea de a stabili regulile lectiei on- line asa ca vorbim, explicam, demonstram unor ….buline( in spatele carora nu stim daca este ceva). Inainte de a arunca aceste reproșuri in termeni atat de duri ar trebui sa puneți in balanta resursa si rezultatul. Nu se pot obtine rezultate doar cu entuziasm si dorinta. Educatia este scumpa ( oriunde in lume)! Oare scolile britanice au decis ca trebuie sa-si regandeasca curriculum-ul pt ca si acolo au profesori la fel de incompetenti cum suntem si noi? Credeti ca aruncand mereu, in spatiu public ,anatema pe profesori generati vreun rezultat pozitiv? Elevii care aud in jurul lor ca au cei mai slabi profesori din…Univers vor mai fi dispusi sa-i asculte si sa-i urmeze? Rezultatele la testele internationale sunt slabe nu pentru ca profii sunt varza ci pt ca ei lucreaza intr-un sistem care este varza si din care ati facut parte domnule, ex-ministru si l-ati fi putut schimba!!! Daca dv. nu ati putut, noi ( profesorii incompetenti, lenesi, cu trei ore pe zi si patru luni de vacanta, șpăgarii care stau pe whatsapp in timpul orelor si cer parintilor meditatii….) cum sa-l schimbam? Dv ati dezertat/ demisionat, noi suntem tot in scolii! Poate ceva prudenta cand puneti diagnostic ar fi necesara.

    1. @Mari
      De acord cu totul. Nu este corect să-i încadreze pe toți la „incompetenți”. Cine a stabilit asta? În ce mod? Din ce punct de vedere sunt incompetenți? Poate o parte nu s-au descurcat cu orele online. Dar cine-i învățase să predea așa? Făcuseră practică? În afară de unele regiuni ale lumii (zone din Australia, de exemplu) învățământul online a fost o noutate pentru cea mai mare parte a planetei. Cei cu resurse financiare s-au adaptat mai repede. Cum să cauți tutoriale și lecții despre cum să predai online (pe net), când la tine în sat nu „se mișcă” nici măcar 3G-ul? Când tu ai doart un amărât de telefon neperformant…
      Absolvenții de la noi nu pot scrie corect („când da-ți examenul se v-a da decât din cursurile…” … și am sute de astfel de exemple cu avalanșe de greșeli pe un rând…) deși au luat note de peste 8 la bacalaureat. Nu poți face performanță în condițiile în care, dacă ești exigent îți sar toți în cap: mama, bunicul, primarul, directorul, mătușa și (mai ales) elevul: ești un profesor „rău”. Puțini mai au curajul să fie profesori „buni” (adică exigenți). În învățământul superior este și mai grav: acești absolvenți învățați timp de 12 ani să fie lăsați în pace și oricât de puțin știu să li se dea note mari, completează chestionare despre cât de „bun” este profesorul. Mai ai acum curaj să fii exigent? De aici trebuie început: profesorul „bun” trebuie să fie „rău” (exigent), altfel vom tot „scoate” generații de incompetenți, dar care au impresia că este în regulă așa. Și unii vor deveni, la rândul lor, profesori. De mulți ani este acest cerc vicios. Abia cum vede domnul profesor Miclea rezultatele? S-a subminat atât de mult autoritatea profesorului/învățătorului! Sunt mereu discreditați… ce respect/drag să aibă elevul/studentul pentru școală? Ce entuziasm, implicare și tragere de inimă să mai aibă și cel în care se tot lovește, din toate părțile?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Premieră pentru cercetarea românească: Rolul școlii, al mediului de acasă și al inteligenței în dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, studiate în două cercetări publicate în jurnale internaționale

În România, spre deosebire de alte țări, statutul socio-economic al părinților influențează în mod crucial dezvoltarea alfabetizării copiilor. Concluzia aparține primelor studii care cercetează dezvoltarea alfabetizării copiilor din țara noastră,…
Vezi articolul