Mircea Miclea: Un profesor excelent vede că este un salariu prost, este inundat de birocrație și totuși el este total diferit. Predarea excelentă e ca un act de iubire. Nu mai ai argumente de ce să o faci, dar o faci și asta te diferențiază

15.715 vizualizări
Mircea Miclea la Gala Merito 2023 / Foto: captură Facebook live
„Un profesor excelent se definește prin contrapoziție. Vede cum e lumea, că este un salariu foarte prost, este inundat de birocrație și totuși el este total diferit. Cred că o predare excelentă e ca un act de iubire. Nu mai argumente de ce să o faci, dar o faci și asta te diferențiază, te scoate din orice ordine”, a spus profesorul universitar Mircea Miclea, fost ministru al Educației, pe scena Galei Merito 2023, invitat în calitate de keynote speaker. Acesta a enumerat „caracteristicile” care fac un profesor să fie excelent și a adus pentru acestea mai multe argumente.

Mircea Miclea a prezentat cinci caracteristici ale unui profesor excelent și a oferit răspunsul la întrebarea de ce avem nevoie de profesori excelenți:

  • Un profesor excelent nu se referă numai la ce e scris în programa oficială când predă o temă. Se gândește la ce știe elevul lui despre tema respectivă din rețelele de socializare, din discuțiile cu colegii lui, din modul în care funcționează școala.
  • Un profesor excelent pune oamenii deasupra principiilor și deasupra procedurilor
  • Un profesor excelent creează memorii emoționale. Te face să trăiești o emoție, de exemplu, de curiozitate, de fascinație, de mândrie că în sfârșit ai înțeles problema aia care era foarte dificilă.
  • Un profesor excelent nu-ți predă numai cunoștințe, îți predă întrebările la care acele cunoștințe sunt răspunsuri. 
  • Un profesor excelent se definește prin contrapoziție. Vede cum e lumea, că este un salariu foarte prost, este inundat de birocrație și totuși el este total diferit. Cred că o predare excelentă e ca un act de iubire. Nu mai ai argumente de ce să o faci, dar o faci și asta te diferențiază, te scoate din orice ordine.

Prezentarea lui Mircea Miclea la Gala Merito 2023:

„M-am gândit oare care este diferența dintre un profesor bun și un profesor excelent? Trebuie să mărturisesc că m-am gândit la titlul acesta și inspirat de o carte a lui Jim Collins, pe care cei din mediul de afaceri o cunosc foarte bine. E o carte celebră „Good to Great”. Collins se întreabă în acea carte „oare care e diferența dintre a face afaceri bine și a face afaceri extraordinare excelente?” și încearcă să scoată câteva caracteristici care diferențiază good businesses de great businesses. Așa că am încercat să mă gândesc care e diferența dintre un profesor excelent și un profesor bun. Fără pretenția că am reușit să stabilesc toate caracteristicile, enumăr totuși câteva dintre ele și le argumentez.

Le argumentez pe baza sau a literaturii de specialitate sau a discuțiilor pe care eu le-am avut adesea cu profesorii foarte buni, șansa de a avea la rândul meu profesori foarte buni. Așadar, sunt câteva caracteristici pe care le socotesc importante și care fac diferența dintre un profesor bun și un profesor excelent. 

1. Un profesor excelent nu se referă numai la ce e scris în programa oficială când predă o temă. Se gândește la ce știe elevul lui despre tema respectivă din rețelele de socializare, din discuțiile cu colegii lui, din modul în care funcționează școala.

Prima diferență: un profesor bun este un profesor care are metode de predare foarte bune. El aplică aceste metode de predare și aplicând aceste metode de predare pe care le-a dobândit fie din experiența proprie, fie din didactici, fie din metodici, fie din diverse alte cercetări, te ajută să obții o performanță școlară bună sau foarte bună. E un profesor bun. Un profesor excelent e mai mult decât atât. Un profesor excelent nu predă doar curriculumul explicit, care este scris, el este un integrator din două perspective.

Întâi, este un integrator de diverse curriculum-uri. Sunt mai multe tipuri de curriculă. Există o curriculă explicită, adică ce trebuie să predăm noi la școală la fiecare materie, curriculum scris, explicit, oficial, dar există și un alt curriculum, curriculumul ascuns, așa se numește în literatura de specialitate, adică ce învață elevii când merg la școală, când stau pe coridoare, când văd orarul școlar, când se uită la documentele școlare, când se uită la modul în care se face notarea, învață o grămadă de lucruri când interacționează între ei. Acesta e un curriculum ascuns. Este un alt curriculum, un curriculum retoric care este dat de faptul că diverși lideri politici, diverse personaje importante vorbesc despre diverse teme care sunt abordate și în școală și ele creează un vector de învățare.

Există un alt curriculum, curriculumul nul, adică ce nu predăm, întotdeauna facem un decupaj. Nu există un curriculum care să poată surprinde toate cunoștințele relevante. Inevitabil decupezi și spui acestea sunt cunoștințele care merită predate, restul nu. Din aceste cunoștințe pe care nu le predai se formează așa-numitul curriculumul nul sau curriculumul fantomă. Adesea ce nu predăm e socotit ca fiind mai puțin important. 

Ce face un profesor excelent? Integrează curriculumurile acestea, adică atunci când predă o temă, el nu se referă numai la ce e scris în programa oficială să predea. El se gândește la ce știe elevul lui despre tema respectivă din rețelele de socializare, din discuțiile cu colegii lui, din modul în care funcționează școala. Dacă profesorul acesta excelent predă energie, nu discută numai despre tema de energie de la fizică. Discută despre ce se întâmplă cu energia și cum e discutată de politicieni, adică curriculum retoric. Cum e discutat de colegii pe care-i ai tu ca colegi de școală? Cum se utilizează energia în cadrul școlii? Adică integrezi mai multe curriculumuri astfel încât să creezi un model mental pentru elevul tău care să fie cât mai relevant pentru el. Pui cap la cap, integrezi diverse curriculumuri. Nu stai și aplici un curriculum riguros ca să obțină doar rezultate școlare bune. Ținta nu e rezultatul școlar foarte bun. Ținta este un model mental relevant. El rămâne dincolo de terminare a școlii, te influențează după aceea în alegerile de viață etc. 

Un profesor excelent mai integrează ceva, integrează spiritul elevului cu spiritul disciplinei. Foarte adesea se vorbește într-o limbă de lemn de faptul că mereu trebuie să adaptăm predarea unei discipline la modul de viață, cerințele de viață ale elevului. E adevărat, dar, e numai o parte din adevăr, pentru că în același timp noi trebuie să învățăm elevul și spiritul disciplinei. Adică, sigur că predăm matematica și predăm matematica astfel încât să fie cât mai relevantă pentru viața cotidiană a elevului. Dar, în același timp, elevul trebuie să învețe și spiritul matematicii. Matematica este o disciplină formală. Nu putem preda numai ceea ce este relevant pentru viața cotidiană. Trebuie să predăm și grupuri abeliene și despre algebre abstracte. De ce? Pentru că în felul acesta el dobândește spiritul disciplinei și după aceea devine un slujitor al disciplinei respective. E ca un fel de proces de enculturație, un fel de proces în care îl transformă cultura pe om. În cazul acesta îl transformă disciplina pe om. 

Un profesor excelent poate să joace dansul acesta extrem de fin, de balans între a preda disciplina ținând cont de spiritul elevului, adică a predat disciplina în așa fel încât elevul să o asimileze, dar în același timp ținând cont de faptul că disciplina pe care o predă are un anumit spirit, anumite metode, un jargon, anumit mod de a vedea lumea și îl trage pe elevi spre acel mod. Aceasta este integrarea, a integra spiritul elevului cu spiritul disciplinei. 

2. Un profesor excelent pune oamenii deasupra principiilor și deasupra procedurilor

A doua caracteristică: Un profesor bun utilizează diverse proceduri prin care predă, multe metode pe care le utilizează și un profesor excelent utilizează proceduri. Un profesor excelent pune deasupra procedurilor principiile și deasupra principiilor oamenii. Asta este una dintre diferențe. Să pui oamenii deasupra principiilor și deasupra procedurilor.

Să luăm o serie de procedee, de exemplu, legate de activare. Știm prea bine că atunci când activăm elevul, învață mai bine și mai profund ceea ce trebuie să învețe. Bun și eu stabilesc, știu niște proceduri de activare, de exemplu, să pun întrebări, să facem dialog, să-i pun să facă un proiect și aplic riguros aceste proceduri. Dacă le aplic riguros, sunt un profesor bun. Dar dacă vreau să devin un profesor excelent, eu trebuie să îmi dau seama că la un moment dat niciuna din aceste proceduri nu e suficientă, că nu funcționează în cazul unui elev și atunci trebuie să trec de la procedură la principiu, principiu că trebuie să-l activez. Cum îl activez? O să inventez ceva, poate că o să mă scălămbăi în fața lui ca să-i atrag atenția, dar îl activez cumva, pentru că contează ce se întâmplă cu el. 

Omul este deasupra principiilor mele de predare, deasupra procedurilor mele de predare. Adică ce fac? Fac un design și orice profesor excelent știe lucrul acesta. Orice lecție bună e un design, e o modalitate de a construi o soluție ținând cont de constrângerile pe care le are elevul. Ce profesori a avut el înainte la disciplina aceasta, înainte de a veni eu? Acești elevi reali, nu cei abstracți despre care se discută în manuale de metodică și de didactică, cei de aici ce background socioeconomic au, ce fac după ce își termină orele? Eu trebuie să produc o soluție, adică o lecție, care să țină cont de aceste constrângeri contextuale, dincolo de orice metodă, procedură, principiu. Trebuie să predau. Să creez o soluție contextuală, un design, un bricolaj pentru ei și mai mult decât atât, ca orice designer, trebuie ca soluția pe care o produc să aibă uzabilitate mare, adică să fie acceptată de către beneficiar.

Degeaba am produs eu o soluție bună, dacă beneficiarul nu acceptă soluția, i se pare că-i dificilă, i se pare că e inestetic, i se pare că e greu de utilizat etc. Asta face un profesor care este excelent, pune deasupra metodelor și procedurilor de predare principiile. Când metodele și procedurile sunt inutilizabile, trece la nivel de principii și după aceea trece la nivel de oameni. Oamenii sunt deasupra principiilor și deasupra procedurilor și creează lecția ca un design, ca un bricolaj în care ține cont de toate constrângerile clasei reale și a elevilor reali. Acesta este un profesor excelent. Celălalt e un profesor bun, are metode clare de predare, le aplică, obține rezultate, dar atât, nu e excelent.

3. Un profesor excelent creează memorii emoționale. Te face să trăiești o emoție, de exemplu, de curiozitate, de fascinație, de mândrie că în sfârșit ai înțeles problema aia care era foarte dificilă

Un profesor bun creează memorii semantice și memorii procedurale. Adică un profesor bun te învață foarte clar definițiile, teoriile, conceptele specifice temei pe care o predă. Te învață o serie de proceduri, de tehnici de calcul, de mecanisme pe care tu trebuie să le știi, know-how-ul, te învață cum să rezolvi diverse probleme. Dacă tu ai memorii semantice și memorii procedurale, poți să obții performanțe școlare bune. 

Un profesor excelent face mai mult decât atât, un profesor excelent creează memorii emoționale, adică atunci când predă, asociază cu ceea ce predă o emoție. Te face să simți ceva, să trăiești ceva, să trăiești o emoție, de exemplu, de curiozitate, de fascinație, de mândrie că în sfârșit ai înțeles problema aia care era foarte dificilă, te face să ai emoții pozitive și împachetează ceea ce predă în acele emoții pozitive.

Care este beneficiul împachetării unui conținut de predare într-o emoție?

Este formarea unei emoții, a unei memorii emoționale care se sedimentează mult mai bine în capul oamenilor și care contribuie foarte mult la două lucruri. Unu, la marile alegeri pe care le ai în viață, adică, dacă ai trăit o emoție extrem de intensă la o anumită materie cu un anumit profesor, ai mari șanse să optezi în cariera ta pentru acea disciplină datorită memoriei emoționale asociate cu ceea ce a predat. Adesea nici nu îți mai aduci aminte ce a predat exact, dar îți aduci aminte starea pe care o trăiai la orele lui. 

Apoi, te ajută în angajament, adică cât efort bagi tu în materie, poate să te facă să-ți dedici toată viața unei materii, pentru că ți-a transmis nu numai niște memorii semantice, procedurale, ți-a transmis o emoție asociată cu acele conținuturi și pentru asta ești dispus să sacrifici sau să spui viața mea merge în direcția aceea. În care direcție? În direcția fizicii, direcția istoriei? De ce? Pentru că așa senzații trăiam la orele acelea! Acesta este un profesor excelent. 

4. Un profesor excelent nu-ți predă numai cunoștințe, îți predă întrebările la care acele cunoștințe sunt răspunsuri.

A patra caracteristică este că un profesor bun este un profesor care îți predă cunoștințele foarte clar, foarte sistematic, foarte riguros. Un profesor excelent nu-ți predă numai cunoștințe. Un profesor excelent îți predă întrebările la care acele cunoștințe sunt răspunsuri. Oare ce întrebare și-a pus Einstein când a elaborat această teorie? Și-ți mai spune ceva, prin ce metode a ajuns la această teorie.

Dă sens cunoștințelor prin faptul că le raportează la întrebările din spatele lor și la metodele prin care s-au produs. Faptul că leagă cunoștințele de metode și de întrebări te înarmează mult mai mult decât doar faptul că ți-a dat o teorie. Pentru că după ce ești adult, după ce ai trecut prin școală, tu începi să pui probleme. Tu îți dai seama că teoriile sunt răspunsuri la niște întrebări și tu cauți întrebările din spatele teoriilor care ți se vehiculează. Te întrebi când ți se vehiculează o teorie bună sau proastă, la ce întrebare răspunde această teorie? Interesul cui e aici? 

Mai mult decât atât, poți să evaluezi, să faci diferența dintre adevărata cunoaștere și falsa cunoaștere. Dacă eu știu, de exemplu, mi se vehiculează o teorie despre cine știe ce catastrofă sau despre o conspirație și spun ai un experiment cumva? Ai făcut cumva niște analize statistice? Ai avut un eșantion semnificativ? Am învățat la școală că iți trebui un eșantion semnificativ și în felul acesta eu sunt protejat de fake news-uri. În felul acesta sunt protejat de manipulare.

Dacă îmi ține o lecție de istorie care se bazează pe niște izvoare istorice, surse, unele de arheologie, unele texte vechi din greacă, când vine cineva și îmi vehiculează o teorie cum că dacii sunt mai deștepți decât romanii, eu întreb pe ce izvor te bazezi dumneata, pe ce surse și atunci mă protejez. Aceasta este diferența dintre un profesor bun și un excelent. Nu îmi dă numai cunoștințele, îmi dă întrebările din spatele cunoștințelor, îmi dă metodele prin care s-au produs cunoștințe respective.

5. Un profesor excelent se definește prin contrapoziție. Vede cum e lumea, că este un salariu foarte prost, este inundat de birocrație și totuși el este total diferit

Și în fine, ultima diferență despre care vreau să vorbesc este că profesorii excelenți spre deosebire de profesori buni se definesc prin contrapoziție. Te poți defini prin inducție, adică te uiți la lume, te uiți la colegii tăi, te uiți ce fac ei și spui uite așa-i lumea, așa fac colegii mei. Eu sunt ca ei, că și eu trăiesc ca ei și ajungi să faci ca ei. 

Un profesor excelent se definește prin contrapoziție. Vede cum e lumea, vede ce se întâmplă în jurul lui și totuși el este total diferit și se definește pe el însuși ca fiind diferit de tot ceea ce este în jurul lui. Adică vede că este un salariu foarte prost, mult prea slab față de competențele și mintea pe care el o are. Vede că adesea este inundat de birocrație, vede că salariu lui este același ca al celui mai slab profesor din școală și trăiește zilnic și știm cu toții asta, decepția că nu ai un fel de return al investmentului tău, că atât de tare te străduiești să predai și atât de puțin rămâne în capul ălora. Tu ai făcut tot ce ai putut și te-ai pregătit și te-ai stresat și te-ai gândit și trăiești în fiecare zi decepția că, dumnezeule, nimic nu s-a prins de mintea lor.

Ai toate motivele așadar să spui Deci, nu mai are rost să fac ceva. De ce să fac mai bine? Am același salariu ca cel mai slab profesor din școală. Sunt omorât de birocrație. Degeaba predau foarte bine, că și așa nu rămâne nimic în capul lor. Ei, și aici e miracol, ei spun nu, continuăm să fim. Continuăm să mergem după standardele pe care le avem. De ce? De-aia! Adică a fi un profesor excelent este câteodată ca un act de iubire. Cred că ați trăit momentul acela în care nici nu mai știi, nu mai e niciun argument de ce iubești o persoană, dar o iubești. Asta e. Cred că o predare excelentă e ca un act de iubire. Nu mai ai argumente de ce să o faci, dar o faci și asta te diferențiază, te scoate din orice ordine.

De ce avem nevoie de profesori excelenți? La ce bun să mai avem profesori excelenți când e atâta brambureală și atâta entropie socială? Are rost? 

Are rost, din punctul meu de vedere, din două motive. 

Unu, pentru că ei fiind excelenți și creând memorii emoționale și integrând curriculumurile și oferindu-se pe ei înșiși ca modele, definindu-se prin contrapoziție și nu prin inducție cu lumea și faptul că pun oamenii deasupra principiilor, prin faptul că sunt așa, ne fac să ne mobilizăm potențialul. Acesta este efectul lor esențial. Scot din cei care sunt în fața lor maximum cât se poate scoate, scot mobilizarea potențialului, exploatarea resurselor personale extraordinare, pentru că știm cu toții, nu e suficient să ai resurse, trebuie să știi să le exploatezi, iar ei prin faptul că inspiră, prin faptul că creează emoții, prin faptul că pun principiile și oamenii deasupra procedurilor, prin faptul că sunt integratori, ei pot să te ajute să-ți exploatezi la maximum potențial 

Doi, îți creează un fel de realitate augmentată, Eu am întâlnit oameni care au terminat de multă vreme școala, care au profesii care nu se leagă neapărat de mediul academic. Am foarte mulți prieteni care sunt meseriași, zidari sudori. Mai discut cu ei și îi întreb, ce ți-a mai rămas în cap din școală? Au avut șansa unui profesor care nu tot timpul a fost excelent, că nimeni nu poate fi tot timpul excelent. Nu în fiecare zi, duminică, numai din când în când. După mulți ani, practicând meseriile pe care le practicau, ei își aduceau aminte că Domnule, Moartea Căprioarei, am plâns când mi-a citit-o și acum mi-aduc aminte. Adică ce înseamnă asta? Că realitatea, harta pe care el o are în cap despre realitate nu e ca realitatea obiectivă, are o reprezentare despre realitate în funcție de ce i-a rămas în minte de la acei profesori excelenți, acea parte a realității este mult mai bine reprezentată decât în realitate. Are o hartă a unei realități augmentate. 

Un profesor extraordinar augmentează realitățile, îi face pe oameni să vadă lumea mulți ani după ce au ieșit din școală altfel. Le creează hărți mentale, acelea dăinuie și acestea sunt hărțile care-i fac pe ei să ia decizii, să facă curte unei femei și să recite un vers care altfel pare inutil. Îi schimbă realitatea, îi argumentează realitatea. De asta avem nevoie de profesori excelenți”. 

Citește și:
VIDEO Gala Merito: 12 profesori au fost premiați pentru profesionalism și inovare în educație
Performanța la clasă și în afara acesteia, premiată miercuri la Gala Merito. 12 profesori vor fi recompensați pentru profesionalism și inovare în educație / Mircea Miclea va vorbi în descrierea evenimentului – VIDEO

5 comments
  1. in adevar , realitatea este ca daca nu ai cu ce plati apa, o sa te duci nespalat la scoala si vor rade elevii de profesor, daca nu ai cu ce plati lumina, nu o sa poti pregati acele lectii extraordinare pentru elevi, daca nu ai suficienti bani sa platesti internetul , nu o sa ai nici competente digitale, ce laptop nici nu te apropii de suma respectiva sa il cumperi, daca nu ai bani sa platesti caldura, o sa stai in frig si nu vei mai face dardaind de frig nici o lectie extraordinara, ci doar exact cum se fac acum de apare analfabetismul functional; daca nu iti ajung banii sa cumperi carti si caiete , articole de papetarie pentru tine, nu mai creezi lectia aceea mult eficienta pentru elevi si atractiva, ci o lectie saracuta, ca ti s-a terminat rezerva la stilou sau hartia de xerox si nu ai avut pe ce sa mai scrii schema lectiei etc
    Asta este realitatea.

  2. Am curajul sa va lansez provocarea : “Subscriu la articol, vino la orele mele ! ”
    Va astept la orele mele cu drag !
    (dar nu mai postati , daca sunti profesori , cu pseudonime , aveti curaj !)

  3. Eu nu vreau statuie după moarte, vreau să-mi realizez o carieră satisfăcătoare, care să mă împlinească, și nu doar pe plan spiritual.

    Am ajuns să discutăm despre cum un profesor ar trebui să fie practic un sfânt, un martir, să trăiască cu apă și fotosinteză, să locuiască la gura de metrou sau să rămână cu părinții toată viața, altfel nu e destul de dedicat meseriei pentru că are pretenția să fie și plătit pentru munca pe care o depune. Dacă muncești de zece ori mai mult decât cineva care ia un copil de 9 și-l face de 10, pentru a duce un copil de la 3 la 5, nu se pune. Trebuie neapărat să-l faci să ”iubească” o disciplină sau alta, să devină eventual olimpic, să se dedice trup și suflet școlii (timp în care tot în camera neîncălzită doarme, fără masă de seară, bătut de părintele alcoolic și lăsat în grija sorții de restul familiei). Poate-ar trebui să le cerem profesorilor să rezolve și restul problemelor societății, nu doar să se sacrifice pe altarul școlii românești. Hai c-am rezolvat și problema asta și începe meciul sau serialul, n-avem timp de altceva.

    Auzi, cică, Moartea Căprioarei. D-le Miclea, uneori aveți dreptate, alteori vă cam place să exagerați.

    Oameni buni, dăm în ridicol aici. Salarii mai bune, investiții reale în educație, recunoașterea importanței sociale a profesiei, o legislație predictibilă și corectă, respectarea legilor deja în vigoare (a se vedea prevederile legate de bugetul pentru educație) ș. a. m. d. Asta dorim.

    Statuie să-și dorească martirii.

  4. da, d-le profesor Miclea, asa este, dar stiti foarte bine care e pretul a tot ce e nepretuit: sacrificiul – pentru ca dragostea, in cea mai inalta si cruda forma a ei, inseamna sacrificiu. Si, daca e doar sacrificiu de sine, e liber si asumat, nici nu ar trebui prea mult gandit pentru a nu-i lua din frumusete. Cand e vorba insa de copiii nostri, ca unii suntem si parinti, cand ei sunt terfeliti prin scoli cu ,,am auzit ca ma-ta-i mare filosoafa si nu primeste nimic de la elevi, asa ca ia-ti florile si du-te” sau cu ,,logica problemei o-nveti acasa, ca ai cu cine, eu sunt de matematica”, atunci incepi sa te gandesti daca e bine ce faci. Si nu e bine. Lumea timpului nostru nu mai are nevoie de jertfa, nici de pretuire. Balanta nu mai e la ingeri, Holderlin, Rilke si Heidegger au murit de mult.. Noroc cu religia la bac!

    1. Da, acestea sunt idealurile, dar cine este la firul ierbii și nu refuză/ modifică realitatea știe foarte bine, vede, simte zi de zi că în “ecuație” nu există doar profesorul, oricât de mult își dorește oricine, oricât de mult se jertfește o parte – suntem în 2023.
      It takes two to tango, iar în educație chiar 3 , elev – profesor – părinte .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like