Există deja o primă formă a criteriilor minimale pentru promovarea cercetătorilor în gradele științifice superioare CS I și CS II, spune într-un răspuns adresat pe Facebook ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian. Demnitarul a fost întrebat de subiect după ce aceste promovări au fost blocate în urma modificărilor legislative din 2024.
Întrebat pe Facebook despre situația cercetătorilor care nu mai pot fi promovați în aceste grade profesionale, Dimian a răspuns că documentul este finalizat într-o primă variantă și urmează etapa consultărilor.
„Există o primă formă finalizată. Cred că acum se aşteaptă observaţiile din partea unor consilii consultative, înainte de a fi puse în dezbatere publică şi aprobate”, a scris Mihai Dimian într-un răspuns la un comentariu postat de o cercetătoare.
Comentariul a semnalat blocajul apărut după schimbarea legislației în vara anului 2024: „Domnule ministru, vă rog să analizați posibilitatea apariției criteriilor minimale pentru promovarea în grad profesional CS I și CS II a cercetătorilor din instituțiile de cercetare, întrucât legea a fost schimbată în vara anului 2024 și de atunci au fost blocate toate promovările în gradele științifice menționate”.
Problema a apărut după modificarea cadrului legal privind statutul cercetătorilor, prin legea 183 adoptată în 2024, care a schimbat modul în care sunt stabilite criteriile pentru promovarea în gradele științifice CS I și CS II. Noile prevederi prevăd că aceste criterii trebuie stabilite prin reglementări specifice, însă până la elaborarea și aprobarea lor promovările nu pot fi realizate.
În sistemul de cercetare românesc, gradele de cercetător științific I (CS I) și cercetător științific II (CS II) reprezintă cele mai înalte niveluri profesionale din cariera de cercetător, echivalente, în linii mari, cu pozițiile de profesor și conferențiar universitar din învățământul superior. Promovarea în aceste grade se face în baza unor criterii minimale stabilite la nivel național, care includ indicatori de performanță științifică, publicații, citări și alte rezultate ale activității de cercetare.
Potrivit informațiilor publicate de Autoritatea Națională pentru Cercetare, procedura de promovare în aceste grade profesionale este reglementată de legislația care organizează sistemul național de cercetare-dezvoltare, iar criteriile trebuie aprobate prin acte normative după consultarea organismelor științifice și a consiliilor consultative de specialitate.
De la modificarea legislației în 2024, cercetătorii au semnalat în repetate rânduri că lipsa noilor criterii blochează promovările în gradele CS I și CS II în institutele de cercetare din România.
Diana Ghimiși
Redacția
Ștefan Lefter
4 comments
Nu mi se par echitabile criteriile pentru cercetare în comparație cu cele pentru didactic universitar. Nu am analizat toate comisiile, însă la unele dintre ele, pentru a putea concura pe un post de CS I, sunt necesare prezențe în comisii de doctorat sau comisii de îndrumare de doctorat, si în grupuri de lucru, în timp ce pentru ocuparea unui post de profesor universitar astfel de cerințe nu apar.
În practică, majoritatea comisiilor de doctorat sunt formate din profesori universitari și mai puțin din cercetători. În aceste condiții, criteriul participării la comisii de doctorat poate deveni dificil de îndeplinit pentru cercetători, chiar dacă activitatea lor științifică este relevantă.
Consider că astfel de activități sunt mai potrivite pentru evaluarea celor care urmăresc obținerea abilitării, deoarece ele reflectă mai degrabă capacitatea de a coordona doctoranzi decât performanța în cercetare propriu-zisă.
Din această perspectivă, nu este foarte clar fundamentul pentru care, în unele cazuri, condițiile de promovare pentru CS I ajung să fie aproape mai dificil de îndeplinit decât cele pentru profesor universitar, în condițiile în care salarizarea în cercetare este mai redusă, iar o parte semnificativă a lucrărilor și proiectelor din mediul universitar sunt realizate în colaborare cu centre de cercetare.
În plus, cercetătorii nu sunt nici pe departe mai bine plătiți sau mai bine poziționați instituțional decât profesorii universitari, ceea ce face cu atât mai dificil de justificat această diferență de criterii.
cum adica promovare? parca „se scot” la „concurs” posturi noi, nu dai promovare! sau aici e buba? incearca sa forteze promovari ca e risc ca la posturi noi scoase la concurs sa se inscrie si cine nu „trebuie” (cum am facut eu acum 10 ani si le-am stricat unora aranjamentele ca de fapt trebuia sa fie baiatul lui C… si brusc am depus eu dosarul si m-au frecat in fel si chip cu virgule, apostrof, semnat cu nuanta X de albastru nu albastrul care trebuie, tusul din dosar nu era hp era brother, etc…).
iar cei ce te ar evalua acum daca dai de cs2 ar indeplini criteriile? sau ei, la momentele cand au dat de cs2 ar fi facut fata cerintelor de acum? la fel si conf./prof.univ. ?
Concursurile pe post nu au fost blocate. În ultimul an, au fost promovați o grămadă de oameni, în primul rând cei cu pile. Avansați în 3-4 ani de la CSIII la CSI. Exploatând o recomandare generală, fără caracter obligatoriu, din Legea cercetării 2024, unele Institute academice au generat standarde interioare care se bat cap în cap cu Standardele minimale CNATDCU, astfel încât să fie favorizați tot piloșii și protejații, cu punctaje la limită. Standardele interioare sunt diferite de la un institut la altul, astfel încât există aberația ca, la un centru, un cercetător să fie CSI pe standardele CNATDCU, iar, la alt centru, pe același profil, alt cercetător, cu punctaj mai mare, să rămână CS sau CSIII. Verificați directorii din Institutele academice și legitimitatea lor de a ocupa posturi de conducere. Academia e stat în stat, iar unii academicieni (sau academiciene) se comportă ca niște vătafi pe moșia proprie. Vor omagii și ofrande și-și răsplătesc numai lingușitorii și protejații, care le fac servicii personale de toate felurile, inclusiv favoruri intime. Lucrările colective, care justifică existența centrelor de cercetare academică, nu sunt luate în considerație la promovări. Doar cărțile (cărticelele) de autor, unele de doi bani, care vântură informații bine cunoscute. Lipsa de transparență și încălcarea criteriilor de integritate sunt regula în unele institute academice (corectitudinea depinde de cei care le gestionează, unii sunt oameni onești). Infracționalitatea academică e o realitate, pentru că aceiași care încalcă regulile la concursuri sunt cei care le validează, de la Academie la CNATDCU sau Comisiile de etică.
Normal, pt prietenii din universitar, pt slugile de partid si alte mici cadouri, care dup aia vin la TV sa ne spună cât de bine e, acolo se găsesc modalități de a rezolva probleme.
Preuniversitarul nu urăște destul universitarul. Aia sunt o specie unică de troglodiți cu diploma.