Standardele naționale de evaluare pentru elevii din clasele I-VIII, care se aplică începând cu anul școlar 2026-2027, au fost publicate în Monitorul Oficial pe 14 august. Sunt stabilite cinci niveluri de performanță pentru elevi: „Avansat”, „Consolidat”, „De bază”, „În formare” și „În dificultate”, compatibile cu sistemul de notare de la 1 la 10, însă nu este precizată o corespondență între fiecare nivel de performanță și note, de tipul „Avansat” înseamnă 9-10 sau „Consolidat” înseamnă 7-8.
Standardele naționale de evaluare pentru învățământul primar și gimnazial devin reper pentru evaluarea elevilor atât la clasă, cât și la evaluările și examenele naționale, potrivit ordinului nr. 4.615 publicat în Monitorul Oficial nr. 674 bis din 14 august 2026.
Documentul de politică educațională privind descriptorii de performanță stabilește cinci niveluri de dezvoltare a competențelor: Avansat, Consolidat, De bază, În formare și În dificultate. Pentru fiecare dintre acestea este descris și nivelul de sprijin de care poate avea nevoie elevul, de la autonomie în învățare până la sprijin educațional specializat.
Standardele au fost dezvoltate, pilotate și validate în cadrul proiectului „Reglementări noi pentru un curriculum relevant și educație deschisă – RECRED”, în coordonarea Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, și vizează disciplinele din trunchiul comun din învățământul primar și gimnazial, conform ordinului.
Standardele de evaluare devin reper obligatoriu pentru evaluarea de la clasă și examene
Prevederea din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, art. 95 alin. (2) potrivit căreia „toate evaluările se realizează pe baza standardelor naționale de evaluare” transformă standardele într-un „referențial obligatoriu” atât pentru evaluarea internă, la clasă, cât și pentru evaluările și examenele naționale.
Pentru prima dată, evaluarea are asociat „un referențial curricular explicit, unitar și public”, potrivit documentului.
Important pentru profesori – Ce NU sunt standardele:
- „Nu sunt un supliment la programa școlară, ci o componentă reglatoare distinctă a curriculumului național”, corelată cu profilul de formare al absolventului și cu competențele specifice fiecărei discipline.
- „Nu impun o metodă unică de evaluare.
- „Nu sunt liste birocratice de verificare și nici grile fixe care ar substitui raționamentul profesional al cadrului didactic”.
De la „ce știe elevul” la ce poate face elevul cu ceea ce știe
Una dintre schimbările centrale descrise în document este trecerea de la evaluarea reproducerii informației la evaluarea competenței.
„Un standard bine construit nu spune doar că elevul «cunoaște», ci descrie ce face acesta cu ceea ce cunoaște: selectează, corelează, justifică, transferă, verifică și decide”, conform documentului.
Prin această schimbare „se reduce astfel arbitrariul evaluării” și este atenuat efectul de „backwash” negativ, descris prin formula „ceea ce nu se evaluează nu se învață”, conform documentului.
În proiectarea inversă – backward design profesorul pornește de la performanța pe care elevul trebuie să o atingă, stabilește ce dovezi arată că a atins-o și abia apoi proiectează sarcinile și activitățile de învățare.
Ce ar trebui să evalueze profesorul: raționament, transfer, decizie și verificare
Se pune în opoziție accentul tradițional al evaluării cu cel propus prin standardele naționale.
În cazul evaluării tradiționale, ceea ce este evaluat predominant este „răspunsul final, reproducerea informației”. Prin standarde, accentul ar urma să fie pus pe „competență: raționament, transfer, decizie, verificare”.
Sunt indicate cinci dimensiuni care pot fi urmărite în construirea evaluării:
- cunoaștere conceptuală – dacă elevul înțelege conceptele și relațiile dintre ele, nu doar termenii;
- procedeu – dacă poate aplica o metodă relevantă;
- justificare – dacă poate explica de ce metoda utilizată este adecvată;
- judecată critică – dacă poate identifica limite, erori sau date insuficiente;
- acțiune responsabilă – dacă poate transforma ceea ce știe într-o opțiune etică și civică.
Printre dovezile care pot fi luate în calcul sunt menționate explicațiile, clasificările, exemplele și contraexemplele, analiza de surse, interpretarea datelor, argumentarea, raționamentul cauzal, alegerea argumentată, proiectele, portofoliile și reflecția.
Ce sunt standardele naționale de evaluare, conform ordinului
Standardele naționale de evaluare reprezintă repere clare privind nivelul așteptat de performanță pe care elevii trebuie să îl demonstreze prin raportare la competențele specifice.
Ele sunt compuse din standarde de învățare și descriptori ai nivelurilor de performanță și sunt formulate în relație cu fiecare competență specifică din programa școlară.
Standardele naționale de evaluare descriu rezultate ale învățării, nu impun o metodă unică de evaluare, ci oferă repere de calitate, completând programa școlară și precizând nivelurile de performanță așteptate. Acestea nu sunt liste birocratice de verificare și nici grile fixe care ar substitui raționamentul profesional al cadrului didactic. Utilizate corect, standardele nu îngustează, ci extind repertoriul profesional, oferind un limbaj comun pentru calibrare, echitate și progres.
Standardele de învățare (learning/content standards)
Standardele de învățare sunt enunțuri care precizează ce cunoștințe, ce abilități și ce atitudini ar trebui să demonstreze elevul după parcurgerea experiențelor de învățare aferente unei discipline de studiu, pe parcursul unui an școlar.
Acestea detaliază și asociază ceea ce elevul știe și înțelege, ceea ce face cu ceea ce știe și modul în care se raportează la cunoaștere, constituind elementul de legătură dintre curriculumul disciplinei și standardele naționale de evaluare. Opțiunea terminologică pentru „standarde de învățare” (față de „standarde de conținut”) subliniază că referențialul nu este lista de teme predate, ci rezultatul învățării.
Descriptorii nivelurilor de performanță
Descriptorii nivelurilor de performanță evidențiază, în termeni observabili, ce anume poate face elevul la fiecare nivel de performanță asociat unei competențe specifice. Modelul adoptat utilizează trei niveluri de performanță – Nivelul 2 (De bază), Nivelul 3 (Consolidat) și Nivelul 4 (Avansat) –, aflate în progresie explicită, de la operarea în contexte familiare, cu sprijin, până la operarea autonomă în contexte cotidiene complexe.
Descriptorii sunt formulați clar și specific, de regulă în jurul unui singur verb-acțiune, pentru a putea fi utilizați consecvent în proiectarea și interpretarea evaluării.
Schema unui standard de evaluare
Competență specifică din programa școlară, asociată nivelului de complexitate cognitivă
Standard de învățare
ce știe / ce face / cum valorizează elevul după experiențele de învățare dintr-un an școlar (content standard)
Un Standard național de evaluare = standard de învățare + descriptorii celor 3 niveluri
Descriptori ai nivelurilor de performanță
Nivel 2 – De bază
în context familiar
Nivel 3 – Consolidat
în contexte variate
Nivel 4 – Avansat
în context cotidian complex
Ce înseamnă Avansat, Consolidat, De bază, În formare și În dificultate și de ce sprijin ar trebui să beneficieze elevii la fiecare nivel
În nota generală apar trei nivelui De bază – Consolidat – Avansat, dar documentul descriptorilor introduce și D1 – În formare și D2 – În dificultate.
A – Avansat: elevii demonstrează în mod constant un nivel avansat al competențelor, pe care le generalizează, modelează și transferă în contexte complexe. „Ei sunt autonomi în învățare.”
B – Consolidat: elevii demonstrează constant un nivel adecvat al competențelor, pe care le modelează și transferă în contexte variate. „Ei au nevoie de sprijin educațional ocazional în învățare.”
C – De bază: elevii demonstrează constant „un nivel minim acceptabil” al competențelor, pe care le modelează și transferă în contexte familiare. „Ei au nevoie de sprijin educațional constant în învățare.”
D1 – În formare: elevii demonstrează „doar ocazional, un nivel lacunar al competențelor” în contexte familiare. Aceștia au nevoie de „sprijin educațional constant și individualizat în învățare, care poate avea loc la nivelul clasei”.
D2 – În dificultate: elevii „nu demonstrează un nivel minim al competențelor” nici în contexte familiare și „au nevoie de sprijin educațional specializat în învățare, care trebuie să aibă loc extern clasei”.
Cum sunt construite standardele pentru fiecare disciplină
Standardele naționale de evaluare sunt prezentate în anexe distincte pentru fiecare disciplină din învățământul primar și/sau gimnazial și sunt structurate pe clase sau ani de studiu și în raport cu fiecare competență specifică din programa școlară.
Pentru fiecare competență sunt precizate nivelul de complexitate cognitivă vizat, conținuturile asociate care susțin formarea și evaluarea competenței, standardul de învățare și descriptorii celor trei niveluri de performanță – De bază, Consolidat și Avansat.
Standardele de învățare arată ce cunoștințe, abilități și atitudini ar trebui să demonstreze elevul după parcurgerea experiențelor de învățare aferente unei discipline într-un an școlar.
Standardul de învățare nu reprezintă o listă de teme care trebuie predate, ci rezultatul învățării, conform documentului.
Bănci de itemi și praguri de performanță pentru calibrarea evaluării
Standardele au și o componentă psihometrică.
Pentru a limita subiectivitatea inerentă aplicării descriptorilor numai pe baza raționamentului profesional, standardele sunt însoțite de un „aparat de ancorare psihometrică”: structura și specificațiile testelor, banca de itemi calibrată și procedura de stabilire a pragurilor de performanță.
Această ancorare „oferă repere obiective pentru cele trei niveluri și fundamentează comparabilitatea rezultatelor la nivel de sistem”, potrivit documentului.
Evaluarea inițială, cea de la clasă și evaluarea sumativă, într-un „singur ecosistem”
„Raportarea la standarde unifică formele evaluării într-un singur ecosistem”, se arată în document.
Evaluarea inițială sau diagnostică devine o „hartă a punctelor de sprijin”, evaluarea continuă/formativă oferă elevului informații pe care le poate folosi pentru progres, iar evaluarea sumativă certifică nivelul atins în raport cu aceleași descrieri de performanță.
Referențialul comun este prevăzut atât pentru evaluarea internă, la clasă, cât și pentru evaluarea externă, națională și internațională, documentul menționând Evaluările Naționale de la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a și a VIII-a, examenele naționale și evaluările internaționale PISA, TIMSS și PIRLS.
Informații de context despre Standardele naționale de evaluare
Directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, Bogdan Cristescu, a explicat că nu a fost elaborată o metodologie referitoare la transformarea nivelurilor din standardele de evaluare în note, pentru că acest lucru nu poate avea loc „înainte să vedem că aceste standarde sunt îmbrățișate de profesori”. Acesta a precizat, că va fi elaborată o metodologie „dacă sistemul va simți nevoia”, însă el susține „recunoașterea competenței cadrului didactic”, pentru că procesul de notare a elevilor nu este unul „contabil”.
- Declarațiile au fost făcute în contextul în care Ministerul Educației și Cercetării a confirmat pentru Edupedu.ro că nu există o metodologie de transformare în note și calificative a noilor standarde de evaluare, deși acestea au fost prezentate în ultimii ani ca soluția pentru care „un 7 să însemne același lucru în toate școlile”: „Procesul de trecere de la standard la notă este unul complex, realizat de cadrul didactic pe baza contextului clasic și a pregătirii profesionale”.
- Vezi ce trebuie să facă profesorii pentru a respecta standardele naționale de evaluare – explicațiile ministerului Educației și recomandarea directorului CNCE Bogdan Cristescu.
Noul sistem de evaluare propus de Ministerul Educației cu descriptorii A, B, C, D1 și D2 ar urma să stea la baza notelor acordate tuturor elevilor de către toți profesorii din primar și gimnaziu, dar nu există nicio corespondență în documente cu notele de la 1 la 10, arată o analiză Edupedu.ro.
Ministerul Educației a confirmat că nu există o metodologie de transformare în note și calificative a noilor standarde de evaluare, deși acestea au fost prezentate în ultimii ani ca soluția pentru ca „un 7 să însemne același lucru în toate școlile, într-un răspuns la o solicitare Edupedu.ro.
Standardele ar urma să stea la baza armonizării notelor între școli
Ministerul Educației prezintă standardele naționale de evaluare ca pe unul dintre cele mai importante instrumente ale reformei evaluării elevilor. Acest instrument va face evaluarea „mai obiectivă, mai transprentă și mai echitabilă”.
Potrivit ministrului Mihai Dimian, scopul lor este ca profesorii din întreaga țară să utilizeze aceleași repere atunci când acordă note, astfel încât rezultatele elevilor să devină comparabile între școli. „Standardele naționale de evaluare vor reduce notele de 9 și 10 acordate „în masă”. Spun clar ce înseamnă nivelul de 5-6, 7-8 și 9-10 și trebuie respectate”, a spus ministrul.
În paralel, șeful Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, Bogdan Cristescu, declara recent că, pe termen lung, utilizarea standardelor ar putea permite ca mediile obținute la clasă să capete o pondere mai mare în admiterea la liceu, dacă evaluarea profesorilor va deveni suficient de unitară.
În acest context, metodologia prin care descriptorii de performanță se transformă în note și se aplică unitar în toate școlile devine una dintre piesele esențiale ale reformei. În forma actuală a documentelor aflate în consultare publică, această metodologie nu este însă prezentată, iar primele explicații privind corespondența dintre nivelurile de performanță și notele din catalog au fost oferite de ministru într-un comentariu pe Facebook, nu în documentele oficiale supuse dezbaterii publice.
De reținut, Bogdan Cristescu a declarat că elevii de nivel D2, adică „echivalentul repetenților”, „trebuie tratați separat, pentru că deja adresarea către ei pentru a le forma, dezvolta competențele suficiente, nu mai poate fi făcută în cadrul uzual al clasei”. Acesta nu a precizat însă cum ar urma să se desfășoarea „remedierea dedicată”, în care profesorii nu mai lucrează la clasă cu elevii de nivel D2, ci le predau în afara colectivului.
Standardele naționale de evaluare publicate de Ministerul Educației și Cercetării sunt un pas înainte, dar nu vor rezolva problema notării diferite de la o școală la alta, avertizează expertul în educație Șerban Iosifescu.
În document se vorbește despre cinci niveluri de performanță, însă standardele publicate descriu doar trei dintre acestea. „Unde sunt descrise celelalte două niveluri de performanță din documentul de concept (Anexa 2: nivelurile D1 «În formare» și D2 «În dificultate»)?”.
De asemenea, Iosifescu întreabă cum vor fi transformate cele trei sau cinci niveluri de performanță în sistemul actual de notare de la 1 la 10: „Cum se traduc aceste trei (sau cinci) niveluri într-o scală de notare cu 10 trepte?”.
Documentul de politică educațională privind descriptorii de performanță utilizați în elaborarea standardelor naționale de evaluare – ANEXA 2
Centralizatorul disciplinelor din învățământul primar și gimnazial pentru care sunt elaborate standardele naționale de evaluare pentru învățământul primar și gimnazial ANEXA 3
