Am candidat la Concursul Național de Titularizare la disciplina Istorie în județul Argeș, am absolvit două facultăți, am o carieră de 9 ani în cadrul Muzeului Județean Argeș, sunt autor de monografii și volume de specialitate și împlinesc 10 ani de experiență în managementul patrimoniului cultural. Am 6 ani de vechime la catedră. Aleg astăzi să prezint public situația din spatele unui sistem de corectare care ignoră pregătirea academică.
Nu am apărut de nicăieri în lumea academică și nici nu sunt un pasager în lumea istoriografiei. Vin dintr-o familie de intelectuali argeșeni cu rădăcini adânci: tatăl meu a fost intelectual și contabil-șef la Uzina Dacia, iar mama mea a fost profesoară de limba franceză, insuflându-mi de mic respectul pentru carte, rigoare și educație de elită.
Urmând acest model familial, activitatea mea de aproape un deceniu la Muzeul Județean s-a concretizat în cercetări masive privind relațiile internaționale (româno-ruse, româno-americane și româno-franceze). Sunt autorul Monografiei Comunei Băbana și am pus bazele cercetării istoriei fotbalului în cadrul Muzeului Sportului Argeșean, publicând inclusiv volumul dedicat vieții și activității fotbalistului Adrian Mutu.
În învățământ, dețin examenul de Definitivat promovat cu media 8,75, iar anul acesta am confirmat din nou competența prin nota maximă de 10,00 la inspecția specială la clasă.
La proba scrisă din această sesiune, am predat o lucrare monumentală de 24 de pagini, rezolvând integral, detaliat și la nivel academic toate cele trei subiecte din programă. La Subiectul al III-lea (Metodică), am realizat o proiectare didactică rară, introducând ca element de noutate un text-suport inedit bazat pe Declarația de la Philadelphia din 4 iulie 1776 și figura lui Thomas Jefferson.
Nota oficială care mi-a fost afișată pe portal este de un incredibil 6,25, o cifră care sfidează matematica și realitatea textului scris.
Istoricul notelor și decizia mea de a refuza contestația administrativă
Această prăbușire artificială a notei nu este o situație izolată, ci face parte dintr-un tipar de blocaj pe care îl întâmpin de trei sesiuni la rând:
- În urmă cu doi ani: nota mea inițială de 6,63 a fost diminuată în mod drastic în etapa de contestații cu 1,29 puncte – o scădere masivă pe texte clare.
- În sesiunea precedentă: o lucrare academică amplă, structurată pe 22 de pagini, mi-a fost oprită la nota 6,53.
- În sesiunea curentă: la cele 24 de pagini scrise, platforma a afișat 6,25. Din analizele mele raportate la barem, este evident că s-a tăiat peste un punct la primul subiect, peste un punct la al doilea, iar la metodică s-a acordat puțin peste un punct din trei posibile.
Prin prisma a tot ce mi s-a întâmplat până acum în acest sistem, am refuzat eu însumi, în mod conștient și asumat, să mai depun vreo contestație anul acesta.
Am refuzat să mai trimit lucrarea la comisiile administrative de contestații pentru că acest mecanism nu mai oferă nicio garanție a obiectivității. Am ales intenționat să îngheț nota la valoarea inițială de 6,25 pentru a lăsa dovezile scriptice brute intacte, în starea lor inițială, fără a mai permite modificarea lor prin procedurile standard.
Contextul local și mutarea cazului în justiție
Această situație ridică semne de întrebare legate de rezonanța numelui meu în plan local și județean. Sunt nepotul direct al unui martor dintr-un dosar penal major instrumentat în trecut, cel privitor la fostul primar al orașului Pitești, Tudor Pendiuc. Având în vedere acest istoric familial, am motive să cred că procedurile administrative au fost influențate pentru a asigura blocarea accesului meu la titularizare.
Dacă ușile administrative s-au închis prin refuzul meu de a apela la contestații, voi folosi căile legale externe. De aceea, voi încerca, pe cale penală și civilă, prin sindicat, să îmi fac dreptate și să demonstrez adevărul.
Nu sunt singurul care alege acest drum. La noi, în Argeș, există deja un precedent clar al unui coleg profesor care a ales să meargă în justiție împotriva unor abuzuri fățișe ale comisiilor și a avut câștig de cauză. Voi urma exact această cale legală.
Primul meu pas procedural va fi depunerea cererii pentru vizualizarea lucrării proprii și eliberarea borderourilor de notare. Cu aceste documente în mână, alături de avocații sindicatului, voi deschide acțiunea în instanța civilă pentru evaluarea lucrării de către specialiști universitari independenți, concomitent cu demersurile pe cale penală privind gestionarea procedurilor de concurs și nerespectarea metodologiei.
Până la soluționarea definitivă a cazului în instanță, cu nota de 6,25 de la scris și 10,00 de la inspecție, dețin o medie finală de 7,18. Voi merge la ședințele publice din august, îmi voi ocupa postul de suplinitor în județ pe baza expertizei mele, dar nu voi renunța până când instanța nu va așeza nota lucrării mele acolo unde îi este locul, recunoscându-mi-se statutul de profesor titular.
Valoarea mea profesională și moștenirea unei familii de intelectuali nu pot fi șterse de decizii administrative infirme!
__________________
Despre autor: Viorel Cărămizaru este muzeograf la Muzeul Județean Argeș și profesor de istorie. Potrivit informațiilor prezentate de acesta, are o experiență de nouă ani în muzeografie, este autor de monografii și volume de specialitate, are peste cinci ani vechime la catedră și a promovat examenul de definitivare în învățământ cu nota 8,74. În prezent, este candidat la concursul național de titularizare în învățământul preuniversitar.
