Droguri și rețele de distribuție în școli, acum violența sub forma ei cea mai pură… Probleme de “oameni mari”, nu-i așa? Și ne șochează, ne indignează și căutăm vinovați și cerem să fie aspru pedepsiți.
Eu nu cred că noi, ca societate, am ajuns la nivelul la care să vedem în copii adevărate persoane și să le tratăm ca atare. Cu respect și cu dorința reală de a-i înțelege.
Pentru noi, copiii sunt aceia care trebuie să se poarte frumos, să asculte, să livreze performanță acolo unde spun adulții, să zâmbească frumos la poză, să stea în careu etc. Alte nevoi, în afara de a fi crescuți, ei nu prea au. Atenție? Afecțiune? Educație și valori? Ce-s toate astea, lumea celor mari e mult mai complicată de atât, cresc copiii și singuri….
Îi descoperim ca persoane abia atunci când ajung adulți și ”intră în lume”. Atunci când problemele lor încep să se identifice cu ale noastre, ale celorlalți adulți. Abia atunci ne captează cu adevărați atenția, că sunt egali de-ai noștri. Până atunci trebuie să asculte și, dacă nu o fac, trebuie pedepsiți.
Prin lentila asta văd eu cazul de la ”Ion Creangă”. E clar că acel copil are nevoie de sprijin și cine știe ce pietre cară el în spate… Nu îi scuz acțiunea, violența nu are ce căuta în școala. E firesc ca profesorii și elevii să nu se simtă în siguranță și aici trebuie să acționăm. Dar cred că trebuie să ne uităm mai departe de atât, la cauze.
Azi stingem un incendiu, mâine un altul, dar casa e tot mai șubredă.
Cred că trebuie să ne întrebăm cât de mult ne iubim noi copiii, cât și ce primesc de la noi, adulții, cum îi creștem. Mai întâi noi, ca familie. Indiferent cum e ea: mono- sau biparentală, natulară sau adoptivă, conservatoare sau progresistă, creștină sau musulmană… Apoi noi, ca școală- de la practicianul de creșă sau grădiniță, până la funcționarul sau autoritatea din Minister, Guvern și legislativ. Și, nu în ultimul rând, noi ca societate.
Cred că e nevoie de o discuție serioasă despre rolul familiei în creșterea, educarea și dezvoltarea armonioasă a viitorului adult. Despre cum învățăm să fim păriniți buni și responsabili, și nu de la traineri în pareting apăruți ca ciupercile după ploaia de diplome. Nu putem pune pe umerii școlii tot ceea ce acasă nu putem, sau nu vrem să facem. Școala are rolul ei, fără dubiu, și e nevoie și aici de schimbări majore.
Am auzit că deja există un zid al infamiei la care sunt puși toți elevii. Pentru că, nu-i așa, ei nu au același spațiu de manifestare și followers-i ca un influencer, să primească aceeași clemență…
Nu cred că ne iubim îndeajuns copiii.
(Opinie publicată inițial pe pagina de Facebook a autoarei și preluată cu acordul acesteia)
——————-
Despre autor:
Mirabela Amarandei-Duminică este Cercetător doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, este director al Directiei de Orientare Strategică, Evaluare, Monitorizare și Politici Publice în cadrul Universității din București, unde până la începutul lunii aprilie 2023 a fost și purtător de cuvânt. A fost consilier și purtător de cuvânt al miniștrilor Educației Adrian Curaj și Mircea Dumitru.
Citește și:
Elevul care a rănit-o cu un cuțit pe profesoara de japoneză, reținut pentru 24 de ore / Ministerul Educaţiei: Se fac demersuri pentru stabilirea circumstanţelor în care s-a produs agresiunea
FSLI, după incidentul de la Colegiul Național “Ion Creangă” din București: Școlile din România pot deveni un spațiu periculos. Elevii și angajații din învățământ au nevoie de protecție
Ligia Deca, după ce un elev a rănit o profesoară în timpul orei: Condamn cu fermitate orice act de agresiune din școală
Un elev a rănit o profesoară cu un cuțit în timpul orelor, la Colegiul Național „Ion Creangă” din București / Rana este superficială
Raluca Pantazi
Ioana Nicolescu
C.I.
Mirabela Amarandei
Costin Ionescu
10 comments
Un articol care nu spune mai nimic
E adevarat ca parintii de astazi sunt cam absenti (si cei de ieri au fost cam la fel, dar erau alte vremuri atunci, nu aveau altternative si nici nu stiau mai mult; cei de astazi, insa, au o multime de posibilitati si de informatii, dar prefera sa se preocupe de bani), dar un copil normal nu ajunge sa scoata cutitul ca este neglijat. Astazi nimeni nu isi mai asuma responsabilitatea pentru nimic, totul are la baza lipsa iubirii si asta scuza orice
Sa distingem intre cele doua subiecte. Toti copiii au antipatii, temeri fata de unii profesori, colegi, situatii etc. Nu toti reactioneaza violent si doar unii savarsesc fapte penale. Sunt exceptii. Problema este ca foarte multi copii sunt insingurati, timizi, tematori, fara respect de sine, fara incredere in ei, fara bucurie. Asta se intampla din cauza voastra, a parintilor care divortati, plecati, sunteti egoisti, sunteti avizi de bani multi, dependenti de iubi, de tipul de la sala, de sefu’, de tipa noua, de seriale, de yoga, de orice in afara de copilul vostru. Habar nu aveti ce traieste, cine este, cat de singur se simte. Nu stiti nimic despre copilul vostru si ii cereti non-stop sa fie perfect, asa cum ati fost voi. Ia uite ce bine ati ajuns. Aveti tot! Cumparati orice si platiti copiilor lipsa voastra din viata lor, cu o consola, un telefon, o haina, o meditatie, orice. I-ati abandonat toata copilaria cate 6 ore dupa scoala intr-un after-school si dimineata intr-un before school. Cu ce suflet au stat? Cui au spus ei ce au trait, cum a fost ziua lor, daca ceva ii doare, daca cineva i-a jignit? Stiti cati copii au ganduri suicidale? Copilul tau are? Stii?
Un copil a savarsit o fapta penala. Va raspunde pentru ce a facut. Voi veti raspunde pentru copiii care zac in depresie nediagnosticata, pentru ca nu aveti timp de “prostiile” lor?
Întotdeauna opiniile radicale sunt mai mediatizate. Sunt câțiva adulți cu minte puțină care pun elevii la stâlpul infamiei. Majoritatea oamenilor însă, mai puțin vocali, înțeleg că este un incident, că adolescentul respectiv răspunde în fața legii indiferent de ce pietre cară în spate. Așa e normal. Și atât. Am putea fi mai raționali. Nu se poate să așezăm profesorii într-o tabără și elevii în alta și să declarăm război între cele două. Eu nu i-am văzut niciodată pe elevii mei în felul acesta, iar întâmplarea de față nu mă vă face să îmi schimb părerea și atitudinea față de ei.
Ne iubim copiii, fără îndoială, să nu dramatizăm sub presiunea momentului.
Înainte de a deveni prea sentimentală și lacrimogena am și eu o intrebare:ai auzit de bolnavi mintal?Câți oameni nu au depresie,o persoana pe care nu o simpatizează etc?Destui.Cati dintre ei vin cu cuțitul de acasă ca să omoare acea persoană?Cei normali nu fac asta.
Pentru el e bun un spital de boli psihice și sa nu mai iasă de acolo.E pericol social.Daca îți place asa mult de el poți sa îl iei tu acasă și când “mititelul” mai are …așea…ceva pitici pe creier poate o sa îți ia și ție gâtul.
Nu ne mai luați cu drame și basme,realitatea e mult mai dura și oamenii nevinovați cad victimele bolnavilor mintal pe care ii jelește câte un incompetent și inconștient dornic de atenție.
Discutați, ca la asta va pricepeti.
Eu nu înțeleg cum puteți publica toate aberațiile cum este părerea acestei persoane, deci un individ x ( căci nu poate fi numit elev) scoate cuțitul în timpul unei ore pentru că nu are el chef să dea un test și sare la gâtul prof care a îndrăznit să il deranjeze. Ce tot căutăm explicații? …vai săracul elev ce o duce el în spate…vai vai …cât de neînțeles și neiubit este el….si ce treabă are societatea și noi toți în ansamblu cu această situație punctuală de agresiune gravă. Chiar e normal să umbli cu cuțitul la tine și să sari la gâtul oamenilor? Batem câmpii atata.
Elevii fierb de nemulțumire si părinții si profesorii ii ignora. E trist ca scoala de azi continua cu teste. Elevul acesta a izbucnit de la un test. Elevii dau exagerat de multe teste . Trebuie oprită nebunia asta cu testarea si relaxata activitatea elevilor in scoli.
Scoala 79 si liceul Creanga (aflate in aceeași curte) sunt instituții in care se practica o adevarata teroare a testării .
Ați citit ce ati scris? Și ce să fie profesorii, entartaineri?Clovni? Cei care sunt obligați să asigure starea de bine a elevului?
Săracul criminal! Simțea nevoia să ucidă pentru că nu îi plăcea munca.
Sărmanul violator! Avea chef și nu avea cu cine. Ce căuta copilul ăla singur pe acolo, la ora 7 seara, cu o pâine în sacoșă?
Săracul elev. A sărit și el cu cuțitul după vreo 5 ani de porno online și tâmpeală pe Instagram, la care a plusat cu glumițele lui Micutzu, cretinismele lui Cheloo și câteva trupe trap la modă. E dreptul lui să creadă că școala e pentru fraierii cocliți.
Doamna Mirabela are dreptate. Avem mulți elevi cu astfel de orientări și trebuie să-i înțelegem purtându-i în cârcă. Au și ei dreptul la a da swipe pe Instagram și TikTok vreo 8 ore pe zi. Au dreptul să fie vulgari. Au dreptul să încerce droguri. Nu o fac pentru că vor, ci pentru că o cere anturajul. Nici nouă nu ne-ar pica bine să ni se spună în cor că suntem niște fraieri. Acum, să fim serioși! La ce e bună școala când vezi maneliști cu 2 clase și 4 găleți cu euro sau politicieni cu BAC-ul dat la 28 de ani și cu 3 doctorate la CV până-n 45. Nu școala e baza unei vieți împlinite, ci violența și marea șmechereală sunt merele de aur din pomul vieții.
Propun ca acest elev să fie numit consilier al doamnei ministru Deca. Urgent!
Trist, dar adevărat!