Publicațiile așa-zis științifice care promovează articole fără valoare reală în cercetare și uneori chiar cu date greșite au generat probleme care au condus la schimbarea modalității de evaluare a cercetătorilor și a institutelor de cercetare în SUA sau Germania, a avertizat vicepreședintele Academiei Române, Nicolae Zamfir. „Cred că singura modalitate este să revenim la evaluarea peer-review”, a declarat fizicianul, într-un interviu acordat Edupedu.ro a doua zi după ce a fost ales pentru al doilea mandat în funcția de vicepreședinte al Academiei.
„Mai este problema publicațiilor științifice. Ne-am învățat după americani, care au venit acum vreo 20-30 de ani cu ideea asta de măsurat activitatea științifică în numere, cu impact științific, cu reviste cu impact. Ei au renunțat între timp la modalitatea aceasta prin care un cercetător putea să fie evaluat de către un contabil. Au apărut probleme care au arătat că această evaluare pur aritmetică nu reflectă realitatea”, a avertizat Nicolae Zamfir.
„Există edituri cu sute de jurnale cu calitate slabă, dar care dau impact mare pentru că se citează între ele. Au fost și pe la noi reviste care au făcut exercițiul ăsta, au mărit numărul de citări și a crescut impactul. Este impostură. Și cred că singura modalitate este să revenim la evaluarea peer-review, deci la evaluarea și a cercetătorilor, și a instituțiilor de cercetare de către membrii comunității. Fizicenii să-i evalueze pe fizicieni, chimiștii pe chimiști, lingviștii pe lingviști. Deci eu, ca fizician, n-am cum să evaluez activitatea unui chimist, pentru că el vine și mă impresionează, că vine cu o listă de lucrări care pentru mine e impresionantă, dar pentru un chimist poate fi nimica toată. Evităm în felul ăsta evaluarea pe bază de lucrări la «gazeta de perete», că așa le numesc – că dacă n-ai o recenzie sau un review cum trebuie, de fapt e gunoi”, a afirmat fizicianul, pentru Edupedu.ro.
Cu experiență de cercetare de 10 ani în fizica nucleară la Yale University, SUA, și la Universitatea din Köln, Germania, după care a fost director general al Institutului Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN-HH) și al Proiectului Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics (ELI-NP), Nicolae Zamfir a atras atenția că „asta e problema la noi, care trebuie cumva rezolvată”.
„În Statele Unite și în Germania, se ia și acest indicator în calcul, dar este orientativ. Dacă cineva nu are număr de citări, dar activitatea lui a fost băgată în seamă de comunitate, atunci se uită la el. Dar dacă are doar citări, se uită la: ce fel de citări, cine îl citează și ce anume citează? Pentru că cineva poate să-și mărească numărul de citări scriind un articol greșit. Deci trebuie evaluare de către membrii comunități, nu bazat pe numere”, a declarat Zamfir.
Academicianul a precizat că așa cum este făcută în prezent evaluarea cercetătorilor și a institutelor, în România, jumătate dintre criterii sunt cantitative și jumătate sunt calitative. „Ministerul le-a elaborat în colaborare cu noi. […] E un pas înainte. Deci faptul că jumătate sunt calitative și numai jumătate sunt cantitative, bazate pe un număr, este un lucru bun. Este un pas înainte”, este de părere Nicolae Zamfir.
Citește aici interviul integral acordat de academicianul Nicolae Zamfir pentru Edupedu.ro
Informații de background
Academicianul Nicolae Zamfir a fost ales pe 29 aprilie 2026 în funcția de vicepreședinte al Academiei Române, cu 136 voturi. Vicepreședinții Academiei Române sunt aleși de adunarea generală a forului pentru un mandat de 4 ani și pot fi realeși o singură dată. Zamfir a avut primul mandat de vicepreședinte în perioada 2022-2026, când Academia era condusă de istoricul Ioan Aurel Pop. În acest nou mandat (2026-2030), Academia Română îl are ca președinte pe chimistul Marius Andruh.
Academicianul Nicolae-Victor Zamfir a absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București, în 1976, cu diplomă de merit. A fost cercetător științific în cadrul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) și profesor-cercetător la Universitatea Yale, SUA.
Director pentru 10 ani al celui mai mare proiect de cercetare paneuropean din care România face parte, Proiectul Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics (ELI-NP) (cunoscut ca Laserul de la Măgurele), sub conducerea căruia institutul a fost construit și laserul a ajuns la cea mai mare putere atinsă până atunci de un fascicol laser (2×10 petawați), Zamfir a lucrat anterior ca senior research scientist la Yale University, Wright Nuclear Structure Laboratory, SUA (1997-2004), ca visiting scientist la Universitatea din Köln, Germania (1990-1992) și ca cercetător la Institutul Național de Fizică şi Inginerie Nucleară (IFIN) din Măgurele, al cărui director general a fost din 2004 până în 2020. Vezi aici biografie Nicolae Zamfir
Cercetările sale acoperă o gamă largă, de la introducerea de noi metode şi instrumente în fizica nucleară experimentală, până la contribuţii la dezvoltarea modelelor de structură nucleară. Rezultatele obținute au contribuit la descifrarea unor structuri intime ale materiei, demonstrând o nouă evoluţie a acesteia.
Printre distincțiile și premiile primite au fost Honorable Doctor al Institutului de Cercetări Nucleare de la Dubna, Fellow, European Physical Society, Premiul „D. Hurmuzescu” al Academiei Române. În cadrul Academiei Române a fost președinte al Secției de științe fizice între anii 2012-2020 și vicepreședinte al instituției în perioada 2022-2026.
Citește și:
INTERVIU Mesaj dur al fizicianului Nicolae Zamfir, vicepreședinte al Academiei Române, care se raliază inițiativei legislative anunțate de Marius Andruh: Vina conducătorului de doctorat este mai mare decât a studentului, în cazul plagiatului și a falsificării rezultatelor. Trebuie să fim și mai agresivi cu cazurile de impostură / Comunitatea nu trebuie să fie pasivă
INTERVIU Conducătorii de doctorate trebuie sancționați pentru plagiat în egală măsură cu studentul. Academia Română va cere modificarea legii – anunță noul președinte al Academiei Române, Marius Andruh: „Se poate relua ofensivă împotriva imposturii în cercetare și în doctorat”
Fizicianul Nicolae Zamfir, teologul catolic Wilhelm Dancă și matematiciana Gabriela Marinoschi sunt noii vicepreședinți ai Academiei Române / Un post de vicepreședinte a rămas vacant
Marius Andruh este noul președinte al Academiei Române. Chimistul a câștigat astăzi alegerile la conducerea Academiei, în fața filosofului Mircea Dumitru
8 comments
E bun semanlul de alarma, dar ce facem in continuare?
Sunt zeci sau chiar sute de „editori” la aceste reviste care au afliere RO, unii dintre ei cu diverse functii si bine ancorati in sistemul romanesc.
Pe de alta parte am vazut ca academia si-a spus deja cuvantul in articolul de mai jos asa ca nu stiu ce sa cred:
https://www.mediafax.ro/comunicate/cercetatorii-romani-se-reunesc-pentru-a-discuta-despre-publicarea-in-regim-open-access-la-summitul-mdpi-romania-2025-23633129
Ideea e foarte buna, cum o implementam?
Pe de alta parte nu mi-e clar despre ce este vorba tinand cont de articolul de mai jos:
https://www.mediafax.ro/comunicate/cercetatorii-romani-se-reunesc-pentru-a-discuta-despre-publicarea-in-regim-open-access-la-summitul-mdpi-romania-2025-23633129
MDPI a devenit una dintre cele mai eficiente arme ale războiului hibrid dus de China împotriva restului lumii. Un fel de Tik-Tok în știință, mai nociv pe termen lung și mai insidios. Uitați-vă, de exemplu aici (https://pressone.ro/afacerea-premii-pentru-cercetare-1-studii-stiintifice-la-kilogram-recompensate-din-bani-publici) și vedeți cam cât conta MDPI în „producția științifică” românească, iar situația nu cred că-i diferită nici azi. Sistemul MDPI a dat un boost extraordinar imposturii. Dar dacă nimeni nu face analize reale, asta este. Mai nou, se pare că MDPI are o politică extrem de agresivă în respingerea scrisorilor de contestare (a unor articole) adresate comitetelor de redacție. De fapt, cine face așa ceva, s-ar putea să aibă surpriza ca scrisoarea să ajungă direct la reclamat sau la prieteni de-ai lui! Dacă WoS și Scopus nu fac ceva, întregul ecosistem va fi poluat și ne vom trezi (după cum spunea Didier Raoult) cu revistele chinezești ca fiind cele mai bune „pe bune”.
La nivel național, ar trebui făcut ca finlandezii, care au retrogradat revistele MDPI, în marea lor majoritate, la nivelul de cotație 0 (https://www.mdpi.com/about/announcements/10174).
(nu cunosc niciun articol scris de vreun român, în care să fie discutate problemele rapidității smooth-review-urilor în revistele MDPI – pot să mă înșel, scuze)
In articolul de mai sus domnul Academician declara:
Domnul Acad. Dr. Nicolae-Victor Zamfir, Vicepreședinte al Academiei Române, a felicitat MDPI pentru organizarea summitului………………………. „Organizarea evenimentului este foarte oportună, întrucât MDPI este o editură științifică în plină dezvoltare și expansiune, iar opinia cercetătorilor este importantă pentru creșterea calității lucrărilor publicate”, a declarat Dr. Zamfir.
peste toate astea ,au început să apară articole „științifice” făcute cu AI , cu citari aleatoare , trimise la conferințe unde , ce sa vezi , cei care fac review folosesc TOT AI.
pentru că merge mai repede evaluarea și nici nu tre sa fi specialist pe chestiune , că face ai ul munca ta de evaluare.
atunci să vedeți babilonie !!!
Din pacate, are perfecta dreptate.
In acest moment, indicatorii considerati de incredere, bazati pe impactul generat (citari) devin inutili, fiind asaltati de o avalansa de practici lipsite de orice etica a cercetarii.
1. papermills — multa vreme relativ usor de identificat, printr-o serie de mecanisme atipice in lucrarile stiintifice, in acest moment extrem de greu de izolat de lucrarile de valoare reala, datorita utilizarii instrumentelor generative.
2. citationmills — in realitate, tot ‘click farms’, dar integrate in papermills.
3. citari interne — generate prin „invitatia” de a cita lucrari din acelasi jurnal/grup de jurnale
4. fake reviews — initial asociate publicatiilor destul de agresive, de tip open access, in realitate un mecanism care s-a transferat intr-o oarecare masura si inspre reviste/edituri considerate de calitate.
Toate acestea fac ca lucrarile de calitate sa se piarda in avalansa de lucrari corecte, aparent valoroase, dar care, la o privire atenta, nu spun absolut nimic.
Si, din pacate, Romania este parte din aceasta poveste, avand de toate: autori cu zeci de mii de citari, in realitate ilustri anonimi (generati prin participare chiar premiata de UEFISCDI, la retele de tip paper/citation mills), studenti transformati peste noapte in ilustri cercetatori, desi sunt complet analfabeti in domeniile respective (generati prin utilizarea intensive si isteata a unor instrumente generative), si multi altii. Un peisaj complet corupt, in care cei care chiar pun toata energia in generarea unor rezultate ajung sa fie considerati ciudati…
Acei ilustri anonimi sunt usor de identificat: crestere brusca, exponentiala, dupa ani de completa ignoranta stiintifica; cu o varietate extrem de mare de domenii abordate, si o productivitate suspect de mare. Totusi, niciun autor cu adevarat relevant in domeniile lor nu au nicio idee despre „activitatea acestora”.
Tinerii analfabeti functional: mult mai dificil de identificat, neavand niciun istoric in spate. Aici se ascunde adevaratul pericol al viitorilor impostori in stiinta…
Din moment ce articolele, afilierile sunt publice, se poate asana (cât de cât) ecosistemul. Așa cum instrumentele bazate pe AI sunt folosite pentru a „genera” știință, pot la fel de bine fi folosite pentru a detecta frauda. Doar să existe puțină voință.
În alte țări (Franța, de exemplu), PubPeer și Retractionwatch sunt menționate în legislația privitoare la deontologia cercetării ca instrumente. La noi, nu, ca să nu ne afecteze metarnking-ul și finanțarea suplimentară! Este totuși orwellian să premiezi frauda.
Pentru o intelegere proprie mai buna a problemei respective, va rog sa-mi permiteti doua intrebari.
1. „Practici lipsite de orice etica a cercetarii” pot fi intalnite si in cazul revistelor apartinand WoS/JCR/Q1 (Q2)?
2. Se considera ca astfel de practici pot conduce si la valori ale „h-index” mai mari decat, e.g., 20 (care implica liste de lucrari mai extinse, posibil de realizat in perioade de asemenea mai extinse)?