Profesoara Irina Căpățînă a vorbit pentru TVR Craiova despre apropierea elevilor de carte. „Eu, de pildă, la Literatură română, nu pot să predau nimic din ce înseamnă literatură română la liceu fără să arunc un ochi și să-i direcționez către un context istoric, către un context filosofic, către un context social și economic”, a spus aceasta.
- Aceasta predă Limba și literatura română la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova.
Irina Căpățînă a precizat că eforturile de a apropia elevii de carte ar trebuie să fie susținute și de către ceilalți profesori:
„Dacă ne uităm acum și la contextul acesta al noilor planuri-cadru, nu prea mai putem să vorbim despre obiecte, materii, discipline de sine stătătoare. Totul este un întreg, totul trebuie să se coordoneze, totul trebuie să se lege. Și atunci eforturile mele de a-l apropia pe un copil de orice înseamnă carte ar trebui să fie susținute și de eforturile celorlalți colegi ai mei.
„Eu, de pildă, la Literatură română, nu pot să predau nimic din ce înseamnă literatură română la liceu fără să arunc un ochi și să-i direcționez către un context istoric, către un context filosofic, către un context social și economic. Același lucru trebuie să se întâmple și din partea celorlalte discipline și cred că atunci lucrurile ar funcționa altfel, adică ar funcționa mai bine. Evident că este un efort, în special, pentru profesorul care trebuie să pregătească lucrul acesta, dar eu cred că – și aș vrea să nu mă înșel – profesorii trăiesc în lumea aceasta a cărții, indiferent de specialitatea pe care o predau. Și atunci o poveste care să fie dusă, citită sau să fie pusă în fața copilului pentru a fi citită nu poate ști niciodată unde va duce, ce curiozitate va naște și ce căutări va naște. (…)”
Informații de context
Puțin peste 20% dintre românii de peste 18 ani au citit între una și cinci cărți în 2023, arată Barometrul de consum cultural, publicat pe 12 noiembrie 2024. Doar 10% dintre respondenți au citit până la 12 cărți pe an, adică una pe lună. O altă concluzie a studiului privind lectura este aceea că după vârsta de 36 de ani scade procentul celor care citesc în scop profesional sau educațional și aleg să citească de plăcere.
Emil Munteanu, profesor de Limba și literatura româna la Colegiul Naţional Iaşi, spune că Bacalaureatul “înseamnă doar câteva opere, adică îl condamni pe elev în cel mai bun caz să citească cinci romane”. “E o mare greșeală că Bacalaureatul este gândit așa, pentru că el impune nivelul de lectură”, este de părere Emil Munteanu.
O altă problemă semnalată de el legată de examenul de Bacalaureat este faptul că unii profesori încep să pregătească elevii pentru examenul de BAC încă din clasa a IX-a. “Dacă pregătește elevi în funcție de aceste subiecte, este clar că elevul va citi niciodată nimic. Sau după ce s-a terminat liceul, nu va mai pune mâna pe nicio carte de literatură, eventual pe niște cărți motivaționale, că sunt la modă”, atrage atenția profesorul.
„Dacă adolescentul va percepe textul doar ca un divertisment uşor, o modalitate de ieşire facilă din realitate, cu ajutorul unui text fantasy, citit între două sesiuni de TikTok sau Instagram, mă tem că pariul cu lectura poate fi uşor pierdut”, spune profesoara Lidia Cotea, directoarea Departamentului de Limba și literatura franceză (DLLF) al Universității din București, într-un interviu acordat Edupedu.ro. În contextul unor schimbări rapide în preferințele de lectură ale tinerilor, influențate de mediile digitale, profesoara subliniază riscul ca lectura să își piardă din valoarea formativă dacă este văzută doar ca o formă de divertisment.
În interviul pentru Edupedu.ro, Lidia Cotea subliniază importanța unei selecții de lecturi care să fie valoroase și să contribuie la formarea caracterului și a gândirii critice a adolescenților. „Un tânăr are nevoie, în mod cert, de multiple repere pentru a se forma ca cititor avizat”, afirmă profesoara, făcând un apel la editori și cadre didactice să sprijine accesul elevilor la o literatură diversă și profundă, capabilă să ofere perspective durabile, dincolo de influențele efemere ale platformelor online.
Citește și:
Pentru un copil căruia în clasa VI-a sau a VII-a i se recomandă să citească „Maitreyi” sau „Moromeții”, cred că, în momentul acela, calea de lectură este o fundătură, spune profesoara Irina Căpățînă: Aflu de la elevi că au avut pe listele lor de lecturi obligatorii titluri care nu sunt potrivite cu vârsta
De ce nu citesc bine elevii români? Analiză comparativă între Evaluarea Națională de la clasa a VIII-a și testele PISA: la examenul românesc lectura e decontextualizată, itemii sunt repetitivi, lipsiți de relevanță pentru evaluarea competențelor la nivel înalt
Un român din cinci a citit cel mult 5 cărți pe an. Femeile citesc mai puțin și mai rar decât declară bărbații că citesc, arată Barometrul de consum cultural 2023 / De ce nu citesc românii
Lectură suplimentară pentru elevii de gimnaziu – recomandări de la profesorii de limba și literatură română din Cluj: cărți fantastice, teatru, texte explicative și literatură universală
INTERVIU Profesoara Lidia Cotea, directoarea departamentului de Limba Franceză al Universității din București: Pariul cu lectura poate fi ușor pierdut, dacă adolescentul va percepe textul doar ca un divertisment ușor, o modalitate de ieșire facilă din realitate, cu ajutorul unui text fantasy, citit între două sesiuni de TikTok sau Instagram
„Ultima pisică neagră” sau ce înseamnă o carte bună pentru copii – recomandare de lectură de la librarul Ana Sipciu: Să îți pună mintea la contribuție ca să îți tragi propriile concluzii
Bacalaureatul la limba română înseamnă cinci opere. E o mare greșeală pentru că astfel se impune nivelul de lectură. Dacă pregătești elevi încă din clasa a IX-a, în funcție de subiectele de la BAC, este clar că elevul nu va citi niciodată nimic, spune profesorul de limba română Emil Munteanu
Bătrânul și marea, de Ernest Hemingway, recomandare de lectură pentru liceeni care se confruntă cu eșecul, de la Liviu Papadima
Mihai Peticilă
Mihai Peticilă și Ștefan Lefter
G4Media.ro
Redacția
5 comments
ăsta e cursul normal și firesc al nostru ,totul trebuie să fie organizat și ordonat !!!
Pai aici sunt deacord. Macar atat sa invete copii ca scrierile insasi sunt oribile. Literatura romana? Oribila, nici un singur autor bun. Numai povesti si poezii tampite scrise de niste primitivi. Ca aduly m-am intors sa citesc sa vad ma poate ma inselam cand eram elev. Nup, sunt la fel de slabe cum imi aminteam. Ce este mai trist este ca sunt slabe si din punct de vedere tehnic si din punctul de vedere al narativei iar o gloata imensa de poezii nici macar nu rimeaza intr-un fel placut, cum zice americanul nu au nici o urma de flow.
Deci da, macar sa invete din istoria si filozofia lor ca scrierile insasi sunt oribil de slabe.
Domnule Popescu,
literatura romana are multe creatii de foarte buna calitate din toate punctele de vedere.
Poate ati citit niste carti slabe, dar e mai probabil ca ati pornit cu prejudecati si nu ati inteles ce ati citit. Este o „moda” printre romani sa nu aprecieze creatiile autohtone (nu doar in literatura).
Pe de alta parte, fara intentia de a va supara, faptul ca nu oti fi inteles ce ati citit are sigur legatura si cu exprimarea dvs defectuoasa in scris si …in general.
Ati scris
– „copii” cu 2 i, cand trebuia cu trei,
– „nup” nu e un cuvant nici in romana si nici in alta limba,
– va citez: „sa citesc sa vad ma poate ma inselam” – fragment formulat gresit,
– cuvantul corect este „narativ,” NU „narativa,”
– despre poezii nu puteti spune „o gloata” (gloata se refera la multime de oameni),
– poeziile nu au rima intotdeauna, iar „urma de flow” suna ca nuca in perete in orice limba,
Ar mai fi hibe de exprimare in comentariul dvs, dar timpul e scurt, asa ca va mai atrag atentia doar la o sintagma eronata, pe care ati mai si folosit-o de doua ori (deci nu e „autocorectia” de vina): „scrierile insasi” e o combinatie de cuvinte in dezacord.
Va rog sa nu mai vorbiti de rau literatura romana si sa nu va mai erijati in critic literar, daca nu stiti nici sa va exprimati corect.
Ce ne spune doamna profesoară e vechi de când lumea și pământul, se numește „contextualizare” sau „încadrare în epocă”.
Problema e că majoritatea profesorilor nu fac asta, iar cei care o fac nu o fac cum trebuie. Dacă o idee e veche nu înseamnă că e aplicată. Spre exemplu, multe concepte filozofice din antichitate sunt copiate și/sau reinterpretate în cărți de dezvoltare personală, dar asta nu înseamnă că trăim într-o societate deplin dezvoltată, care să-și fi însușit recomandările marilor filozofi.