Pentru mine școlile de la țară au nume. Nume de copii. Scriu cu sufletul greu o scrisoare. Nu este o scrisoare către ministru, nu este nici către colegii din învățământ. Este o scrisoare către elevii mei. Sunt profesor de Educație socială. O disciplină atât de importantă, dar atât de neglijată. Are o oră pe săptămână. Dar acea oră înseamnă uneori mai mult decât un întreg modul. Încă de la început am făcut naveta în 4 sau în 5 școli. Nu a fost ușor. Dar în fiecare dimineață am plecat cu gândul că merg la „copiii mei”.
- Nota redacției: Profesorul anonim este un proiect Edupedu.ro prin care orice cadru didactic poate scrie pe adresa redactie@edupedu.ro despre problemele sau soluțiile identificate în școală/învățământ, sub protecția anonimatului. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.
Ziua de luni însemna o școală la țară. Însemna Andreea, fetița cu ochi mari și migdalați, care mă aștepta mereu în pauze să îmi ceară un sfat. Nu era mereu totul roz acasă sau între prieteni. Însemna Alex, băiatul care visează să aibă un site celebru, pentru care muncește în fiecare zi. Mergeam la Ionuț, cel mereu obosit pentru că în fiecare dimineață își ajuta mama să hrănească animalele sau să facă focul în sobe iarna. Mergeam la Denisa. Cea mereu hotărâtă să lupte pentru drepturile copiilor. Orele erau pline de întrebări și răspunsuri. De curiozitate și inițiativă.
Marți era o zi mai tristă. Mă deplasam într-o localitate izolată. Acolo mă aștepta Maria. Îi era foame. De multe ori i se făcuse rău la ore din lipsa hranei. Am dezvoltat un obicei. Furișam mereu în geantă un pachet de biscuiți sau un covrig. I le ofeream pe ascuns, în pauză să nu observe colegii. Să nu aibă parte de bullying. Tot aici o găseam pe Georgiana cea harnică. Păstra mereu curățenia în clasa și mă întâmpina cu aceleași vorbe: Doamna, mi-am făcut tema! Un copil care luptă cu neajunsurile vieții pentru un viitor mai bun. La finalul zilei cu toții îmi spuneau: Doamna, nu vreți să vă luăm acasă? Dumneavoastră vă pasă atât de mult de noi.
Miercuri și joi mergeam în școli de oraș. Câtă bucurie era când intram în curtea școlii. Doamna, am făcut proiectul! Doamna, am căutat articolul acela din Constituția României!
Îl găseam mereu pe Eric așteptând. Iar se ocupase cu regulamente. Era președinte de consiliu în școală. Avea din nou un proiect pe care voia să îl analizez. O nouă propunere, o nouă petiție, mereu activ. Visează să devină politician. Și va deveni. Tot în oraș le aveam pe Sofia, pe Teodora, pe Daria, pe Diana, pe Karla, pe Ștefania, pe Ana. Și aș putea continua lista. Mereu îmi dădeau mesaje. Mereu puneau întrebări sau cereau sfaturi. Mereu cu lumina și încredere în ochii lor de copil.
Vineri mergeam tot la țară. Mă aștepta Norris cu câteva floricele culese din curte. La mine la oră era cel mai cuminte și cel mai atent. Colegii mei erau uimiți pentru că la celelalte ore se pare că nu avea astâmpăr. Tot aici îl aveam pe Bogdan. Copil cu CES. Probleme de comportament. Fugise de acasă. Fusese căutat cu poliția într-o noapte ploioasă de toamnă. Primea consiliere și tot ajutorul. Dar singura ora la care venea cu drag era ora mea. Mă aștepta dimineața în parcare să îmi ofere o îmbrățișare lungă. Apoi nu se mai dezlipea de mine toată ziua. Erau și Diana, Denisa, Elena, Georgiana, Camelia, Fabian, Mădălin. Erau copiii mei dragi. Cu probleme, cu speranțe, cu bucurii și cu tristeți.
Am Definitivat cu nota 10. La Titularizare, acum o săptămână am obținut 9,45. O notă mare având în vedere că am fost atât de încordată de când au fost făcute publice măsurile Guvernului. Nu am putut dormi, nu am putut mânca, nu m-am putut concentra. Am învățat pentru examen cu gândul la acești copii care îmi scriau în mesaje: Doamna, la anul veniți din nou la noi, da? Ce răspuns le pot oferi acum?
Educația socială, o oră pe săptămână va fi predată de orice profesor din școală la ordinul ministrului care a declarat că se pot completa normele cu orice disciplina. Dar se pot completa cu dragostea pe care am pus-o în fiecare oră, în fiecare copil?
M-am pregătit mereu să dau totul la clasă și în afară ei. Acum mă pregătesc să îmi caut alt serviciu, deși în învățământ îmi găsisem menirea.
Le mulțumesc dragilor mei elevi pentru orele de Educație socială în care am pătruns în tainele drepturilor, ale legilor, ale culturii și ale educației financiare. Le voi mai spune încă o dată ceea ce le spuneam la fiecare oră: sunteți frumoși, deștepți, curajoși! Să fiți oameni buni!
Doamna de Socială
Citește și:
Profesorul anonim – Scrisoare către ministrul Daniel David: Cine anunță profesorii care au venit în școala noastră că nu mai sunt destule ore? Directorul calculează norme și nu întrezărește nicio soluție. Noi, oamenii școlii, nu avem indiferența și răceala sistemului, nouă ne pasă, statisticile au suflet
Profesorul anonim – Scrisoare către ministrul Daniel David: În unele școli din Romania, profesorii își aduc hârtie igienică de acasă, însă primesc notificări de la directori sau inspectori, pe grupul de WhatsApp, la ora 20 sau 21. Nu doar în situații excepționale
G4Media.ro
Alexa Stănescu
R.P.
Laura Cononenco
Redacția
6 comments
Scriu acest comentariu, din poziția unei eleve care a avut prin clasa a 7-a, eu trecând acum în a 11-a , o doamnă de socială care seamănă destul de mult cu ceea ce zice și doamna aceasta.
Mereu o așteptam cu zâmbetul pe buze, să vorbim, să aflăm lucruri noi. E adevărat, eram mai dornici sa ne întâlnim cu dansa, decât să îi ascultăm materia( care de altfel era foarte frumoasă, deoarece dumneaei o făcea să fie așa). Țin minte ca pe la sfârșitul clasei, ne anunța cu tristețe ca dansa nu mai preda la anul la noi, căci orele fusese luate de către un profesor, dar profesor de religie…Asta chiar ne întristase, căci aveam nevoie de doamna la anul, doar se apropria examenul și știa mereu ce să ne spună. La final de clasa, ne am gândit să îi facem o surpriză. Am amenajat clasă frumos, i am luat un buchet mare de flori și cred ca mama unei prietene făcuse și un tort. Am pozele chiar și acum. Eram atât de mândrii ca o bucurasem pe doamna. Eram toți numai zâmbete, dar și cu ochii înlăcrimați . Nu vă pot explica în cuvinte.
Iar de atunci , ne am mai tot văzut, căci am ținut legătura cu doamna, o întrebasem de liceu , de cum sunt profesorii. Discuții foarte lungi, dar plăcute, era un mod de relaxare să vb cu o așa doamnă. Mi se părea ca am în față un model de urmat, ca asa mi as dori sa fiu și eu.
Imi pare rau de orice profesor care trece prin asa ceva, căci nimeni nu merită să se implice atât de mult și să ofere atât de multă bunătate și încredere, iar lui să i se ia această ocazie , ca să nu spun ca nici măcar nu sunt răsplătiți pe măsură. Doamna, dacă vedeți acest mesaj, cumva, din greșeală , să știți ca nu v am uitat nici acum și o să rămâneți mereu în inima mea. Iar sper ca în acest război, să răsuflați ușurată, căci știți ca ați luptat din toată inima dvs și ați faci tot ce vă era în stare.
Doamna de socială,
eu am greșit, dumneata să nu renunți !
Nu prea îmi găsesc cuvintele dar, precum Goga, transmit ” ni se-aseamană povestea „
Acest ministru este un narcisist… adica un psihopat.
în afară de faptul că persoana a obținut 9,45 la titularizare,re in art fără noimă..că norma dudactică se pare că e bătută în cuie până la GREVA GENERALĂ..sper ca persoana să fie în sindicat și să facă grevă
Din pacate. nu sunt destule ore de educatie sociala ca sa acopere normele profesorilor, directorilor, inspectorilor. In judetul meu s-au epuizat aceste ore. Va trebui sa cautam in judetele limitrofe.
Cu siguranta, aceasta problema apare si la alte discipline. Vom preda toti fizica, chimie, matematica, informatica, discipline la care este penurie de profesori.
Felicitari pentru mesajul transmis. Perfect adevarat ! Numai profesorii dedicati meseriei inteleg problemele copiilor fiind iubiti si stimati de acestia. Alaturi de ei uitam si noi de problemele noastre. Te inteleg perfect. Asa mi se intampla si mie.
Sa speram ca ne vom descurca. Greu,dar acestea sunt vremurile.