„Într-adevăr, dacă aduci texte neatractive la clasă, voi avea o reacție de respingere și nu o să ai pe ce construi”, a declarat filologul Liviu Papadima, profesor la Universitatea din București, la emisiunea Educația la putere de la TVR 2. Aceasta a spus că intervenția profesorului este „crucială”, deoarece un text care poate să pară neatractiv, prin explorarea lui, există posibilitatea să devină atractiv pentru elevi.
Moderatoare: Ce le răspundeți celor care spun de ce citim atât de multe lucruri care astăzi nu prea se mai potrivesc cu vremurile pe care le vedem în jur?
Liviu Papadima: „Da. Și aici sunt două acuze: texte vechi și texte cu tematică rurală. Să nu uităm că România are în continuare un procent foarte mare în rural. Deci, textele sunt la liber, le selectează profesorul cu ajutorul manualului, cu ajutorul copiilor. Programa stabilește numai niște criterii. Unul dintre ele este atractivitate. Într-adevăr, dacă aduci texte neatractive la clasă, voi avea o reacție de respingere și nu o să ai pe ce construi. Pe de altă parte, în ce privește atractivitatea, și intervenția profesorului e crucială, pentru că un text, care, la prima vedere, poate să pară neatractiv, prin explorarea lui cu ajutorul profesorului, poate deveni un text foarte atractiv. (…)
Vorbeam, într-un cadru domestic, cu soția, cu o prietenă, foști cu toții absolvenți de filologie, și am pus întrebarea asta: „măi, din romanele românești interbelice, vouă ce vă place cel mai mult?”. (…) Deși mi-a plăcut foarte tare Camil Petrescu, am rezerve. (…) Și pe locul întâi situez Baltagul lui Sadoveanu. Este un roman de o finețe, de un rafinament estetic excepțional, dincolo de tematica rurală, dincolo de aspectul vetust.
Dacă noi le transmitem adolescenților o idee de Baltagul ca fiind reprezentativ pentru poporul român, am terminat cu cartea asta. Dacă le spunem că Sadoveanu face o lume acolo care e fascinantă, le putem da o portiță de acces acolo. Este echivalentul românesc al romanului „Numele Trandafirului” de Umberto Eco.”
Redacția
Matei Pop
Costin Ionescu
Ștefan Lefter
Alexa Stănescu
4 comments
Draga Liviu.
Asciltam azi un comentariu despre serialul „un veac de singuratate”, roman ce mi-a marcat viata la 17 ani. Reporterul a zis o chestie ce m-a dus in vremea aceea: Tiganiada lui Budai Deleanu, putea fi echivalenta. Limba si veacul in care a fost scrisa nu a fost propice. Recitesc acum, de doua ore, Budai Deleanu. Uimit!
Am vrut sa zic prin comparație. ferească Dumnezeu să se înțeleagă altceva :)))
La domnul Papadima la facultate nu au ajuns încă, pentru că sunt maxim la liceu, acei copii care au capacitatea de concentrare a unui caras, sau nu mai știu despre ce pește spunea Barbara Ehrenreich într-o carte :)) )))
așteptăm cu interes să ajungă ăia adulți. Lipsa de interes pentru literatură va fi cea mă mica problema. atunci Călin Georgescu ne va părea o amintire frumoasă de votat :))
Sadoveanu e un autor foarte interesant, s-a lovit în el (pe drept cuvânt) pentru activitatea politică din perioada comunistă, și asta i-a dăunat, azi nu poți să îi pronunți numele fără să își dea cineva ochii peste cap. dar Eliade sau Petrescu sunt tot la loc de cinste, chiar dacă au luat-o și ei pe arătură in interbelic. nah, unii sunt mai egali ca alții.
Încep totuși să îmi pierd orice speranță legat de citit. abia reușim noi, adulții, crescuți în alte vremuri, să lăsăm din mână telefonul ca sa deschidem o carte, ce așteptări poți să ai de la copii născuți cu tableta cu filmulețe (neapărat scurte) in față și care au social media de la 7 luni.. nu mai poți da vina pe profesori, generațiile astea sunt pierdute din punctul asta de vedere.