Diminuarea indemnizației pentru titlul științific de doctor a fost o propunere venită în urma discuțiilor cu reprezentanții universităților, a declarat Premierul Ilie Bolojan marți seară, 24 februarie, la briefingul de după ședința de Guvern în care au fost adoptate ordonanțele de urgență privind măsurile fiscal-bugetare.
„Așa cum știți, toate sectoarele administrației participă la acest efort și, în baza discuției cu reprezentanții universităților, am convenit ca măsura de reducere a cheltuielilor în zona de universități să se facă începând din toamna acestui an, odată cu încheierea anului universitar, în așa fel încât să nu fie perturbat în universitar. Și tot în baza acestei discuții a venit această propunere de a reduce la jumătate sporul pentru doctorate”, a spus premierul.
Guvernul a adoptat în ședința din 24 februarie 2026 ordonanța de urgență care prevede, între altele, diminuarea indemnizației pentru titlul științific de doctor la 500 lei brut lunar în anul 2026. Suma se acordă numai dacă persoana își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul și are în fișa postului atribuții obiective și cuantificabile care permit verificarea lunară a modului în care activitatea este valorificată suplimentar.
În prezent, indemnizația este plafonată la aproximativ 950 lei brut pe lună, ceea ce înseamnă că noua valoare reprezintă o reducere de aproape 50%. În termeni neti, 500 lei brut înseamnă aproximativ 293 lei în mână.
Întâlnirea invocată de premier a avut loc în 20 ianuarie, când Ilie Bolojan s-a întâlnit la Guvern cu 15 rectori din Consiliul Național al Rectorilor pentru discuții privind bugetul pe 2026 și eventuale măsuri de austeritate în învățământul superior și cercetare. La acel moment, potrivit informațiilor publice de după întâlnire, nu a fost anunțată nicio propunere privind reducerea sporului pentru titlul științific de doctor. Deși ideea diminuării indemnizației ar fi fost, potrivit declarațiilor de marți ale premierului, avansată încă de atunci în cadrul discuțiilor, până la publicarea proiectului de ordonanță de urgență de pe 18 februarie Guvernul nu a comunicat public o astfel de măsură. Nici reprezentanții universităților prezenți la întâlnirea de la Palatul Victoria nu au menționat public absolut nimic legat de o asemenea măsură propusă sau posibilă.
Participanții la acea întâlnire au fost:
- Sorin Mihai Cîmpeanu, președinte CNR, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București,
- Marilen Gabriel Pirtea, rectorul Universității de Veste din Timișoara, consilierul onorific al premierului
- Mihnea Cosmin Costoiu, secretar general CNR, Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnică București
- Leonard Azamfirei, Universitatea de Medicină și Farmacie, Științe și Tehnologie “George Emil Palade” din Târgu Mureș,
- Daniel Valer Breaz, Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,
- Dan Cașcaval, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași,
- Mihai Dimian, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava,
- Nicolae Istudor, Academia de Studii Economice din București,
- Viorel Jinga, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București,
- Liviu Lucaci, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie “I. L. Caragiale” din București,
- Liviu George Maha, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza ” din Iași,
- Iliuță-Costel Negricea, Universitatea Româno-Americană din București,
- Cezar Ionuț Spînu, Universitatea din Craiova,
- Vasile Țopa, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca,
- Mădălin Bunoiu, președinte al Colegiului Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare, Universitatea de Vest din Timișoara,
- Marian Preda, rector, Universitatea din București.”
Premierul a susținut că sporul pentru doctorat „nu este o practică pe care o regăsim în țările din vestul Europei” și că salarizarea în universități este determinată de gradul didactic, care presupune deținerea titlului de doctor. „Salarizarea este dată de gradul universitar pe care îl ai, care include peste tot și această diplomă”, a afirmat Ilie Bolojan.
Declarația lui Ilie Bolojan pe această temă:
Ilie Bolojan: „Așa cum știți, toate sectoarele administrației participă la acest efort și, în baza discuției cu reprezentanții universităților, am convenit ca măsura de reducere a cheltuielilor în zona de universități să se facă începând din toamna acestui an, odată cu încheierea anului universitar, în așa fel încât să nu fie perturbat în universitar. Și tot în baza acestei discuții a venit această propunere de a reduce la jumătate sporul pentru doctorate. Acum trebuie să discutăm foarte deschis. Sporul pentru doctorate este o practică care nu o veți regăsi în țările din vestul Europei. Este o practică care a fost introdusă în zona noastră și eu cred că dacă ar fi să fim foarte corecți și foarte cinstiți, nu de diplome ducem lipsă, ci de competențe, uneori de mai multă determinare, de mai multă dedicare, de de oameni care într-adevăr vor să facă ceea ce este nevoie acolo unde sunt. Avem foarte mulți oameni dedicați, foarte mulți oameni talentați și faptul că ești cadru didactic într-o universitate din România este remunerat prin poziția de cadru didactic, prin gradul universitar pe care îl ai, iar pentru a atinge un anumit grad universitar ai nevoie și de această diplomă. Deci salarizarea este dată de gradul universitar pe care îl ai, care include peste tot și această diplomă”.
Declarațiile integrale pot fi urmărite și în video:
Articol în curs de actualizare
Redacția
Diana Ghimiși
Ștefan Lefter
10 comments
Scuze, nu am înțeles dacă se aplică și angajaților cu PhD din ministere, etc.
„nu este o practică pe care o regăsim în țările din vestul Europei” ZĂU? De ce nu implementăm tot ce este în Europa? – salarii, infrastructura și multe altele?!?!?!
Aici doar se taie, România încet devine pepiniera de tâmpiței ai Uniunii Europei, la asta suntem campioni! Să vă fie rușine!!!!
Domnule …escu, îmi pare rău, ați citat greșit din domnul ministru interimar al Educației. Transcrierea ad litteram din răspunsul respectivului este: „o practică care nu o veți regăsi în țările din vestul Europei.” Pe vremuri, se râdea, chiar la comitetele județene de partid și în școli, de greșelile pe care le făcea în vorbire Suzana Gâdea, și ea ministru al învățământului, despre care se spunea că făcea două greșeli la trei cuvinte.
Ia să vedem aici: „practică care”; mai întâi cacofonia, una din cele mai urâte din limba română, reluată câteva cuvinte mai departe; apoi lipsa prepoziției „pe”, care însoțește obligatoriu complementul direct. De aici un adevărat record: două greșeli de vorbire în două cuvinte. Și, mai departe, se procedează și la discreditarea diplomei de doctorat: „nu de diplome ducem lipsă, ci de competențe”. Adevăr grăit: competențele de limba română, de comunicare sunt la pământ. Cel puțin Suzana Gâdea a fost un specialist în domeniul chimiei (a absolvit Facultatea de Chimie de la Institutul Politehnic din București în 1943, obținând titlul de doctor chimist în metalurgie și semiconductori.
Addendum la comentariul meu anterior: în ultimii 10-15 ani cvasitotalitatea titlurilor de doctor au fost obținute precum cel din piesa lui Branislav Nusic – Doctor in filosofie. Excepțiile nu fac decât să confirme ceea ce am spus, aici și anterior.
Ar trebui eliminat totalmente sporul de doctorat, cu atât mai mult cu cât a fost introdus exclusiv din OPORTUNISM (a NU se confunda termenul oportunism cu cel de oportunitate) politic.
Titlul de doctor ar trebui să rămână ceea ce a fost în perioada în care învățământul nu era un simulacru precum cel de astăzi. Adică franc spus, titlul de doctor trebuie să fie o (pre)condiție de promovare în cariera academică și de cercetare. Nimic altceva. Trebuie eliminată orice tentativă de remunerare din buzunarul nostru/meu (bugetul public) deținerea ÎN SINE a acestui titlu academic. Cine vrea să-l aibă și nu profesează în mediul academic/cercetare, o face din dedicare pentru STUDIU, din plăcere, pentru SINE, NU pentru că ia din buzunarul meu/nostru o sumă de bani lunar.
Sustin punctul dumneavoastra de vedere.
Daca salariile sunt decente si cuprind deja in ele acest spor! Si nu ma refer aici la cele ale profesorilor, ci la salariile asistentilor, lectorilor, conferentiarilor.
Adica, tradus: slugile care si anul trecut au aprobat cu entuziasm creșterea numărului de ore in universitar, au mai venit cu o bomba pentru toți angajații sistemului universitar.
Un jurnalist adevărat ar încerca un mic exercițiu de imaginație: oare din câte proiecte diferite își „completează” veniturile toți cei din lista de mai sus? Ah, devine greu de găsit: declarațiile de avere au devenit netransparente. Dar, cu siguranță, fiecare este in mai multe proiecte decât este capabil. Legea lui Murphy a devenit învechită: și-au depășit demult nivelul de incompetența.
Premierul Ilie Bolojan a dat o informație greșită. Și anume că în restul țărilor gradul universitar include și titlul de doctor. Eu pot da exemplu Suedia, unde poți preda la universitate fără să ai titlul de doctor și chiar poți fi profesor universitar fără să ai titlul de doctor.
Politizarea rectoratelor este incompatibilă cu autonomia universitară. La fel cum militarizarea funcțiilor civile este incompatibilă cu democrația. Într-un stat eșuat în regim hibrid și capturat de mafie, incompatibilitățile devin merite. Faptul că rectorii, subordonați politic premierului, fac acum apologia austerității, a tăierilor iraționale, deși ar trebui să le condamne și înfrunte, măcar și pentru argumentul că în ultimii 10 ani au însoțit cu surle și trâmbițe politica de îndatorare deșănțată, reprezintă consecința caracterului ticăloșit al politizării universităților. Universitățile au devenit, din cauza rectorilor care pupă ghiulurile politicienilor, cutiile de rezonanță ale imposturii și corupției politice, promotoarele traseistului, oportunismului, casele micilor aranjamente, micilor cârdășii politice, furnizoarele de zorzoane, oglinjoare, clopoței, nasturi aurii și diplome pentru toți fripturiștii, pentru toate mațele goale, pentru toate târâtoarele pământului. Cât timp rectorii vor fi argații politicienilor, universitățile nu vor cunoaște avantajele libertății, verticalității, demnității și, pe cale de consecință, beneficiile încrederii publice. Iar odată cu ele, nici noi.