Regula costumului de baie poate fi de mare ajutor, atunci când îi explici copilului ce sunt părțile intime ale corpului: părțile noastre private sunt cele acoperite de costumul de plajă și nimeni nu are voie să le atingă. Foarte important de spus copiilor: adulții nu au voie nici să le ceară să le atingă părțile intime. Avertismentul vine de la coordonatoarea Laboratorului de Științe Cognitive Clinice de la Universitatea din București, Ioana Podina, care atrage atenția că “abuzul sexual începe de multe ori cu făptuitorul care cere copilului să îi atingă în zone intime”.
Discuția cu propriul copil despre intimitate și despre ce nu au voie adulții să facă poate să fie dificil de început, atunci când părintele nu știe exact nici ce să spună, și nici cum. Coordonatoare a Laboratorului de Științe Cognitive Clinice de la Universitatea din București, Ioana Podina a explicat pe îndelete pentru Edupedu.ro informațiile de bază pe care părinții trebuie să le transmită copiilor despre corpul lor. Discuția despre siguranța copiilor a pornit de la un poster cu informații esențiale publicat, spre a fi multiplicat de oricine, de către părinții de la Grow Up Romania.
- Disclaimer: articol publicat inițial în data de 21 decembrie 2018 și reluat spre difuzare
Cum să le vorbim celor mici despre intimitate și siguranță, fără însă a le trezi o curiozitate extremă pe subiect?
Ioana Podina, psiholog și lector la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, pentru Edupedu.ro (via e-mail)
Edupedu.ro: Care sunt informațiile de bază pe care părinții trebuie să le transmită copiilor despre corpul lor? Și cum vorbim cu copiii despre părțile intime ale corpului, astfel încât să nu creăm o fobie sau o atenție exagerată pentru acest lucru?
Ioana Podina: Nu este niciodată prea devreme sa începem anumite discuții cu copiii. Printre acestea se enumeră următoarele, fără a fi o listă limitată doar la acestea:
1. Corpul lor este doar al lor și nimeni nu are dreptul să îi atingă, decât dacă e în regulă cu ei. Chiar dacă este vorba de a îi ține de mâna sau de a fi îmbrățișați, copiii au dreptul să spună NU dacă nu le place sau nu vor să fie îmbrățișați atunci.
2. Unele părți ale corpului sunt private nu pentru că sunt rușinoase, ci pentru că sunt personale. Pentru a descrie părțile private este utilă și foarte utilizată regula costumului de baie, unde părțile acoperite de costumul de baie sunt părțile intime și pe care de obicei le acoperim în preajma altor persoane.
3. Nimeni nu are voie să atingă părțile lor private și nimeni nu are voie să le ceară să atingă părțile private ale altcuiva. O mențiune importantă, părinții uită de multe ori a doua parte a acestei propoziții. Abuzul sexual începe de multe ori cu făptuitorul care cere copilului să îi atingă în zone intime.
4. Poate cel mai important în discuția părinte – copil este ca părțile corpului să fie denumite corect anatomic, fără diminutive sau termeni de îndulcire pentru nume de organe genitale. În felul acesta, părintele comunică implicit faptul că orice parte a corpului este una perfect normală și nu este rușinos să ai părți intime și să vorbești despre ele.
Eufemismele și diminutivele comunică faptul că părintele nu este în largul lui să vorbească despre aceste părți ale corpului sau chiar că nu este ok să se vorbească despre părțile intime ale corpului. Crește pragul de jenă și disconfort și probabilitatea ca un copil să nu vorbească deschis despre ce i s-a întâmplat.
Pe zona de știință, cercetările recente arată că cunoașterea termenilor corecți anatomici îmbunătățește imaginea copilului despre propriul corp și crește încrederea în sine și deschiderea de a comunica cu părintele. De asemenea, descurajează susceptibilitatea lor la molestări. Când copiii sunt abuzați, folosirea denumirilor corecte ajută atât copilul să dezvăluie ce i s-a întâmplat, cât și pe adulți să afle cât mai repede ce s-a întâmplat și să ia măsuri cât mai prompte.
5. Familiarizarea copilului cu părțile intime ale corpului și denumirile lor se face într-o maniera naturală, neutră, deschisă întrebărilor de tipul DE CE și mai ales aceste informații trebuie natural inserate în conversație și nu pe modalitatea: “Vrea să discute mama ceva cu tine…”
Edupedu.ro: Cum îi învățăm ce nu au voie adulții să facă, fără să stârnim curiozitatea într-o extremă?
Ioana Podina: Curiozitatea extremă apare atunci când:
- (1) ceva este interzis sau atunci când
- (2) există ezitări si interdicții în a se vorbi despre.
Prin urmare, o atitudine deschisă din partea părintelui – dublată de asigurarea copiilor că dacă au o întrebare li se va răspunde la aceasta în maniera cea mai sinceră – este un prim început. De asemenea, atunci când li se dă o regulă, pe principiul adultul nu are voie să te atingă acolo, este important să i se explice DE CE pentru a nu se crea un efect al interdicției. Efectul lui NU are ca rezultat curiozitatea.
Edupedu.ro: Posterul propune crearea unei Rețele de siguranță pentru copil. Este eficientă această soluție?
Ioana Podina: Ideea de a îl face conștient pe copil că are o rețea de siguranță în jurul său este foarte bună, atâta vreme cât rețeaua de siguranță conține persoanele de încredere ale copilului.
O modalitate de eficientizare a acestei măsuri este ca:
- (1) aceste persoane din rețeaua de siguranța, incluzând aici și profesorii, să-și dea acordul să fie pe speed-dialul telefonului, respectiv să asigure copilul că pot apela la ei atunci când este nevoie;
- (2) copilul să fie educat de către părinți și profesori cum și în ce situații apelează la aceste persoane.
Punctul 2 presupune un minim de educație, dincolo de informațiile oferite de un poster, unde este normal și unde nu este normal ca un adult să atingă un copil și vice versa. Sunt multe cazuri de pedofilie/incest care au loc fără ca un copil să își dea seama că ceea ce se petrece între el și adult nu este ceva normal. Regula costumului de baie este bună, dar să nu uitam ca aceste informații de pe poster ajung nu doar la adulții cu intenții bune, iar copilul trebuie asigurat că orice gest (inclusiv mângâiatul părului) nu este potrivit dacă nu este cu acordul lui și îl face să se simtă inconfortabil.
O astfel de soluție preventivă ca Rețeaua de Siguranță poate fi eficientă cu atât mai mult cu cât majoritatea cazurilor de pedofilie (cu persoane din cercul apropiat al copilului) nu au loc dintr-o dată, ci sunt anumiți pași graduali pe care îi face adultul până la abuzul sexual. Dacă este încurajată comunicarea și pe așa-zise subiecte tabu în familia copilului și la școală, șansele de reușită a unei masuri preventive cresc exponențial.
Prin urmare, nu este suficient să ne rezumăm la lipirea unor postere pe pereții școlilor fără ca informațiile să fie incluse în sesiuni de educare a copilului, părintelui și profesorului. Persoana care poate face această sensibilizare atât pentru adulți, profesori, cât și pentru copii este psihologul/consilierul școlar.
Reguli de siguranță pentru corpul copilului tău – o inițiativă Grow Up Romania
Discuția despre siguranța copiilor a pornit de la un poster cu informații esențiale în această zonă publicat, spre a fi multiplicat de oricine, de părinții de la Grow Up Romania.
Posterul Reguli de Siguranță pentru Corpul Meu este “tradus și adaptat după o inițiativă a unei edituri pentru părinți și copii din Australia, educate2empower, cu aprobarea lor”, spun aceștia.
Grow Up Romania este o inițiativă civică fondată de Iulia Groves, Alma Cazacu, Dana Ostacie, Adelina Oane și Cristina Cioabă, cu obiectivul de a transforma Bucureștiul într-un oraș child-friendly.
Acestea povestesc pe site-ul Grow Up că ideea posterului “ne-a venit în urma unor discuții, publice și între prieteni, legate de abuzuri și victime, în urma unor cazuri de pedofilie recente, care apar tot mai des din nefericire. Concluzia este că pentru a nu ajunge victimă, cel mai bine e să fii educat. De aceea, vă încurăjam să preluați posterul, să îl tipariți și să îl afișați în casă, la grădiniță, la școală, la locul de joacă sau oriunde altundeva unde poate fi văzut de copii și părinți”.
Descarcă de aici Posterul în format PDF A3 și în format JPEG
Citește și:
Diana Ghimiși
Mihai Peticilă
1 comment