România ocupă locul al treilea din 31 de democrații europene analizate în funcție de ponderea voturilor obținute de partidele populiste, autoritare sau extremiste, potrivit raportului „Indicele Populismului Autoritar 2026”, realizat de cercetătorul Andreas Johansson Heino, în cadrul Timbro și EPICENTER. Peste jumătate dintre voturile exprimate la alegerile parlamentare din 2024 au mers către formațiuni încadrate de cercetători în categoria partidelor „contestatare”. România se situează după Bulgaria și Cehia, iar trei dintre cele 18 partide clasificate drept puternic autoritare în Europa sunt românești: AUR, S.O.S. România și POT.
Raportul analizează evoluția partidelor populiste, autoritare și extremiste din Europa și include o analiză a scenei politice românești din perioada 1990–2026. Ediția în limba română a fost publicată de Institutul European pentru Studii Economice (IES-Europe).
„România are unul dintre cele mai volatile sisteme de partide din Europa Centrală și de Est. Partidele radicale și populiste au fost o constantă a politicii românești, de la coalițiile de la începutul anilor 1990 până la ascensiunea AUR”, arată autorii analizei dedicate României.
Potrivit raportului, România se află într-un grup de cinci țări europene în care partidele contestatare au atras peste jumătate dintre voturile exprimate la cele mai recente alegeri parlamentare. Celelalte state sunt Bulgaria, Cehia, Italia și Slovacia.
„În Bulgaria, Cehia, România, Italia și Slovacia, partidele contestatare atrag acum peste jumătate din totalul alegătorilor. Pentru comparație, media celor 31 de democrații europene incluse în Indice a ajuns în 2026 la 32,6%, cel mai ridicat nivel din perioada postbelică”, se arată în document.
Autorii constată că fenomenul nu este limitat la câteva state. În 26 dintre cele 31 de democrații analizate, partidele contestatare au obținut peste 20% din voturi la cele mai recente alegeri parlamentare.
Șapte dintre cele zece țări cu cele mai ridicate ponderi sunt democrații postcomuniste.
Ce partide din România sunt incluse în analiză
Raportul identifică patru formațiuni politice românești care au intrat în Parlament în 2024 și sunt incluse în categoria partidelor contestatare: PSD, AUR, S.O.S. România și POT.
Potrivit datelor prezentate în document, rezultatele aproximative ale acestora la alegerile parlamentare din 2024 au fost:
- PSD – 22%;
- AUR – 18%;
- S.O.S. România – 7%;
- POT – 6%.
Valorile sunt rotunjite, fiind preluate din reprezentarea grafică a rezultatelor electorale.
O precizare importantă privește definiția utilizată de cercetători. Categoria „partidelor contestatare” este mai largă decât cea a formațiunilor extremiste sau puternic autoritare.
Raportul precizează: „«Partidele contestatare» sunt partidele populiste, autoritare sau extremiste, de stânga sau de dreapta”.
Prin urmare, procentul de peste 50% înregistrat în România nu reprezintă exclusiv voturile pentru partidele clasificate drept puternic autoritare. Acesta include și PSD, pe care autorii îl încadrează în categoria partidelor contestatare, dar îi atribuie un nivel mediu de autoritarism.
Trei dintre cele 18 partide puternic autoritare din Europa sunt românești
Una dintre concluziile importante ale raportului privește clasificarea formațiunilor politice în funcție de nivelul autoritarismului.
Din cele 18 partide europene încadrate în categoria celor puternic autoritare, trei sunt din România: AUR, S.O.S. România și POT.
Autorii realizează profilurile partidelor pe baza a patru dimensiuni: politica economică, temele socioculturale, integrarea europeană și autoritarismul.
AUR este caracterizat drept un partid de centru în privința politicilor economice, conservator în privința temelor sociale, cu euroscepticism moderat și nivel ridicat de autoritarism.
Despre AUR, analiza arată că este „pro-NATO, critic față de integrarea europeană, membru ECR”.
S.O.S. România este încadrat la centru din punct de vedere economic, conservator în privința temelor sociale, cu euroscepticism dur și autoritarism ridicat.
În descrierea partidului condus de Diana Șoșoacă, raportul menționează „euroscepticism radical, politică externă proruse, revendicări teritoriale”.
POT este caracterizat drept un partid de dreapta economică, conservator social, cu euroscepticism dur și nivel ridicat de autoritarism.
Autorii descriu formațiunea prin „conservatorism creștin, piață liberă, pro-NATO, puternic suveranist”.
PSD este clasificat diferit de cele trei partide. Cercetătorii îl plasează la stânga economică, îl caracterizează drept conservator în privința temelor sociale și proeuropean, cu un nivel mediu de autoritarism.
„Principalul partid de stânga, succesor al FSN. Conservator social și naționalist comparativ cu partidele-soră; afiliat la PSE”, este descrierea PSD din raport.
Autorii subliniază că PSD este, alături de Frații Italiei, unul dintre cele două partide analizate care nu sunt eurosceptice.
Cum a evoluat votul pentru partidele populiste și autoritare în România după 1990
Raportul urmărește evoluția formațiunilor contestatare din România începând cu primele alegeri de după căderea comunismului.
Cercetătorii identifică două valuri importante de afirmare a partidelor naționaliste și suveraniste: primul în anii 1990–2000, iar al doilea după 2020.
„Pe lângă PSD, graficul arată două valuri de partide naționaliste și suveraniste: în anii 1990–2000 (PUNR, PRM), în jurul guvernării PSD, și după 2020 (AUR, S.O.S. România, POT). Între ele, mișcări antisistem precum PP-DD au avut succese electorale de scurtă durată”, arată documentul.
În 1992, FDSN, formațiunea din care avea să se dezvolte PSD, a guvernat cu sprijinul PUNR, PRM și PSM.
Cooperarea a fost formalizată în 1995 prin alianța cunoscută drept „Patrulaterul roșu”.
Autorii subliniază că România se numără printre puținele democrații postcomuniste în care partidele naționaliste radicale au participat la susținerea puterii politice încă din perioada tranziției.
Un alt moment important identificat de cercetători este anul 2000, când Partidul România Mare a obținut aproape o cincime dintre voturile exprimate la alegerile parlamentare, iar Corneliu Vadim Tudor a ajuns în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.
În 2012, Partidul Poporului – Dan Diaconescu a intrat în Parlament cu o platformă populistă și anticorupție.
După 2020, scena politică a fost marcată de ascensiunea AUR și, ulterior, de intrarea în Parlament a S.O.S. România și POT.
„Apariția AUR în 2019 a schimbat scena politică. Spre deosebire de multe partide europene de dreapta radicală, AUR susține apartenența la NATO și creșterea cheltuielilor pentru apărare, dar este critic față de aprofundarea integrării europene”, arată analiza.
Raportul include și evenimentele electorale din 2024 și 2025, între care anularea alegerilor prezidențiale din 2024 și participarea lui George Simion în turul al doilea al scrutinului prezidențial din 2025.
Ce înseamnă populismul, autoritarismul și extremismul
Pentru interpretarea rezultatelor, este importantă diferențierea conceptelor utilizate în cercetare.
Populismul este un concept din științele politice care descrie, în general, o viziune asupra societății construită în jurul opoziției dintre „poporul autentic” și „elitele corupte”, cu revendicarea reprezentării voinței populare.
Autoritarismul se referă la orientări politice favorabile concentrării puterii și limitării pluralismului politic, a controlului democratic sau a libertăților individuale.
Extremismul desemnează poziții politice care resping sau contestă principii fundamentale ale ordinii democratice.
Aceste concepte nu sunt sinonime. Un partid poate utiliza o retorică populistă fără să susțină în mod necesar toate caracteristicile autoritarismului, după cum un partid poate avea orientări autoritare fără să fie încadrat automat în aceeași categorie cu toate formațiunile extremiste.
Raportul „Indicele Populismului Autoritar 2026” reunește aceste categorii într-o clasificare mai largă, cea a partidelor contestatare.
Din acest motiv, clasamentul european prezentat în document nu trebuie interpretat ca un clasament exclusiv al extremismului politic.
De asemenea, clasificarea partidelor este realizată de autorii cercetării și reprezintă o evaluare politologică, nu o constatare juridică privind caracterul constituțional sau neconstituțional al formațiunilor analizate.
Cazul George Simion – Edupedu.ro: folosirea elevilor în comunicarea politică și decizia definitivă a instanței
În septembrie 2022, George Simion, liderul AUR, a participat la ceremonia de deschidere a anului școlar de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București, unde a susținut un discurs în fața elevilor. Ulterior, politicianul a publicat pe pagina sa de Facebook un material video de la eveniment, în care apăreau elevi ai liceului și sigla AUR.
Edupedu.ro a relatat despre prezența politicianului în școală, despre circumstanțele în care acesta a ajuns să vorbească în fața elevilor și despre folosirea imaginilor într-un material de comunicare politică. Publicația a analizat și discursul public al liderului AUR, inclusiv comparațiile făcute în spațiul public între evenimentele organizate de acesta și manifestări asociate liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.
George Simion a acționat în judecată Edupedu.ro și pe jurnaliștii Raluca Pantazi și Costin Ionescu, contestând afirmațiile publicate. Politicianul a susținut că participase la ceremonia școlară în calitate de fost absolvent, nu de politician, și că discursul său nu avusese caracter politic.
Acțiunea a fost respinsă de Judecătoria Sectorului 2, la 26 ianuarie 2024, iar apelul a fost respins de Tribunalul București, la 25 octombrie 2024. Ulterior, Curtea de Apel București a respins definitiv recursul lui George Simion, la 28 ianuarie 2026.
În motivarea deciziei, instanța a menținut concluzia potrivit căreia participarea lui George Simion la eveniment nu putea fi separată de calitatea sa de politician.
Judecătorii au reținut că articolele Edupedu.ro urmăreau informarea publicului cu privire la o temă de interes general, iar exprimările jurnaliștilor aveau o bază factuală suficientă și se încadrau în limitele libertății de exprimare protejate de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a considerat relevante atât activitatea publică a politicianului, cât și interdicția desfășurării activităților politice în unitățile de învățământ.
Curtea de Apel București l-a obligat pe George Simion la plata sumei de 7.608 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cazul ridică o întrebare relevantă pentru educația democratică: cum pot înțelege elevii diferența dintre participarea unui politician la un eveniment școlar, exprimarea unor opinii personale și folosirea unui asemenea eveniment în comunicarea politică?
Această distincție este importantă și pentru analiza programelor școlare. Dincolo de cunoașterea definițiilor democrației și autoritarismului, trebuie verificat în ce măsură elevii sunt pregătiți să analizeze critic mesajele politice, să identifice scopul unui material de comunicare și să distingă între informație, opinie și propagandă.
Ce arată cercetarea și care sunt limitele interpretării
Indicele include 31 de democrații europene și urmărește ponderea voturilor obținute de formațiunile clasificate drept contestatare.
Potrivit explicațiilor metodologice din document, sunt incluse partidele care au obținut cel puțin 1% din voturile exprimate la nivel național la cel puțin un scrutin parlamentar.
Comparația dintre țări este realizată pe baza celor mai recente alegeri parlamentare, nu printr-un sondaj de opinie desfășurat simultan în toate statele analizate.
Această diferență este importantă: rezultatele indică ponderea electorală a partidelor respective la scrutinurile analizate, nu proporția actuală a cetățenilor care împărtășesc idei populiste sau autoritare.
De asemenea, raportul nu măsoară direct atitudinile democratice ale populației și nu stabilește cauzele pentru care alegătorii votează anumite formațiuni.
Datele nu permit, prin ele însele, concluzii despre nivelul educației civice al alegătorilor sau despre o relație cauzală între educație și opțiunile electorale.
De ce sunt relevante aceste date pentru educația civică
Rezultatele cercetării pot constitui un punct de plecare pentru discutarea în școală a funcționării democrației, a pluralismului politic și a diferențelor dintre populism, autoritarism și extremism.
În România, aceste teme sunt relevante pentru discipline precum Educație socială, Istorie și pentru activitățile educaționale dedicate cetățeniei democratice.
Un exercițiu de analiză critică poate porni chiar de la diferența dintre două afirmații: „Peste 50% dintre voturile din România au mers către partide contestatare” și „Peste 50% dintre români susțin autoritarismul”.
Prima afirmație reflectă clasificarea și rezultatele electorale prezentate în raport. A doua nu poate fi dedusă din aceste date.
Diferențierea între rezultatele unui scrutin, clasificările realizate de cercetători și opiniile individuale ale alegătorilor este esențială pentru interpretarea corectă a informațiilor politice.
În același timp, analiza poate fi folosită pentru discutarea rolului partidelor politice, a libertății de exprimare, a separației puterilor în stat și a modului în care instituțiile democratice funcționează în perioade de polarizare politică.
Aceste posibile utilizări educaționale reprezintă implicații ale subiectului, nu concluzii formulate sau testate de autorii raportului.
Despre cercetare
„Indicele Populismului Autoritar 2026” este o lucrare realizată de Andreas Johansson Heino, în cadrul Timbro și EPICENTER.
Analiza compară evoluția și rezultatele electorale ale partidelor populiste, autoritare și extremiste din 31 de democrații europene.
Documentul dedicat României urmărește evoluția scenei politice între 1990 și 2026 și prezintă profilurile principalelor formațiuni clasificate drept contestatare.
Ediția în limba română a fost publicată de Institutul European pentru Studii Economice (IES-Europe), în traducerea realizată de Christian Năsulea și Diana Năsulea.
