SONDAJ Nivelul salariilor, suprasolicitarea la muncă și timpul prea îndelungat alocat treburilor administrative îi nemulțumesc pe majoritatea participanților la un barometru privind starea de bine a profesorilor din preuniversitar. 70% dintre respondenți au, însă, o satisfacție profesională peste medie

Cea mai mare parte a profesorilor participanți la un sondaj privind sănătatea și starea de bine a cadrelor didactice din preuniversitar se declară mulțumiți de munca pe care o desfășoară, însă majoritatea declară că se întâlnesc adesea cu situații stresante, iar o parte semnificativă dintre ei dau semne de burnout. Printre elementele pozitive legate de muncă, apreciate de participanții la cercetare, cel mai des sunt menționate colaborarea cu colegii și accesul la formarea profesională, conform „Barometrului stării de bine a profesorilor din România”.

Pe de altă parte, cei mai mulți semnalează, ca elemente cu impact negativ asupra lor, suprasolicitarea la muncă, timpul prea îndelungat alocat activităților administrative și presiunea de a fi disponibil tot timpul. Și doar un sfert dintre respondenți apreciază că sunt remunerați corect pentru activitatea lor. 

• Cercetarea a fost realizată de InIm Institute, ONG care se adresează tinerilor și profesioniștilor din educație și sănătate mintală, împreună cu Frappe Digital. Prezentarea studiului lui nu menționează niciun fel de date privind reprezentativitatea lui pentru populația de profesori din România. Dar menționează că a fost realizată pe un eșantion de 1.518 educatori, învățători și profesori care predau la grădiniță, școală generală și liceu, din mediul urban și rural. 
• Pentru „contextualizare comparativă”, au fost colectate date suplimentare de la 305 medici de familie și 1078 de persoane „reprezentative pentru populația urbană activă, cu vârste între 18-65 de ani”, dar cercetarea menționează că există diferențe de vârstă medie între eșantionul de profesori – care nu este declarat a fi reprezentativ – și cel general.

• Datele au fost culese prin chestionar administrat online (CAWI) în aprilie-mai a.c..

Cercetarea evaluează opiniile respondenților cu privire la climatul profesional sau elemente ce țin de starea de bine profesională.

Potrivit Barometrului, 61% dintre profesorii respondenți evaluează că au o stare de sănătate „mai degrabă bună”, „foarte bună” sau „excelentă”. Pe de altă parte, doar 31% dintre ei raportează o stare de bine afectivă resimțită mai degrabă des sau foarte des, stare care variază considerabil de la grădiniță (39%), ciclul primar (33%), gimnaziu (27%), respectiv liceu (28%).

„De asemenea, starea de bine scade pe măsura acumulării experienței profesionale, de la 37% la cei cu sub 5 ani vechime, la 29% la cei cu peste 20 de ani vechime”, arată barometrul.

Nivel ridicat al satisfacției față de muncă

Studiul a evaluat satisfacția participanților față de munca pe care o prestează.

Pe o scară de la 1 (extrem de nemulțumit) la 7 (extrem de mulțumit), 71% dintre respondenți au declarat o satisfacție peste medie, iar 39% s-au declarat foarte sau extrem de mulțumiți. 

Potrivit realizatorilor, „satisfacția față de muncă scade odată cu vârsta, de la 48% la cei sub 30 de ani la 38% la cei peste 45 de ani, și variază considerabil în funcție de ciclul de predare: 54% la grădiniță, 49% la ciclul primar, 31% la ciclul gimnazial și 33% la liceu”.

În același timp, însă, doar 33% dintre respondenți apreciază că echilibrul dintre muncă și viața personală este unul bun sau foarte bun.

Iar jumătate dintre ei au declarat că, în ultimele patru săptămâni, au întâlnit la școală situații stresante „mai degrabă des” (31%) sau „foarte des” (20%).

Autorii studiului au evaluat și riscul de burnout al participanților, prin „autoevaluarea frecvenței a cinci manifestări specifice”. În baza acestor răspunsuri, raportul constată că acest risc se resimte cel mai mult în rândul participanților sub 45 de ani (19% dintre aceștia), al celor din București (19% dintre ei) și al celor care predau la gimnaziu (17%) dintre ei.

Procentul respondenților profesori care au raportat „foarte des” manifestările menționate pentru a evalua riscul de burnout:

18% – „mă simt stors/stoarsă de resurse emoționale”

17% – „simt că părinții mă fac responsabil(ă) pentru problemele (copiilor) lor”

15% – „simt că munca mă obosește foarte tare”

13% – „spre sfârșitul zilei de muncă simt că nu mai am deloc răbdare”

8% – „simt că nu (mai) am realizări și/sau împliniri în muncă” 

Elemente cu impact pozitiv și negativ asupra muncii profesorilor

O serie de elemente ce țin de activitatea lor au fost confirmate de profesorii participanți ca având un impact pozitiv.

Astfel:

• 84 sunt de acord total sau parțial cu un nivel bun de colaborare cu colegii din școală
• 76% – de acord total sau parțial că au acces la formare profesională
• 71% – că resursele și dotările din școală sunt suficiente pentru o activitate eficientă
• 66% – că managementul școlii „creează un climat pozitiv și de susținere în școală”

Elemente cu impact negativ față de care participanții la sondaj și-au exprimat acordul parțial sau total:

• Suprasolicitarea la muncă (67%)
• Prea mult timp alocat pentru activități administrative în detrimentul celor didactice (67%)
• Presiunea puternică de a fi disponibil(ă) tot timpul (65%)

Totodată, nemulțumirea față de nivelul salariului este considerabilă în rândul respondenților: 59% dintre participanți sunt în dezacord total sau parțial că ar fi „remunerat(ă) corect pentru activitatea pe care o depun”.

Dacă aproape jumătate dintre profesori (46%) sunt în dezacord cu ideea de a renunța la profesorat, o pondere semnificativă – 38% – declară că se gândesc adesea să renunțe la această muncă. 

Potrivit autorilor, „intenția de renunțare este mai accentuată în rândul celor cu vârste între 30 și 44 de ani (44%), al celor din București (48%) și al celor care predau la ciclul gimnazial (43%)”. Iar „intenția de renunțare la meseria de dascăl se corelează cu frecvența situațiilor stresante întâlnite la locul de muncă, care, la rândul ei, se corelează cu presiunea și suprasolicitarea profesională, configurând astfel un lanț cauzal coerent între condițiile de climat profesional, stres și retenția profesională”.