Programul pentru școli al României – cunoscut de majoritatea părinților drept „laptele și cornul” – are o legitimitate socială foarte puternică și este considerat util de aproape 80% dintre români, însă funcționează în prezent mai degrabă ca un mecanism de sprijin alimentar decât ca un instrument de educație nutrițională, așa cum e el gândit la nivel european. Aceasta este una dintre principalele concluzii ale studiului realizat de IRES și prezentat în cadrul dezbaterii dedicate viitorului programului.
Evenimentul „Lapte și carte” a fost organizat de Comisia pentru învățământ a Camerei Deputaților, Asociația Patronală Română din Industria Laptelui (APRIL), Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), Portant PA și Edupedu.ro și a reunit reprezentanți ai Guvernului, Parlamentului, administrației locale, inspectoratelor școlare, directorilor de școli, elevilor, părinților și industriei alimentare.
În deschiderea dezbaterii, vicepremierul Tanczos Barna a declarat că programul trebuie continuat, dar adaptat realităților actuale din școli și comunități.
Cercetarea a fost prezentată de Dan Jurcan, director de cercetare IRES, care a explicat că studiul a avut atât o componentă cantitativă, cât și una calitativă.
„Studiul a fost realizat în perioada februarie-martie. A avut două componente: o componentă cantitativă, adică un sondaj pe 1.600 de adulți și o componentă calitativă, în care au fost intervievate 17 persoane implicate în gestionarea programului, pentru că am vrut să vedem și o evaluare la nivel de proces”, a explicat Jurcan.
90% dintre părinți cunosc programul
Datele prezentate de IRES arată că programul are o notorietate foarte ridicată.
„Programul este cunoscut, avem 90% dintre persoane care au auzit de acest program și 70% dintre părinți declară că au beneficiat. Copiii au beneficiat de programul lapte, corn și fructe”, a spus directorul de cercetare IRES.
În același timp, studiul indică un deficit important de comunicare între școli și părinți.
„Cei care au spus că nu au primit informații de la școală au spus că, de fapt, au aflat despre program chiar de la copii. Asta ne arată un deficit de informare în relația dintre școală și părinți pe marginea acestui program”, a afirmat Jurcan.
Potrivit acestuia, programul este perceput „mai degrabă ca un program social și mai puțin ca un program educațional”.
Impact major în mediul rural și în familiile cu venituri mici
Una dintre concluziile centrale ale cercetării este că efectele programului sunt foarte diferite în funcție de mediul social.
„În ceea ce înseamnă utilitatea lui raportată la abandonul școlar, sigur că acest program nu rezolvă în totalitate problema abandonului școlar. Abandonul școlar are mai multe cauze sociale și economice – discutăm aici și de rechizite, de îmbrăcăminte, de transport, de condițiile de studiu –, dar el are clar o contribuție pozitivă”, a spus Jurcan.
Acesta a subliniat că impactul este mult mai puternic în comunitățile vulnerabile.
„Este un efect diferențiat. Acest 40% ca impact pozitiv în general, în comunitățile rurale și în rândul părinților cu venituri foarte mici ajunge undeva la 80-90%. Deci e cert că acest program are un efect diferențiat, mult mai mare în comunitățile rurale și în familiile cu venituri mici și mai puțin în comunitățile urbane și în familiile cu venituri ridicate”, a explicat el.
În cadrul dezbaterii, mai mulți participanți au susținut ideea că programul trebuie privit inclusiv ca instrument de reducere a vulnerabilității sociale. Andreea Bujor, director de comunicare și advocacy World Vision România, a atras atenția asupra faptului că pentru o parte dintre copii produsele primite la școală reprezintă o nevoie alimentară reală.
Deși aproape 90% dintre respondenți spun că programul ar trebui să contribuie la educația alimentară a copiilor, această componentă este în prezent foarte slab dezvoltată.
„În esență, acest lucru nu se întâmplă. El este un program de distribuire. O spun și actorii care sunt responsabili de implementare și există așteptări ridicate privind consolidarea acestei dimensiuni educaționale”, a declarat Dan Jurcan.
Potrivit studiului, există totuși unele efecte indirecte.
„Avem exemple în care părinții recunosc faptul că s-au creat anumite rutine în rândul copiilor care cer lapte, cer fructe, dar este mai degrabă inerția, nu un efect al explicațiilor pe care le-ar primi de la un expert sau un cadru școlar privind utilitatea unei alimentații sănătoase”, a explicat cercetătorul.
Inspectorii școlari și directorii de școli prezenți la dezbatere au confirmat că, în practică, componenta educațională este aproape absentă și că programul funcționează predominant ca un mecanism logistic de distribuire.
Profesorii resimt programul ca pe o sarcină administrativă suplimentară
Studiul IRES evidențiază și tensiunile administrative generate de implementarea programului în școli.
„Profesorii percep programul ca pe o altă sarcină suplimentară. Sunt foarte multe sarcini adiționale pentru personalul didactic care este oarecum obligat să desfășoare o activitate non-didactică”, a spus Dan Jurcan.
Participanții la dezbatere au vorbit despre nevoia unor soluții logistice și administrative mai clare, astfel încât distribuirea produselor să nu mai cadă aproape exclusiv în sarcina cadrelor didactice.
Jurcan a susținut că este nevoie fie de personal dedicat, fie de mecanisme prin care profesorii să fie sprijiniți sau motivați.
„Probabil că ar trebui găsită o soluție în așa fel încât profesorii sau învățătorii care sunt frustrați să nu mai aibă această sarcină sau poate să fie motivați într-o anumită formulă atunci când participă la așa ceva”, a afirmat acesta.
Calitatea produselor
68% dintre respondenți au o percepție bună și foarte bună despre calitatea produselor din program, mai arată studiul.
Participanții din industrie au vorbit, la rândul lor, despre presiunea costurilor și despre limitele actualelor plafoane financiare, care reduc posibilitatea de diversificare și de creștere a calității.
Exemple de bune practici locale
O altă concluzie importantă a cercetării este legată de efectele economice locale.
„Există o percepție predominantă legată de sprijinul acestui program pentru producătorii români de legume, fructe și lactate”, a spus Jurcan.
Acesta a oferit exemplul unei comunități din județul Mureș.
„Într-o localitate din județul Mureș, practic toate produsele pentru acest program sunt furnizate de pe plan local. Produsele de panificație vin de la brutării din localitatea vecină, merele sunt exact din aceeași localitate și acest lucru este considerat benefic”, a explicat el.
Mai mult, unii participanți la studiul calitativ au avertizat că, în lipsa programului, anumite afaceri locale ar putea fi afectate semnificativ.
„Avem mărturii care spun foarte clar că, în absența unui astfel de program, foarte multe dintre afacerile locale care îl sprijină ar fi puse în pericol”, a adăugat Jurcan.
Ideea unui program integrat: transport, masă și after-school
În cadrul prezentării, Dan Jurcan a vorbit și despre exemple de intervenții integrate care au avut efecte puternice asupra abandonului școlar.
„Lângă Sighișoara este o comună unde cineva a avut ideea unui program integrat în care se asigură transportul, micul dejun, masa caldă și programe after-school. Practic, un program de la 8 la 5 integrat și abandonul școlar acolo este foarte scăzut”, a explicat acesta.
Potrivit cercetătorului, astfel de modele arată că simpla distribuire de produse alimentare nu poate rezolva singură problemele structurale ale abandonului școlar.
„Probabil că programul ar trebui consolidat și integrat într-un concept unitar, în așa fel încât să ofere servicii la pachet, nu servicii segmentare”, a afirmat Jurcan.
85% dintre respondenți s-ar opune eliminării programului
Una dintre cele mai clare concluzii ale studiului este susținerea publică foarte mare pentru continuarea programului.
„Vedem că peste 80-85% ar avea o reacție negativă dacă programul ar fi eliminat. Este un program dezirabil”, a spus Jurcan.
Mai mult, aproape 90% dintre respondenți consideră că programul trebuie menținut și pentru generațiile viitoare.
Programul pentru școli rămâne o intervenție cu o legitimitate socială puternică, însă are nevoie de reformă, arată concluziile cercetării.
„Este un program cu o legitimitate socială foarte puternică, dar este asociat mai degrabă cu o intervenție alimentară și are o componentă educațională deficitară în acest moment”, a concluzionat directorul de cercetare IRES.
Principalele recomandări strategice IRES:
- Consolidarea componentei educaționale a programului: integrarea unor module scurte de educație nutrițională, kituri educaționale pentru profesori, lecții tematice și materiale explicative atașate produselor.
- Creșterea transparenței privind finanțarea programului: comunicare mai clară despre fondurile europene și bugetul programului, inclusiv prin infografice, ambalaje informative și platformă online.
- Îmbunătățirea comunicării directe cu părinții: informări periodice prin catalog electronic, newslettere sau afișe în școli despre produse, furnizori, ingrediente și rolul programului.
- Creșterea vizibilității producătorilor locali: etichetarea clară a producătorilor, evenimente cu producători locali și materiale despre lanțul alimentar.
- Îmbunătățirea controlului calității produselor: mecanisme de feedback de la copii, părinți, școli și autorități locale, chestionare rapide, audit periodic al furnizorilor și standarde nutriționale mai stricte.
- Orientarea strategică spre grupurile vulnerabile: prioritizarea zonelor vulnerabile, integrarea cu programe precum „Masă sănătoasă” și extinderea sprijinului alimentar acolo unde riscul de insecuritate alimentară este ridicat.
- Stabilitatea logistică a programului: contracte-cadru multianuale, digitalizarea monitorizării livrărilor și indicatori de performanță pentru furnizori.
Studiul a fost prezentat în cadrul unei dezbateri „Lapte și carte” la care au participat reprezentanți ai școlilor, inspectoratelor școlare, autorităților locale, organizațiilor civice și industriei alimentare, discuțiile concentrându-se pe nevoia de modernizare a programului, reducerea birocrației și integrarea unei componente reale de educație pentru alimentație sănătoasă.
Evenimentul „Lapte și Carte” a fost organizat pe 12 mai 2026, în Parlament, cu sprijinul Comisiei pentru învățământ a Camerei Deputaților, al Asociației Patronale Române din Industria Laptelui – APRIL, cu susținerea științifică a IRES și implicarea Portant PA, partener media al evenimentului fiind Edupedu.ro.
Studiu IRES poate fi consultat aici:
Vedeți aici care este drumul laptelui, de la producător până pe băncile elevilor – VIDEO
Citește și:
Programul de lapte și fructe pentru școlile din România trebuie continuat, spune viceprim-ministrul Tánczos Barna / Autorități, decidenți, procesatori, practicieni din școli și administrație, la dezbaterea „Lapte și carte”
