Universitatea „Babeș-Bolyai” a picat testul de integritate și transparență în privința analizei tezei ministrului de Interne, Lucian Bode, spune jurnalista Emilia Șercan / Decizia Comisiei de Etică este una politică

Verdictul Comisiei de Etică din cadrul Universității Babeș-Bolyai privind acuzațiile de plagiat din teza de doctorat a ministrului de interne Lucian Bode este unul politic, consideră Jurnalista Emilia Șercan, scrie aceasta pe Facebook. „Decizia Comisiei de Etică este una politică: a fost împachetată astfel încât să îi salveze imaginea publică ministrului liberal Lucian Bode”, potrivit postării de pe rețeaua socială.

Amintim că teza de doctorat a ministrului de Interne Lucian Bode include “erori de citare” și “unele fragmente plagiate”, potrivit verdictului Comisiei de etică a Universității Babeș-Bolyai, anunțat marți, 1 noiembrie. Fragmentele identificate cu problemă de tip plagiat reprezintă 2.95% din teză și “nu rezultă cu certitudine că plagiatul a fost unul intenționat”, dar aceasta “nu schimbă concluzia” privind plagiatul – detalii aici
Universitatea Babeș-Bolyai nu va cere retragerea titlului de doctor, a spus ieri reprezentantul Comisiei de Etică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Dacian Dragoș.

Emilia Șercan scrie pe pagina sa de Facebook că „Universitatea „Babeș-Bolyai” a picat testul de integritate și transparență în privința analizei tezei lui dr. Lucian Bode. Decizia Comisiei de Etică este una politică: a fost împachetată astfel încât să îi salveze imaginea publică ministrului liberal Lucian Bode și coordonatorului său de doctorat, rectorul Academiei SRI, dar și pentru a nu da satisfacție USR. Cu alte cuvinte, decizia UBB a ales să împace și capra, și varza”.

Jurnalista remarcă și faptul că teza de doctorat a fost analizată parțial, nu în totalitate, și explică și motivul pentru care o astfel de analiză necesită întreaga teză.

Redăm textul integral al postării:

„Cu regret o spun, Universitatea „Babeș-Bolyai” a picat testul de integritate și transparență în privința analizei tezei lui dr. Lucian Bode.

Decizia Comisiei de Etică este una politică: a fost împachetată astfel încât să îi salveze imaginea publică ministrului liberal Lucian Bode și coordonatorului său de doctorat, rectorul Academiei SRI, dar și pentru a nu da satisfacție USR.

Cu alte cuvinte, decizia UBB a ales să împace și capra, și varza.

Voi scrie acum câteva observații pe scurt, iar în viitor o să revin cu un text de presă în care voi explica problemele din verdictul dat în cazul tezei lui dr. Bode, dar și ale tezei.

1. Teza de doctorat nu a fost analizată integral de către Comisia de Etică a UBB, care a verificat strict abaterile sesizate de USR.

Teza putea fi analizată integral și trebuia analizată integral din cel puțin două motive:

*(1) exista o cerere explicită a conducătorului de doctorat a lui dr. Bode, prof. Adrian Ivan;

*(2) într-o chestiune de interes public, controversată, universitatea avea obligația publică, academică și morală de-a își apăra reputația, chiar și cu prețul unei decizii dureroase.

2. Paragraful indicat în hotărâre ca fiind “eroare de citare” este un plagiat prin traducere din limba engleză. E adevărat că autorul din nota de subsol este indicat greșit, dar asta nu schimbă faptul că acel paragraf este plagiat.

3. În cazul punctelor 2 – 4 din hotărâre se specifică, în mod repetat, următoarele: „[…] nu rezultă însă cu certitudine dacă plagiatul pe fragmentele identificate a fost intenționat sau a derivat din necunoașterea/neaplicarea tehnicilor de citare”.

Să le luăm pe rând:

(a) Intenția de a plagia nu poate fi stabilită ca urmare a analizei unui text, iar bunele practici internaționale în materie de evaluare a plagiatului nu iau în calcul intenția sau lipsa ei.

(b) “Necunoașterea tehnicilor de citare” – această formulare, invocată de 4 (patru) ori în hotărâre, este un nonsens raportat la teza lui dr. Bode.

Când într-o teză ai zeci de citate corecte, cu ghilimele și indicarea autorului, cum e cazul tezei lui dr. Bode, NU poți să afirmi că autorul – dr. Bode sau cine i-o fi scris-o – nu a cunoscut tehnicile de citare.

Nu poți, ca membru al Comisiei, să observi în teză zeci de citări corecte, cu ghilimele și atribuire, iar pentru situațiile identificate ca plagiate să invoci “necunoașterea tehnicilor de citare”.

Dincolo de aceste observații, mai e una, importantă, care pleacă de la o declarație pe care prof. Dacian Dragoș, președintele Comisiei de Etică a UBB, a dat-o jurnalistei Anca Grădinaru de la Europa FM.

Prof. Dacian Dragoș, pe care de altfel îl apreciez, a afirmat că „[…] nu ai cum să analizezi întreaga lucrare pentru că […] n-ai cum să găsești surse pe care softul anti-plagiat nu le identifică. Ar fi o muncă titanică fiecare teză să o analizezi așa, nu există capacitate pentru așa ceva”.

De șapte ani de zile, de când verific teze de doctorat, în foarte puține situații m-am folosit de softul anti-plagiat – și cu toate acestea am găsit întotdeauna surse în zeci de teze, cărți, articole etc.

Prof. Dragoș a continuat declarația referitoare la munca titanică astfel: „[…] este imposibil pentru că trebuie să ai o bănuială că s-a copiat un text de undeva, n-ai cum să cauți fiecare text, fiecare propoziție, adică nu ai cum să faci lucrul acesta […]”.

Dovezile de plagiat descoperite de mine în acest șapte ani le-am făcut fără să am vreo bănuială „că s-a copiat de undeva” și fără să am drept premisă de verificare vreo “sesizare scrisă”.

Eu declarația prof. Dragoș o văd ca pe o recunoaștere publică involuntară a complexității muncii de analiză a unei teze de doctorat – și, în consecință, a trudei pe care o universitate de top trebuie să și-o asume pentru a respecta normele de integritate, propria reputație și propriile principii.

Concluzia: de șapte ani fac o muncă titanică și imposibilă.

Titanică e, dar nu imposibilă.

E posibilă. Condiția este să alegi între capră și varză, nu să-ți propui să le împaci.”