În plin război mondial, două tabere inamice au lăsat armele deoparte în ajunul Crăciunului, rămânând definitiv în istorie. E Crăciunul anului 1914, în Belgia, pe Frontul de Vest. S-au scris cărți despre asta, s-au făcut filme, s-au publicat volume întregi.
Așa cum aveau să relateze soldații părtași la un armistițiu de neconceput, și „cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată, iar stelele și luna au strălucit toată noaptea ca printr-un mare miracol”.
Războiul a început deja de câteva luni. E un frig cumplit în tranșee. Soldații stau înfofoliți și încearcă să găsească o fărâmă de speranță într-un loc în care nu și-ar fi dorit să ajungă nici în cele mai întunecate coșmaruri.
Unii nu-și mai pot ține nici armele în mâini. Se gândesc cu un dor nebun la cei dragi, rămași acasă, care se roagă și îi așteptă. E ajunul Crăciunului și, dintr-odată, se aude – din tabăra inamică – refrenul unui colind: „Stiiilleeee naaacht, heeil’ge nacht…”
Continuarea articolului – pe G4Media.ro.
Foto: © Steve Allen | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
R.P.
Redacția
Laborator de stiinte cognitive clinice
