Un proiect pilot pentru digitalizarea claselor din zonele izolate, rurale, montane, prin care la începutul anului viitor va fi un apel cu granturi de 60.000 de euro, a fost anunțat de Victor Negrescu, europarlamentar S&D, vicepreședintele Comisiei pentru Educație și Cultură din Parlamentul European. Acesta a spus că este inițiatorul acestui demers, iar „dacă va funcționa, ulterior el va fi scalat”. Declarația a fost făcută în cadrul conferinței online „ReConstruiește EdUcația”, organizată miercuri, 8 decembrie, de EduPedu.ro și G4Media.
“Avem și alte lucruri care puteau fi făcute mai din timp și le tot așteptăm și sper să se găsească soluții, pentru că este în interesul nostru, al tuturor, să se miște lucrurile mai repede, pentru că vreau să vă spun ceva: în multe state europene, nu peste tot, se mișcă lucrurile într-un ritm accelerat, toată lumea a înțeles că ce investești astăzi în educație se va regăsi, se va traduce mâine în economie, în societate. Dacă ignori educația astăzi, peste 20-30 de ani vezi cât te-a costat de fapt acea lipsă de preocupare la momentul oportun“, a declarat Negrescu legat de finanțarea educației.
Intervenția completă, Victor Negrescu:
“Reconstruiește Educația presupune un efort colectiv din partea decidenților, dar și din partea societății civile, din partea profesorilor, din partea părinților, elevilor. Toți trebuie să gândim împreună o formulă și să ne raportăm inclusiv la instrumentele disponibile în plan european.
În primul rând, Europa caută să sprijine statele membre și în mod special cu resurse financiare. De exemplu, pentru perioada următoare, România – doar pe zona de educație – are peste 5 miliarde de euro disponibil pentru a investi strict pe educație. Pe de o parte, avem 3,7 miliarde de euro în Planul Național de Redresare și Reziliență și avem aproape 2 miliarde de euro în viitorul programul operațional dedicat educației. Vom avea un program operațional axat cu precădere pe zona aceasta de educație. Deci avem resurse europene, mai avem și Erasmus ca și program care sprijină mai multe componente pe zona de mobilitate, dar și de educație, și aici de multe ori ignorăm acest lucru. Mai există fonduri pe zona Garanție pentru tineret, Garanția pentru copii, fondul social european, sunt instrumente și oportunități de care trebuie să profităm (…) pentru a transforma educația într-o prioritate pentru statul român, pentru a investi într-o manieră adecvată și a face ca acele exemple pozitive pe care le avem în unele zone din România să fie scalate, să fie actualizate, să fie implementate la nivel național. Pentru asta, ne trebuie o strategie, nu doar pe hârtie, ci într-adevăr o strategie cu pași. (…)
Ce trebuie să facem pentru a scădea abandonul școlar, unde din nefericire, România este printre primele locuri în Uniunea europeană și, în contextul pandemiei, rata abandonului a crescut. Aici, Uniunea europeană oferă instrumente și oferă soluții. Există o strategie europeană pentru combaterea abandonului școlar, implementată de anumite state membre. România, din păcate, nu se raportează la aceasta.
Avem în Semestrul European – raportul pe care Comisia Europeană face anual în ceea ce înseamnă fiecare stat membru – avem o componentă pe educație unde Comisia Europeană din nou spune României ce ar trebui să facă și, din nou, noi nu răspundem adecvat la respectivele recomandări. Pe zona de educație digitală pe care ai invocat-o foarte bine, avem un plan de acțiune al Uniunii Europene unde spune statelor europene ce ar putea să facă pentru a crește accesibilitatea în acest sens. Mai mult decât atât, Uniunea Europeană pregătește inclusiv o zona europeană în materie de educație, în perspectiva anului 2025, unde se vorbește de reducerea inegalităților, de creșterea calității în învățământ, de sprijinirea inițiativelor pozitive în domeniu.
Avem un ghid european, dar acum ghidul nu este suficient, trebuie să știi să și citești ghidul respectiv și mai ales să le adaptezi realităților de la noi din țară, pentru că de exemplu, în Planul Național de Redresare și Reziliență, avem și un lucru pozitiv, sume importante alocate pentru combaterea abandonului școlar, ori acolo nu sunt specificate elementele care vor conduce la rezultate. Se ignoră că nu este suficient doar o intervenție pe educație ca să poți să combați abandonul școlar. Trebuie să ai o componentă socială, o componentă de mediere, o componentă de asistență a familiei, o componentă de orientare profesională, o componentă de consiliere psihologică, adică sunt multe elemente complementare pentru a duce la acel rezultat pe care cu toții ni-l dorim.
Mai mult decât atât, trebuie să avem și oamenii care se pot implica. Statul o poate face într-o anumită măsură, dar sunt zone sau există o lipsă de resurse uneori la nivelul statului pentru a face acest lucru. Și atunci de ce să nu implici World Vision sau Salvați Copiii, ONG-uri mai mici care au făcut interesante pe plan local, care ar trebui să fie sprijinite pentru a-și lărgi intervenția. (…)
Clar există un decalaj tot mai mare între anumite state membre și anumite regiuni, dar există această oportunitate a banilor europeni. Ei nu trebuie să fie doar pe hârtie, trebuie să fie raportați într-o manieră adecvată la tot ce este de făcut și în sensul acesta, la inițiativa mea ca și vicepreședinte al comisiei pentru Educație, urmează în perioada următoare să avem un nou raport al Parlamentul European care să axează tocmai pe această reducere a inegalităților. Sperăm ca anul viitor deja să avansăm pe acest raport, să prezentăm o viziune integrată, unde să venim cu recomandări mai explicite pentru ca să ajungem la acea soluție, la un model, la exemple concrete, la un îndrumător care poate fi ușor de replicat – inclusiv de statele care au rămas puțin în urmă și care ar avea potențial să treacă peste acest lucru.
Am făcut două lucruri. Pe de o parte, văzând că mulți copii nu au acces la educație, am creat prima tabletă educațională, pentru că am considerat că nu este suficient să dai doar o tabletă unui copil. Mediul virtual trebuie să fie un mediu singur pentru copii, cu recomandări de aplicații, peste 100 de aplicații educaționale inclusiv din România (…). Am creat-o și am distribuit câteva mii noi, pur și simplu noi, voluntari, ne-am implicat în acest sens. Autoritățile au ignorat această chestiune, Comisia Europeană în schimb a preluat acest model ca exemple de bune practici, venind cu recomandări spunând că nu este suficient doar să digitalizezi, trebuie să digitalizeze asigurându-te că copilul are acces la instrumente de calitate.
Și am mai făcut ceva important, pe care vreau să-l menționez. Pe baza acestui proiect, am inițiat un proiect pilot care acum va ajunge undeva la 3 milioane de euro, axat pe zonele izolate, zonele rurale, zonele montane, unde la începutul anului viitor va fi un apel cu granturi de 60.000 de euro pentru digitalizarea acelor clase, acelor școli, din aceste zone izolate. Dacă va funcționa acest proiect, ulterior el va fi scalat, poate chiar finanțat prin programul Erasmus la un nivel mai mare și să vedem o implicare uniformă în multe state europene pentru a reduce aceste decalaje. (…)
Eu cred că aceste lucruri care sunt palpabile trebuie să fie integrate mai departe, pentru că mă uitam pe strategia României pe educație digitală, un document în care arată bine, dar acolo lipsesc câteva lucruri: nu avem un buget. Adică e complicat să faci o strategie, dacă nu spui că te costă, e complicat să faci o strategie dacă nu există un calendar de implementare. Și atunci avem aceste dificultăți. Biblioteca virtuală tot o așteptăm și aici toată lumea a greșit. Avem și alte lucruri care puteau fi făcute mai din timp și le tot așteptăm și sper să se găsească soluții, pentru că este în interesul nostru, al tuturor, să se miște lucrurile mai repede, pentru că vreau să vă spun ceva: în multe state europene, nu peste tot, se mișcă lucrurile într-un ritm accelerat, toată lumea a înțeles că ce investești astăzi în educație se va regăsi, se va traduce mâine în economie, în societate. Dacă ignori educația astăzi, peste 20-30 de ani vezi cât te-a costat de fapt acea lipsă de preocupare la momentul oportun. (…)
Vreau să vă spun că suntem deseori consultați de către statele membre, cu privire la diferite subiecte. Recent a fost organizat un eveniment de către președinția Sloveniei la Consiliul Uniunii Europene, sunt și alte state, tot din estul Europei, care vin către noi, caută recomandări și la Parlamentul European și la Comisia Europeană, mă întâlnesc deseori cu foarte mulți miniștri.
Uneori, mă simt un pic inutil în ciuda funcției pe care o ocup, pentru că statul român n-a venit către mine. M-am dus eu către ministerul Educației. La începutul anului, am prezentat o strategie despre modul în care putem gestiona pandemia, folosind exemple din alte state membre. M-am dus la Ministerul Educației, am prezentat documentul, l-am lăsat, dar nu s-a mai întâmplat nimic. Uneori, apare această discrepanță. România nu folosește această oportunitate: asta nu înseamnă să preluăm tot ce ni se spune de la Bruxelles, nu e vorba despre asta.
Este vorba de a învăța și din greșelile lor, dar și din exemplele pozitive, dar și în același timp vreau să vă spun că, la Bruxelles, Comisia Europeană prezintă multe exemple pozitive. Le dau exemple de bună practică, ele sunt exemple de bună practică pentru Comisia Europeană și pentru alte state membre, dar acele lucruri pozitiv realizate nu sunt exemple de bună practică pentru decidenții din România, ceea ce mi se pare cel mai straniu. Întâlnesc la Bruxelles oameni extraordinari, care au făcut lucruri bune pentru România, dar în România nu sunt băgați în seamă. Eu cred că aici trebuie să schimbăm puțin lucrurile, dându-le și un pic de vizibilitate. (…) Trebuie să trecem peste diferențe de opinii și să construim”.
Proiectul ”The European Parliament: leadership during historical change” este finanțat de Parlamentul European prin DG Communication. Edupedu.ro este singura responsabilă de conținutul acestui material și în niciun context acesta nu poate reprezenta poziția Parlamentului European.
Redacția
Ștefan Lefter
Ioana Nicolescu
Mihai Peticilă