Studenții care se pregătesc să devină profesori ar trebui să poată refuza folosirea anumitor instrumente de Inteligență Artificială atunci când au motive legate de protecția datelor, etică, pedagogie sau accesibilitate, fără să fie penalizați sau dezavantajați academic. Programele universitare ar trebui să le ofere inclusiv variante de învățare și evaluare fără AI, iar evaluările cu miză mare nu ar trebui lăsate algoritmilor. Sunt câteva dintre principiile noului „AI Framework for Educator Preparation”, lansat în august 2026 de American Association of Colleges for Teacher Education (AACTE). În România nu există încă un cadru național elaborat de Ministerul Educației și Cercetării pentru pregătirea profesorilor în folosirea Inteligenței Artificiale la clasă, nici în formarea inițială, nici în cea continuă, și nici un cadru general al MEC pentru utilizarea AI în educație, deși asemenea instrucțiuni au fost anunțate încă din noiembrie 2025.
American Association of Colleges for Teacher Education (AACTE) a publicat în august un cadru pentru integrarea Inteligenței Artificiale în programele de pregătire a viitorilor profesori. Documentul a fost realizat de Comitetul consultativ pentru inovare și tehnologie al organizației și stabilește patru piloni și 12 direcții pentru folosirea AI în formarea profesorilor.
Punctul de plecare al documentului este că apariția Inteligenței Artificiale nu reduce importanța profesorului, ci, dimpotrivă, face mai importante pregătirea profesională și capacitatea acestuia de a evalua ceea ce produce tehnologia.
„AI ar trebui să completeze, nu să înlocuiască expertiza, relațiile și judecata profesională care definesc predarea eficientă”, se arată în document. Programele de pregătire a profesorilor trebuie să îi învețe pe viitorii profesori nu doar să utilizeze instrumentele AI, ci și „să le evalueze critic, să le recunoască limitele și potențialele prejudecăți și să ia decizii informate cu privire la situațiile în care utilizarea lor este sau nu este adecvată”.
„Cu cât AI devine mai sofisticată, cu atât este mai important ca profesorii, consilierii, directorii de școli și profesioniștii care pregătesc profesorii să aibă judecata, raționamentul etic, expertiza pedagogică, competența culturală și capacitatea relațională necesare pentru a utiliza responsabil aceste instrumente”, susține AACTE.
Cadrul este organizat în patru piloni: garanții etice și de politică instituțională, practică și implementare, arhitectură cognitivă și advocacy, respectiv expertiză profesională și judecată umană. În interiorul acestora sunt stabilite 12 direcții, de la dreptul de a refuza AI și alfabetizarea în domeniul Inteligenței Artificiale până la evaluarea rezultatelor generate de AI, prejudecățile algoritmice și păstrarea deciziei profesionale în mâna profesorului.
Dreptul viitorilor profesori de a spune „nu” Inteligenței Artificiale
Prima direcție stabilită de AACTE este „The Right to Refuse”, „dreptul de a refuza”.
Organizația admite că Inteligența Artificială devine tot mai prezentă și că evitarea completă a interacțiunii cu asemenea sisteme este din ce în ce mai dificilă. Cu toate acestea, utilizarea AI nu ar trebui impusă indiferent de context, iar instituțiile care pregătesc profesori ar trebui să protejeze autonomia profesională și libertatea de conștiință.
„În măsura în care este posibil, programele de pregătire a profesorilor ar trebui să stabilească politici transparente care să recunoască un drept de a refuza interacțiunea cu anumite tehnologii AI. Dreptul de a refuza poate fi invocat în cazul unor preocupări instituționale, etice, pedagogice sau privind viața privată care sunt întemeiate”, prevede cadrul.
Profesorii universitari trebuie, potrivit documentului, să își păstreze libertatea pedagogică de a decide dacă folosirea Inteligenței Artificiale generative este compatibilă cu obiectivele cursurilor pe care le predau și să poată limita sau integra utilizarea acesteia în funcție de standardele disciplinei.
Dreptul de a refuza se aplică și viitorilor profesori. „Candidații la profesia didactică și ceilalți studenți din programele de pregătire a profesorilor nu ar trebui să fie penalizați sau marginalizați academic dacă aleg să nu utilizeze instrumente AI care compromit confidențialitatea datelor personale, încalcă valori culturale sau religioase ori intră în conflict cu măsuri de accesibilitate verificate”, se arată în document.
Universitățile ar trebui, mai mult, să ofere și o alternativă reală. „Programele ar trebui să stabilească trasee alternative, fără AI, pentru învățare și evaluare, pentru a se asigura că neutilizarea acesteia nu generează bariere sistemice în calea absolvirii sau a obținerii certificării profesionale.”
AACTE introduce în aceeași categorie și protejarea proprietății intelectuale. Materialele rezultate din munca intelectuală umană ar trebui protejate împotriva introducerii neintenționate sau fără atribuire în modelele lingvistice mari și în alte sisteme AI.
Alfabetizarea în AI, „competență profesională esențială” pentru profesori
Dreptul de a refuza un anumit instrument nu înseamnă însă că viitorii profesori nu trebuie pregătiți pentru utilizarea Inteligenței Artificiale.
AACTE consideră alfabetizarea în AI o „competență profesională esențială pentru profesori” și precizează că aceasta presupune mult mai mult decât capacitatea tehnică de a utiliza o aplicație.
„Alfabetizarea în AI depășește competența tehnică și include înțelegerea modului în care sistemele AI sunt dezvoltate, antrenate și implementate; recunoașterea limitelor și a posibilelor inexactități ale rezultatelor generate de AI; evaluarea problemelor privind prejudecățile, viața privată, proprietatea intelectuală, accesibilitatea și dezinformarea; precum și exercitarea unei judecăți pedagogice solide privind momentul și modul în care AI ar trebui utilizată în predare și învățare”, se arată în document.
Programele de pregătire a profesorilor ar trebui să îi învețe pe studenți și diferențele dintre principalele tipuri de sisteme: AI bazată pe reguli și sisteme analitice, platforme adaptive de învățare, Inteligență Artificială generativă și sistemele emergente de tip „agentic AI”, capabile să inițieze independent anumite acțiuni.
În plus, pregătirea nu poate fi făcută printr-un singur curs sau atelier, avertizează AACTE. Evoluția rapidă a tehnologiei face ca „atelierele izolate tradiționale sau modulele de instruire statice” să fie insuficiente, iar instituțiile trebuie să construiască sisteme de dezvoltare profesională continuă.
Evaluările cu miză mare nu trebuie lăsate algoritmilor
Una dintre cele mai clare limite stabilite de cadrul american privește evaluarea.
Sistemele AI pot genera rapid texte, simulări, evaluări adaptive și alte materiale complexe, însă, potrivit AACTE, „nu posedă inteligență umană autentică”, precum empatia, înțelegerea culturală bazată pe experiență trăită, capacitatea de verificare a informațiilor sau responsabilitatea profesională.
Din acest motiv, „supravegherea umană continuă este esențială în pregătirea și practica profesorilor”.
Organizația trasează o limită explicită pentru deciziile cu consecințe importante: „Evaluările cu miză ridicată, precum admiterea candidaților, observațiile din practica pedagogică, evaluarea portofoliilor complexe și recomandările pentru certificare, nu ar trebui externalizate către modele autonome de evaluare algoritmică.”
Nici materialele didactice produse de AI nu ar trebui preluate ca atare. „Planurile de lecție, rubricile de evaluare și materialele curriculare generate de AI nu ar trebui adoptate orbește. Candidații trebuie învățați să verifice cu atenție fiecare rezultat în ceea ce privește adecvarea la nivelul de dezvoltare, acuratețea științifică și succesiunea didactică înainte de implementare. Verificarea este esențială pentru utilizarea eficientă a AI”, prevede cadrul.
Profesorii trebuie pregătiți să nu creadă automat ceea ce produce AI
AACTE introduce în pregătirea viitorilor profesori și problema „automation bias”, tendința psihologică de a acorda încredere necritică rezultatelor produse de un sistem automatizat, chiar și atunci când acestea intră în contradicție cu observațiile sau cunoștințele profesionale ale persoanei.
Programele de pregătire a profesorilor ar trebui „să îi pregătească explicit pe candidați să reziste prejudecății de automatizare”, potrivit cadrului.
„Aplicațiile AI nu sunt oglinzi neutre ale unei realități obiective; ele sunt antrenate pe date umane istorice care reflectă prejudecăți sociale larg răspândite”, avertizează autorii.
Viitorii profesori trebuie să fie pregătiți să identifice modul în care AI generativă poate normaliza stereotipuri culturale, omite perspective minoritare sau interpreta greșit forme lingvistice nestandard.
Ce activități poate prelua AI din munca profesorului
Cadrul nu este însă construit împotriva folosirii Inteligenței Artificiale. AACTE identifică activități pentru care AI poate fi utilizată tocmai pentru a reduce sarcinile administrative și volumul de muncă de rutină al profesorilor.
Printre exemple sunt realizarea unor versiuni inițiale ale planurilor de lecție, prelucrarea unor seturi mari de date, organizarea programelor sau generarea unor variante ale aceluiași text adaptate unor niveluri diferite de lectură.
Ideea este ca timpul și capacitatea cognitivă eliberate astfel să poată fi folosite pentru activitățile care necesită intervenția profesorului.
Prin eliminarea unei părți a sarcinilor repetitive, „profesorii își pot redirecționa energia cognitivă principală către practici cu impact ridicat care necesită judecată profesională aprofundată, precum construirea unor relații puternice, diagnosticarea concepțiilor greșite și proiectarea unei pedagogii adaptate cultural”, se arată în document.
În cazul elevilor, AI poate prelua anumite sarcini procedurale de bază, dacă acest lucru este adecvat nivelului lor de dezvoltare, astfel încât aceștia să se poată concentra pe activități cognitive de nivel superior, precum analiza, sinteza și proiectarea.
Cadrul ia în calcul inclusiv apariția sistemelor „agentic AI”, care pot acționa independent. Acestea ar putea permite automatizarea completă a unor sarcini care nu sunt centrale procesului educațional, însă acest potențial „ar trebui monitorizat cu atenție”, avertizează autorii.
Firmele ar trebui să demonstreze că instrumentele AI sunt sigure înainte să ajungă în școli
O parte a cadrului se adresează direct companiilor și dezvoltatorilor de tehnologie.
AACTE observă că actuala piață a tehnologiei educaționale este dominată în mare măsură de modele comerciale AI destinate consumatorilor în general și care nu au fost proiectate pentru nevoile pedagogice, de dezvoltare și etice specifice educației și pregătirii profesorilor.
Organizația recomandă ca profesorii, specialiștii în științele învățării și practicienii din școli să participe la proiectarea instrumentelor AI destinate educației.
Mai mult, companiilor li se cere să demonstreze eficiența și siguranța produselor înainte ca acestea să ajungă la elevi și profesori.
„Dezvoltatorii de tehnologie ar trebui să furnizeze dovezi empirice transparente, evaluate inter pares, privind siguranța, validitatea și impactul educațional al algoritmilor lor înainte de implementarea acestora în sălile de clasă. Sistemele care nu dispun de asemenea dovezi ar trebui ținute în afara mediilor educaționale”, prevede cadrul.
Profesorul rămâne cel care decide
Ultimul pilon al cadrului este construit în jurul principiului că responsabilitatea profesională nu poate fi transferată unui sistem AI.
„Sistemele AI pot ajuta la colectarea informațiilor, generarea de conținut, recunoașterea tiparelor și eficientizarea activităților administrative, dar nu pot prelua responsabilitatea pentru deciziile profesionale din educație”, susține AACTE.
Deciziile care afectează învățarea, evaluarea, repartizarea elevilor, serviciile de sprijin și oportunitățile educaționale trebuie să rămână „sub autoritatea unor profesioniști calificați”, care răspund în fața elevilor, familiilor, instituțiilor și comunităților.
Profesorul trebuie să își păstreze autoritatea de „a accepta, modifica, respinge sau completa rezultatele generate de AI, pe baza expertizei sale profesionale și a nevoilor elevilor”.
În plus, accesul la cantități tot mai mari de conținut generat automat nu reduce importanța cunoștințelor profesorului, potrivit organizației americane.
„Disponibilitatea tot mai mare a conținutului generat de AI nu diminuează nevoia de cunoștințe disciplinare solide și expertiză pedagogică. Dimpotrivă, profesorii au nevoie de o înțelegere profundă a materiei și a științelor învățării pentru a evalua acuratețea, adecvarea și valoarea didactică a materialelor sprijinite de AI”, se arată în cadru.
Relația profesor-elev nu poate fi delegată unui sistem automatizat
Ultima dintre cele 12 direcții privește relațiile umane, sentimentul de apartenență și capacitatea profesorului de a răspunde contextului cultural și personal al elevilor.
„Educația este fundamental un demers uman, întemeiat pe relații, încredere, apartenență și grijă. Deși AI poate sprijini anumite funcții didactice și administrative, nu poate reproduce dimensiunile relaționale ale predării care contribuie la implicarea elevilor, dezvoltarea identității, motivație și succes”, susține AACTE.
Relațiile puternice dintre profesori și elevi, continuă documentul, „nu pot fi delegate sistemelor automatizate”.
Concluzia cadrului este că dezvoltarea AI nu face profesorul mai puțin important: „Inteligența Artificială ar trebui să consolideze, nu să înlocuiască expertiza profesională a profesorilor. Pe măsură ce capacitățile AI se extind, nevoia de profesori, consilieri, directori de școli și profesioniști în pregătirea profesorilor foarte bine formați devine și mai mare.”
În România nu există încă un cadru național pentru pregătirea profesorilor în folosirea AI la clasă
În România nu există în prezent un cadru național elaborat de Ministerul Educației și Cercetării comparabil cu cel publicat de AACTE pentru pregătirea profesorilor în utilizarea Inteligenței Artificiale.
Nu există un cadru MEC dedicat formării inițiale a viitorilor profesori în folosirea AI la clasă și nici unul pentru formarea continuă a profesorilor aflați deja în sistem. Există cursuri, proiecte și inițiative punctuale de formare, dar nu standarde naționale comune stabilite de minister pentru pregătirea profesorilor în acest domeniu.
Mai mult, MEC nu a publicat până acum nici cadrul general privind utilizarea Inteligenței Artificiale în educație anunțat în urmă cu peste nouă luni.
În noiembrie 2025, Cătălin Vișan, la acel moment consilier al ministrului Educației pe zona de tehnologie și AI, anunța că ministerul lucra la un asemenea document și avansa un termen de aproximativ o lună pentru primele instrucțiuni.
„Lucrăm acuma la un cadru în direcția asta, care ar trebui să fie dat în consultare publică, să zic, cel mai târziu într-o lună de zile, cam așa, care va include inclusiv o parte de instrucțiuni de bază pentru cadrele didactice care vor să utilizeze inteligența artificială”, declara Cătălin Vișan pe 17 noiembrie 2025, potrivit Edupedu.ro.
Consilierul preciza că primul document urma să aibă caracter intermediar: „Nu i-aș spune totuși ghid, aș spune că sunt niște instrucțiuni intermediare”.
Un document mai amplu trebuia să urmeze în câteva luni: „Pe baza acestei strategii, pe baza acestui cadru urmează ca în următoarele probabil trei-patru luni să facem un ghid serios pentru inteligența artificială”, spunea Cătălin Vișan.
La sfârșitul lunii august 2026, la peste nouă luni de la acel anunț, nici cadrul, nici ghidul anunțate atunci nu au fost publicate de Ministerul Educației și Cercetării.
Situația este relevantă inclusiv pentru formarea profesorilor, în condițiile în care cadrul american pornește tocmai de la premisa că simpla existență și utilizare a instrumentelor AI nu sunt suficiente. Viitorii profesori trebuie formați sistematic pentru a înțelege cum funcționează aceste sisteme, ce limite au, cum le verifică rezultatele, cum protejează datele elevilor și în ce situații folosirea lor nu este adecvată.
AACTE ajunge până la definirea alfabetizării în AI drept „competență profesională esențială pentru profesori”.
AI este deja în școli, înaintea regulilor
Lipsa unui cadru național nu înseamnă că profesorii și elevii români așteaptă apariția regulilor pentru a utiliza Inteligența Artificială.
Edupedu.ro a scris încă din 2025 despre faptul că AI este deja folosită în activitatea școlară și despre decalajul dintre ritmul în care tehnologia intră în educație și cel în care sunt construite reguli, formări și politici publice pentru folosirea ei.
În acest interval, organizațiile internaționale și sistemele de educație au început să stabilească asemenea repere.
OCDE a elaborat, de exemplu, cinci principii pentru utilizarea Inteligenței Artificiale în învățământul profesional, prezentate de Edupedu.ro: activitățile trebuie să rămână centrate pe om, trebuie asigurate diversitatea și incluziunea, oamenii și instituțiile trebuie să își păstreze responsabilitatea pentru decizii, utilizarea AI trebuie să fie transparentă, iar calitatea, securitatea și protecția datelor trebuie garantate.
Principiul este apropiat de cel formulat acum de AACTE: tehnologia trebuie să sprijine deciziile profesioniștilor, nu să le înlocuiască.
Cadrul american merge însă până la situații foarte concrete din activitatea profesorului: când poate fi refuzată utilizarea AI, cine răspunde pentru o decizie luată cu ajutorul ei, ce evaluări nu ar trebui delegate algoritmilor, cum trebuie verificate materialele generate automat, cum trebuie protejate datele și proprietatea intelectuală și ce competențe trebuie să aibă profesorul pentru a identifica erorile și prejudecățile unui sistem AI.
În România, asemenea reguli naționale nu au fost stabilite până acum de Ministerul Educației și Cercetării, în condițiile în care profesorii și elevii folosesc deja instrumente de Inteligență Artificială, iar ministerul anunța încă din noiembrie 2025 că pregătește mai întâi „instrucțiuni de bază”, apoi „un ghid serios pentru inteligența artificială”.
Despre documentul american
American Association of Colleges for Teacher Education (AACTE) este o organizație profesională din Statele Unite axată pe pregătirea profesorilor și a altor profesioniști din educație.
„AI Framework for Educator Preparation” a fost realizat de Programmatic Advisory Committee on Innovation and Technology al AACTE. Documentul reprezintă un cadru de principii și recomandări pentru programele de pregătire a profesorilor, nu o lege și nici o reglementare obligatorie pentru universitățile sau școlile americane.
AACTE precizează chiar că documentul nu este conceput drept răspunsul definitiv la problema Inteligenței Artificiale în educație, ci drept „o bază pentru continuarea învățării, dialogului, cercetării și acțiunii colective pe măsură ce AI continuă să evolueze”.
Documentul integral: AI Framework for Educator Preparation, AACTE, august 2026.
