Peste un milion de copii din România s-au confruntat cu cel puțin o formă de violență de-a lungul vieții, iar aproximativ 600.000 au trecut printr-o asemenea experiență în ultimul an, a declarat premierul Luca Niculescu, luni, 9 noiembrie, la Palatul Victoria, citând studiile unui proiect realizat împreună cu parteneri din Polonia, Comisia Europeană și UNICEF. Instituțiile nu comunică întotdeauna suficient între ele, iar semnele că un copil este în pericol pot trece neobservate, a declarat premierul.
Foaia de parcurs prezentată la încheierea proiectului propune 57 de măsuri, de la prevenirea și identificarea timpurie a violenței până la intervenție, recuperare și reintegrare.
Premierul a spus că direcțiile de protecție a copilului au înregistrat, anul trecut, peste 20.000 de cazuri de abuz, neglijare și exploatare. El a atras atenția că multe situații nu ajung în atenția autorităților și că discuțiile despre violență au loc adesea abia după ce se întâmplă o dramă.
„Și nu ar trebui să așteptăm un astfel de eveniment pentru a vedea că un copil are nevoie de ajutor”, a declarat Luca Niculescu.
Șapte direcții strategice și 57 de măsuri propuse
La conferința de încheiere a proiectului „Consolidarea răspunsului la violența împotriva copiilor prin politici mai bine fundamentate și capacitate instituțională sporită”, premierul a cerut instituțiilor să colaboreze pentru a pune în practică recomandările. El a arătat că instituțiile nu comunică întotdeauna suficient între ele, că uneori intervin prea târziu și că semnalele date de copiii aflați în pericol pot trece neobservate.
„Foaia de parcurs propune șapte direcții strategice și 57 de măsuri, de la prevenire și identificarea timpurie a violenței până la intervenție, recuperare și reintegrare”, a spus Luca Niculescu.
„De aceea, solicit instituțiilor responsabile să lucreze împreună și să transforme aceste recomandări în schimbări pe care copiii și familiile lor să le simtă în viața de zi cu zi”, a adăugat premierul.
Ministerul Educației a început consultările privind siguranța în școli
Luca Niculescu a declarat că Ministerul Educației, prin miniștrii Sorin Costreie și Sorin Ionescu, a început un proces de consultare privind siguranța copiilor în școli. În paralel, potrivit premierului, Guvernul lucrează la finalizarea unei strategii naționale pentru prevenirea radicalizării care poate conduce la extremism violent.
Adresându-se copiilor prezenți la conferință, premierul le-a spus că au dreptul să ceară ajutor atunci când cineva le face rău:
„Și vreau să știți că responsabilitatea de a vă proteja este a noastră, a adulților. Nu voi trebuie să învățați să trăiți cu violența, ci noi trebuie să facem tot ce putem pentru a o opri.”
Informații de context despre Proiectul privind violența împotriva copiilor România–Polonia
Proiectul „Consolidarea răspunsului la violența împotriva copiilor prin politici mai bine fundamentate și capacitate instituțională sporită” (TSI 24RO32) a fost lansat în noiembrie 2024 și s-a desfășurat timp de 24 de luni, în paralel în România și Polonia.
- Parteneri principali: Proiectul este derulat de UNICEF în România în strâns parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA).
- Finanțare: Este un proiect multinațional (implementat în paralel în Polonia și România) și este finanțat de Direcția Generală de Sprijin pentru Reforme Structurale (DG REFORM) a Comisiei Europene.
Una dintre problemele identificate în România este că instituțiile folosesc canale de raportare, criterii și termeni diferiți, ceea ce face dificilă evaluarea amplorii violenței împotriva copiilor, potrivit documentului de prezentare. Accesul la servicii și la instrumentele de identificare, prevenire și intervenție diferă, de asemenea, între regiuni și grupuri de copii, inclusiv în cazul violenței online.
În România, proiectul a inclus un studiu privind răspândirea fenomenului, inventarierea serviciilor la nivel național și evaluarea cadrului legislativ și a capacității instituțiilor de a interveni. Programul a prevăzut și instrumente de lucru și formare pentru profesioniști, precum și o campanie digitală pentru folosirea în siguranță a internetului și prevenirea violenței online. În Polonia, accentul a fost pus pe dezvoltarea unor servicii de sprijin care să reunească specialiști din mai multe domenii și să fie accesibile copiilor victime ale violenței din toate regiunile țării.
7 direcții strategice și 57 de măsuri
Foaia de parcurs stabilește un orizont de cinci ani pentru punerea în aplicare și monitorizarea măsurilor propuse. La conferința de încheiere a proiectului, din 9 noiembrie 2026, premierul Luca Niculescu a anunțat că documentul cuprinde 57 de măsuri, grupate în șapte direcții strategice:
- Armonizarea legislației privind prevenirea și combaterea violenței împotriva copiilor.
- Coordonarea dintre instituții și întărirea capacității sistemului de a preveni violența și de a răspunde la cazurile semnalate.
- Servicii specializate integrate pentru copiii victime și martori ai violenței.
- Profesionalizarea specialiștilor care lucrează în prevenirea și combaterea violenței.
- Practici parentale pozitive și toleranță zero față de orice formă de violență.
- Prevenirea și intervenția timpurie, înainte ca situația copilului să se agraveze.
- Un sistem solid de date, monitorizare, cercetare și evaluare.
Documentul de prezentare citează aproape 18.000 de cazuri raportate autorităților de protecție a copilului în 2023. Separat, în 2022, la numărul 119 au fost primite peste 90.000 de raportări privind situații de violență, iar Ministerul Educației a raportat aproximativ 10.000 de cazuri de violență în școli. Cifrele provin din ani și sisteme de raportare diferite, măsoară lucruri diferite și nu se însumează.
Redăm mesajul premierului Luca Niculescu
„Aș vrea să transmit un gând de solidaritate și de compasiune poporului polonez și partenerilor noștri din Polonia care sunt prezenți astăzi aici, un gând de solidaritate și compasiune în urma tragediei din Cracovia. Vreau să știți că România vă este alături în aceste momente grele.
Dragi invitați,
Suntem astăzi, la Palatul Victoria, pentru a încheia un proiect important, realizat împreună cu partenerii noștri din Polonia, cu Comisia Europeană, cu UNICEF.
Este un proiect despre politici, despre instituții publice. Dar, înainte de toate, aş spune că este vorba despre un proiect pentru copii. Despre siguranța lor, despre încrederea pe care trebuie să o aibă în adulți și despre dreptul fiecăruia de a crește fără teamă.
În ultimele săptămâni, am vorbit mult în România despre violența în rândul copiilor și adolescenților. Din păcate, de multe ori ajungem să discutăm despre aceste chestiuni abia atunci când se întâmplă o dramă. Și nu ar trebui să așteptăm un astfel de eveniment pentru a vedea că un copil are nevoie de ajutor.
Cifrele sunt grăitoare. Anul trecut, direcțiile de protecție a copilului au înregistrat peste 20.000 de cazuri de abuz, neglijare și exploatare. Dar știm, în același timp, că multe astfel de situații nu ajung întotdeauna în atenția autorităților.
Iar studiile pe care le-ați realizat în cadrul acestui proiect ne arată dimensiunea problemei: peste un milion de copii din România s-au confruntat cu cel puțin o formă de violență de-a lungul vieții. Și aproximativ 600.000 au trecut printr-o asemenea experiență numai în ultimul an.
Sigur că vorbim despre cifre, despre cifre care sunt foarte mari. Dar în spatele fiecărei cifre se află un copil. Se află un copil care poate se teme să meargă la școală, care poate suferă acasă, care nu știe cui să ceară ajutor sau, dacă cere ajutor, nu este întotdeauna sigur că este și ascultat. Și tocmai de aceea avem datoria să facem mai mult.
Doamnelor și domnilor,
Nimeni nu poate nega faptul că România a făcut progrese în protecția copilului. Avem instituții, legislație și oameni dedicați. Unii dintre ei sunt aici, în sală, și vreau să vă mulțumesc.
Dar trebuie să recunoaștem că nu întotdeauna sistemul funcționează așa cum am dori și așa cum ar trebui. Uneori, instituțiile sunt cele care nu comunică suficient între ele. Alteori, reacția vine prea târziu. Iar câteodată, semnele pe care le dă un copil că este în pericol trec neobservate.
Proiectul pe care îl încheiem astăzi ne ajută să înțelegem mai bine fenomenul și, mai ales, aș spune, ce putem face concret.
Foaia de parcurs propune șapte direcții strategice și 57 de măsuri, de la prevenire și identificarea timpurie a violenței până la intervenție, recuperare și reintegrare.
Bineînțeles că este bine să avem un plan, dar un plan e bine să nu rămână doar pe hârtie.
De aceea, solicit instituțiilor responsabile să lucreze împreună și să transforme aceste recomandări în schimbări pe care copiii și familiile lor să le simtă în viața de zi cu zi.
Și, încă o dată, vreau să vă mulțumesc, vreau să le mulțumesc tuturor celor care au contribuit la acest proiect: instituțiilor, cercetătorilor, organizațiilor neguvernamentale, partenerilor europeni și, în mod special, copiilor și adolescenților care au acceptat să dezvăluie, să împărtășească din experiențele lor, pentru că nu este întotdeauna ușor să vorbești despre lucrurile care te-au rănit. Iar atunci când un copil are curajul să o facă, responsabilitatea noastră este să îl ascultăm, să nu îl dezamăgim.
Le mulțumesc și asistenților sociali, profesorilor, psihologilor și tuturor celor care lucrează zi de zi cu copiii aflați în dificultate. Știm că munca lor este grea, știm că nu este întotdeauna suficient recunoscută.
Dragi prieteni,
Violența împotriva copiilor nu este doar o problemă a instituțiilor de protecție socială. Este o problemă a întregii societăți. A părinților, a școlii, a comunităților, a autorităților. Și, da, într-o anumită măsură, a fiecăruia dintre noi.
Ministerul Educației, prin cei doi miniștri, domnul Costreie și domnul Ionescu, a început un proces de consultare privind siguranța copiilor în școli, despre care domnul ministru vă va vorbi mai pe larg.
În paralel, Guvernul lucrează la finalizarea unei strategii naționale pentru prevenirea radicalizării care poate conduce la extremism violent.
Dar, dincolo de strategii și de măsuri, trebuie să ne punem o întrebare: ce putem face pentru ca un copil să se simtă mai în siguranță mâine decât se simte astăzi?
Aceasta ar trebui să fie, de fapt, măsura succesului nostru. Nu numărul de reuniuni organizate, de decizii adoptate, ci numărul copiilor pe care reușim să îi protejăm.
Și pentru asta, avem nevoie nu numai de instituții, avem nevoie de societate civilă, de presă și de toți cei care pot să contribuie la schimbarea mentalităților.
Dragi copii,
Vă văd aici, în sală, și aș vrea să vă spun și vouă câteva cuvinte, pentru că, după cum ziceam, în primul rând despre voi este vorba.
Aveți dreptul să fiți în siguranță, aveți dreptul să fiți respectați, să fiți ascultați. Aveți dreptul să cereți ajutor atunci când vă este greu sau când cineva vă face rău. Și vreau să știți că responsabilitatea de a vă proteja este a noastră, a adulților. Nu voi trebuie să învățați să trăiți cu violența, ci noi trebuie să facem tot ce putem pentru a o opri.
Doamnelor și domnilor,
Vreau să felicit Ministerul Muncii, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, UNICEF România, Secretariatul General al Guvernului și partenerii din Polonia și de la Comisia Europeană.
Este un proiect ne-a adus nu doar cunoștințe și recomandări, ci și responsabilitatea de a merge mai departe, împreună.
Și pentru asta vreau să vă asigur de sprijinul Guvernului României.
Aș vrea să închei cu un gând în care cred foarte mult: felul în care o societate își tratează copiii spune mai mult decât orice discurs despre viitor.
Iar dacă vrem să avem un viitor mai bun pentru România, trebuie să începem prin a avea mai multă grijă de copiii ei.
Vă mulțumesc și vă doresc mult succes!”
