Adina Roșca, expert în educație digitală, despre școala exclusiv online: O să fie un dezastru în scurt timp. Ce fac mulți acum este dictare în online. Au început testele, dar abia acum încep formările ca profesorii să susțină testări online

18.079 de vizualizări
© Eakrin Rasadonyindee | Dreamstime.com
Școala exclusiv online s-a transformat în cazul multor elevi într-o “goană de-a obține informația scrisă, din cauza incapacității unor cadre didactice și a unor școli de a le pune la dipoziție resursele în format digital”. “O să fie un dezastru în scurt timp”, spune pentru Edupedu.ro expertul în educație digitală Adina Roșca, la bază profesor psihopedagog absolvent al Universității Babeș-Bolyai. Astăzi se încheie prima săptămână din anul școlar 2020-2021 în care școlile din România s-au închis pentru toți cei 2,9 milioane de elevi. Ce înseamnă, pentru copii și pentru școala românească, educația online repetată după închiderea din 11 martie 2020?

“O să fie foarte afectate liceele vocaționale, unde la muzică, de exemplu, nu se poate face predarea unui instrument prin internet. O să fie afectați elevii din anii terminali, dar nici măcar atât de mult ca cei care acumulează lacunele care îi împiedică să înțeleagă mai departe noi noțiuni. Vorbim despre lacunele adunate deja de un an de zile, de competențele pe care le dobândește copilul într-un an școlar, nu de cunoștințele teoretice. Motricitatea lor, abilitățile lor sunt afectate“, a declarat pentru Edupedu.ro expertul educațional.

Adina Roșca, expert educațional
Foto: Arhivă personală

Adina Roșca este expert în educație digitală, la bază profesor psihopedagog absolvent al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca – psihopedagogie specială, cu experiență de predare în SUA timp de 8 ani de zile, în preuniversitar. Acum mai bine de 6 ani s-a întors în România, unde se ocupă de educația digitală.

Contactată de Edupedu.ro, Adina Roșca a explicat că “școala online s-a înțeles în sens foarte academic: stați în fața calculatoarelor, scoateți caietele și să notăm! Eu vă predau și apoi va dau test. Nu v-am învățat și pe voi pe ce platformă vă predau, cum funcționează, ce probleme o să întâlnim tehnic, nu vă spun nici cum vă dau test ora viitoare, pentru că probabil nici eu nu știu. La toate întrebările de tipul: unde, cum, cât? Răspunsul este: Vedem. Voi sunteți nativi digitali, trebuie să știți“.

Nu avem o platformă educațională a ministerului care să conțină tot, de la lecții-model, la bibliotecă de resurse țintite spre cadrul didactic începând de la preșcolar. Eu, la clasa I, încarc și descarc teme. De unde să știe copilul la clasa I să facă asta? Și nu sunt de neglijat frustrările pe care le acumulează copiii: se resetează calculatorul, pică internetul, se fragmentează lecția și el vede doar cum ora continuă pentru ceilalți, dar el tot intră și iese și nu știe cum să nu mai aibă toate problemele astea tehnice. Toate frustrările de tipul ăsta se acumulează“, avertizează expertul educațional. 

Adina Roșca, expert în educație digitală, declarațiile integrale acordate Edupedu.ro:

“Din punct de vedere profesional, consider că o să fie un dezastru în scurt timp. O să fie foarte afectate liceele vocaționale, unde la muzică, de exemplu, nu se poate face predarea unui instrument prin internet. O să fie afectați elevii din anii terminali, dar nici măcar atât de mult ca cei care acumulează lacunele care îi împiedică să înțeleagă mai departe noi noțiuni. Vorbim despre lacunele adunate deja de un an de zile, de competențele pe care le dobândește copilul într-un an școlar, nu de cunoștințele teoretice. 

Motricitatea lor, abilitățile lor sunt afectate. Spune-mi teorie și solfegiu prin internet. Dar cum i se formează urechea muzicală copilului respectiv? Unde vezi în ghiduri să li se spună profesorilor: astea sunt abilitățile pe care trebuie să le dezvolte copilul până la sfârșitul clasei a VIII-a? 

Ghidurile sunt standard, dar eu nu am văzut unele care să îi îndrume pe profesori până la ce nivel să predea, cum integrăm noi ora de arte plastice în ora de online?

Online-ul s-a înțeles total greșit: și anume, că stăm în fața calculatorului și predăm ca la clasă. Ăla nu e online. Au înțeles că o aplicație de videochat este o platformă educațională, că îi țin pe copii în fața meet, zoom și predau, vorbesc, predau și ceilalți ascultă. Eu însămi am experiențe cu orele unuia dintre copiii mei de la care, în decurs de 4 până la 6 ore cât stau în fața calculatorului, aud doar: Da, Nu, La revedere!. Nu asta înseamnă predarea online: trebuie să fie mixt. Ai terminat cu predatul online și apoi tot le dai teme?

Cum ar trebui să se desfășoare predarea online cu ajutorul unor instrumente digitale?

Trebuie stabilit un orar unde numărul de ore în care se face predarea să fie numai la anumite discipline. Cum aș vedea istoria sau geografia: nu trebuie să te întâlnești o dată sau de două ori pe săptămână, rigid. Ci să le dai anumite lucruri despre care să se documenteze, despre un război la istorie, de exemplu, și apoi să ai o discuție deschisă despre acel eveniment, nu doar să stai tu în spatele camerei să dictezi și ei să scrie. 

Să vedeți în ce hal scriu copiii acum. Scrisul li s-a deformat extraordinar de mult, acolo unde profesorii predau-predau-predau, pentru că abia țin pasul cu ce dictează aceștia. Nu mai au posibilitatea să se ducă cu privirea pe tablă să vadă ce a scris profesorul, mai ales dacă au ghinion să le pice și internetul, iar ora să se fragmenteze. Este o goană de-a obține informația scrisă, din cauza incapacității unor cadre didactice și a unor școli de a le pune la dipoziție resursele în format digital.

Dacă ar exista o bibliotecă școlară virtuală, dacă ai avea toate resursele într-un loc, nu ar mai trebui să faci dictare prin online, pentru că elevii ar avea deja acasă materia. Dar ceea ce fac mulți acum este dictare în online. Orele online trebuie să fie interactive, să fie comunicare. Trebuie să și predai, dar sunt și anumite discipline care trebuie să fie interactive ca să îl atragi pe copil în ora ta. 

Eu consider că fiecare școala ar fi trebuit să folosească mai mult de o platformă educațională, pentru că sunt unele cu conținut pentru învățământ primar sau pentru preșcolari, platforme educaționale care îmi oferă mie conținutul la o disciplină care mă interesează pe mine, care să vină în folosul meu, al cadrului didactic, nu să caut eu peste tot.

Dar nu avem o platformă educațională a ministerului care să conțină tot, de la lecții-model, la bibliotecă de resurse țintite spre cadrul didactic începând de la preșcolar. Eu, la clasa I, încarc și descarc teme. De unde să știe copilul la clasa I să facă asta? 

Și nu sunt de neglijat frustrările pe care le acumulează copiii: se resetează calculatorul, pică internetul, se fragmentează lecția și ei văd doar cum ora continuă pentru ceilalți, dar el tot intră și iese și nu știe cum să nu mai aibă toate problemele astea tehnice. Toate frustrările de tipul ăsta se acumulează. 

Avem psihologi, avem consilieri școlar, dar într-un an de zile nu am văzut nicio decizie din partea managerului de școală, de tipul: am la dispoziție orarul și vă rog frumos să luăm clasă cu clasă, doamna consilier, să discutăm cu copilașii. Părintele doar pune presiune pe copil: învață, învață, învață, iar copilul vine și spune: de ce să învăț? pentru cine și cum să învăț? când să învăț, că nu știu mult detalii, nu îmi spune nimeni cum anume să învăț. 

Iar tu, ca părinte, dacă nu ești calificat, nu poți să îi răspunzi copilului. Avem consilieri care ar putea să le răspundă. 

Școala online s-a înțeles în sens foarte acdemic: stați în fața calculatoarelor, scoateți caietele și să notăm! Eu vă predau și apoi va dau test. Nu v-am învățat și pe voi pe ce platformă vă predau, cum funcționează, ce probleme o să întâlnim tehnic, nu vă spun nici cum vă dau test ora viitoare, pentru că probabil nici eu nu știu. La toate întrebările de tipul: unde, cum, cât? Răspunsul este: Vedem. Voi sunteți nativi digitali, trebuie să știți.

Dar copiii sunt nativi digitali în jocuri, nu în platforme educaționale. 

Trebuia ca Ministerul și școlile din luna martie să își formeze cadrele didactice. Profesorii, împreună cu informaticianul, să ia apoi fiecare clasă în parte și să le explice elevilor cum încarcă, cum descarcă fișierele de pe platformele pe care le folosesc, cum fac conversia fișierelor, cum fac un fișier video, cum aplică un test.

Au început testele, în condițiile în care ei nu au mai dat teste online până acum. Se trezesc în fața calculatorului și elevii nu știu decât că doamna profesoară i-a anunțat ora trecută că vor avea test. 

Mulți dintre profesori sunt formați ca să obțină competențe digitale. Dar abia acum încep formările ca ei să susțină teste online și să adapteze programa la predarea online. Adică abia acum află cum folosești resursele educaționale deschise la tine la clasă, care sunt resursele cele mai bune, cum le integrezi în oră? Care sunt pentru sistematizare, pentru predare, care aplicație sau instrument digital te ajută în predarea lecției respective? Ce te ajută să dezvolți la elevul tău competențele pe care ți-ai propus să le dezvolți? 

La noi, abia acum se începe și e foarte greu pentru că e ca o pânză de păianjen din care fiecare își ia un segment, care consideră că îl ajută la clasa. 

La predarea online, testele și tezele se pot da dacă ai tehnologie pentru toți elevii și profesorii, dar ai format cadrele didactice ca să formuleze întrebarea astfel încât copilul să aibă același item? Nu mai poți să introduci la fel ca pe tablă, la matematică, fizică, chimie, problemele complexe, grele. Acea ultimă problemă cu 4-5 subpuncte trebuie să înveți cadrul didactic să o rupă pentru a o adapta formatului digital, dar nu doar prin cut și copy-paste, pentru că elevii nu mai înțeleg apoi cerința.” 

Foto: © Eakrin Rasadonyindee | Dreamstime.com

Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI:RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO:RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

13 comentarii
  1. Asa cum exista telemedicina, medicina viitorului adica aceste consultatii online , asa exista si invatamant online.Ce fac medicii de familie ? Dau retete la geam!De acestia nu va plangeti ?! Orice copil poate invata oriunde si de oriunde si oricum daca vrea sa invete. Suntem in era digitalizarii , tehnologiei , obisnuiti-va , scoala traditionala va disparea.Exista suficiente resurse educationale online, multiple platforme , resurse pentru activitati de invatare etc..Problema nu e ca acesti copii stau si fac lectii online , ci numarul de ore prea mare parcurse in mod obligatoriu ..nu e normal ca un copil de clasa a 7a sa stea la scoala chiar si online , 6-7ore pe zi.In medie, un copil de gimnaziu ar trebui sa aiba 5ore /zi maxim , in rest orice copil trebuie sa se joace .De aceea trebuie facuta o reforma obligatorie in invatamant de la A-Z.

  2. Sunt și situații mai complexe, de exemplu, profesori care la clasa predau după dictare (motivând că oricum nu au cui preda) și la meditații sunt “OAMENI”.
    Apreciez faptul că sunteți de acord cu acest subiect sensibil, mai ales că sunteți profesor.
    Îmi pot permite să vă rog, sa îl ajutați și pe cel nevoiaș să învețe (care dorește). Tarifele la meditații sunt prea mari pentru majoritatea părinților plătitori. (Unii profesori care citesc aici îi rog sa nu îmi adreseze alte vorbe în gând… )

    1. Va sustin. Asa si trebuie.

      Am citit si un articol, tot pe aici, care spune că in Anglia nu se merge pe performeri, ci toți elevii sa atingă media.

      La noi problema e la gimnaziu (am întrebat elevii de liceu și mi-au zis, mai toți, ca au încetat să mai învețe de la clasa a 5a) unde profesorii, ptr “viata mai usoara”, lucrează cu cei mai buni. Restul elevilor, dumnezeu cu mila.
      La liceele tehnologice vin elevi care NU INTELEG UN TEXT, NU STIU SA SCRIE DUPA DICTARE, NU STIU SA INMULTEASCA SI SA IMPARTA. Nu zic sa se transforme in profesionale, ca si acolo trebuie sa ai astfel de cunostinte.

      Pur si simplu vreau ca profesorii din gimnaziu sa ii învețe pe TOTI ELEVII DIN CLASA bazele disciplinelor pe care le predau. Sa reușească TOTI elevii sa ia acel 5 la Evaluarea Nationala (nu la media de admitere) si apoi sa se lucreze la performanta.

      Credeti ca se va putea vreodată in tara asta sa ne zbatem ca sa avem o nație alfabetizata?

      Sau vom continua sa pregătim vârfuri pentru afara ( nu asta este miza majoritatii olimpiadelor?)?

      Incep sa cred ca multi dintre noi am fost, suntem si vom fi in continuare TRADATORI de neam si tara.

  3. Doamna experta in educatie digitala a realizat si continuturi digitale? Unde le putem accesa? Suntem desconsiderati ca nu ne pricepem la ceva care nu stie nimeni cum trebuie sa fie? Nu este mai simplu sa primim de la experti link-un unei lectii online- intram ca elevi si invatam!

    1. Acum este tardiv ce spuneți dumneavoastră. Lucrurile acestea trebuia să le susțineți la minister încă din martie iar acum ar fi fost altceva
      Însă in România se dorește promovarea analfabetismul de orice model
      În 30 de ani învățământul s-a degradat continuu după modelul lasă că merge și așa și nu am văzut cadrele didactice unite în schimbarea totală a învățământului cu doar atunci când se pune problema creșterii salariale.
      Sunt convinsă că învățământul privat face mult mai multă carte
      Dacă profesorii ar fi remunerați conform rezultatelor obținute la clasă în funcție de performanta copilului, adică înțelegere a logica și nu învățatul mecanic ar fi extrem de important
      În plus ar fi necesar și de dorit învățarea prin logică și aplicabilitate decât mecanic
      Într-adevăr pentru mulți dintre copii salvarea va fi pregătirea în particular
      Și atunci întreb care este rostul învățământului gratuit care de fapt nu este gratuit?

  4. Si ce-au facut multi pana acum a fost dictare fata in fata.
    Analfabetismul functional este rezultatul invatamantului “performant” fata in fata.

  5. Cursurile facute pentru profesori sunt realizate mult prea academic, ar trebui sa fie mult mai practice. Avem oare practicieni atat de priceputi incat sa ne bucuram sa “furam” de la ei invatarea? Teoreticieni si vorbareti priceputi avem, vorbe multe si iscusite, continut poate, dar mai rar… Sursele de continut au ramas cam aceleasi, surse noi si valoroase apar mai rar, multe din cele ce par noi sunt de fapt second hand, sunt reambalate…

    La aceste cursuri profesorii ar trebui sa joace, cel putin 50% din ore roluri de elevi. In acest fel ar intelege mult mai bine si mai clar ambele parti implicate in comunicare.
    Cei care predau la aceste cursuri pentru profesori trebuie sa fie extrem de bine pregatiti(!)
    Formatorii trebuie alesi dintre cei care doresc sa formeze, este adevarat, dar nu intotdeauna sunt atat de bine pregatiti si capabili sa formeze, nu vor sa recunoasca aceasta incapacitate, si de la ei nu poti invata! Cei care cu adevarat stiu, sunt foarte constienti de cate nu stiu si se feresc sa intre in acest joc prefacut, desigur sunt si multi care nu stiu si nu stiu ca nu stiu si ei sunt foarte multi…
    Majoritatea stiu pentru ei, dar nu stapanesc uneltele de predare, nu sunt adevarati dascali de dascali, sunt pasionati in domeniu, dar inca nu au ce sa dea celorlalti.

    De altfel un cadru didactic, daca joaca adevarat rol de cadru didactic, nu ar avea nevoie sa fie invatat de altcineva pentru ca el/ea tocmai asta face cu elevii sai, el/ea ar trebui sa stie cum sa asimileze informatiile din spatiul informational, ar trebui sa fie autodidact, ar fi trebuit deja sa fi invatat asta pana acum.

    Faptul ca suntem la asa distanta de ceea ce ar trebui sa fim ca nivel de utilizare digitala ar putea avea multe interpretari si traduceri:
    – poate ca acest joc de a impune interfata digitala este o tinta gresita, poate ca de fapt din ratiuni economice se incearca inducerea ideii ca digitalizarea excerbata este absolut necesara, poate ca doar se doreste vanzare de software si hardware si justificarea folosirii unor bani, sau cine stie ce alte tinte economice…
    – de ce ar fi interfata si canalul de comunicare atat de importante incat sa nu mai valoreze atat de mult sursa si receptorul; vrem masini, masinarii, sosele, vrem căi de comunicare, dar poate mai important este ce transportam pe/cu acestea
    – in curand vom avea experti in comunicare, dar nu se stie daca vom mai avea ce comunica, ceva valoros bineinteles…
    – de mult timp se cauta căi noi de “impingere” a invatarii la varste tot mai mici, astfel am ajuns ca la nivel academic sau preuniversitar sa se poata lua diplomele si cu si fara frecventa de invatare, de parca doar ea(frecventa) ar produce mari salturi de invatare; realitatea este ca nu mai este asa mare nevoie de aceasta cantitate de invatare; poate pentru un grup mult mai mic reprezinta cu adevarat ceva, iar pe acestia nu trebuie sa ii convingi sa frecventeze, cu acestia de fapt concurezi…
    – exista o atat de mare importanta data cantitatii incat calitatea ne-a scapat de mult printre degete; de fpt nici macar pe ea, calitatea, nu o aveam in noi, doar incercam sa o tinem in maini (ca pe o stafeta); conteaza cate ore lucrezi, cat de mult ai vorbit/scris, cati bani ai, cat de mare este casa, cat de scumpa este masina, cat de importanta si cotata este unitatea la care lucrezi (de parca locul ar sfinti omul si nu invers), cu ce echipa tii, cat de mare este gasca/haita/partidul din care faci parte, etc
    – cat de bine trebuie sa te simti cand tu stii sa deschizi un calculator/laptop/tableta/telefon si stii sa setezi sa resetezi, sa instalezi, sa dezinstalezi, sa salvezi, sa recuperezi, sa transformi, sa intelegi reprezentari de date si informatii, sa utilizezi tastatura, sa utilizezi mouseul, sa utilizezi ecranul tactil, sa utilizezi ochelari digitali, imprimanta 3D, sa programezi robotei, sa fii in mijlocul prezentului si al viitorului, atat de bine, atat de bine sa te simti, incat sa ai impresia chiar ca esti fericit (dar chiar oare ce este fericirea/), incat sa uiti, sa uiti complet, de cel de langa tine, sa il arati cu degetul, sa il marginalizezi, sa il abandonezi, a ramas in urma asta e, nu avem ce sa-i mai facem, era problema lui/ei sa nu ramana in urma; avem lege pentru circularea cu viteza limita de 50km in oras, dar nu avem limita la viteza in comunicarea dintre noi… si asa incet incet intelegem in ce grup/colectiv/societate traim;

    Nu vreau sa ma uit la ce am scris, scuze pentru eventuala nepotrivire, m-a luat valul si depasit viteza, desi ar trebui sa primesc amenda eu totusi sper ca nu…
    Numai bine!

    1. Felicitări pentru acest articol. Părerea mea este că ați atins majoritatea punctelor sensibile cu care se confruntă învățământul de azi (dacă mai exista asa ceva… în sensul adevărat).
      Rămân la părerea că asa se dorește să se ajungă în aceasta direcție, cel bogat să aibă acces la informație (dacă dorește, evident) și la cel sărac Bunul Dumnezeu cu mila. De aici vor rezulta toate repercusiunile cu care ne vom confrunta în viitor ca nație, societate și mai ales la nivel internațional. Vom vedea…

  6. Ce gluma buna! Doar in on-line profesorii dicteaza si elevii scriu! Si la scoala fata in fata cum era?
    Nu mai acuzati predarea on-line. Sunt si profesori care pun la dispozitia elevilor resurse in format digital, folosesc tablete grafice, fac experimente virtuale, sau ii pun pe copii sa le faca acasa. Profesorii care isi dadeau silinta inainte o fac si acum. Cei care inainte doar dictau, dicteaza si acum si vor dicta din nou cand se va reveni la predarea fata in fata.
    Totul depinde de OM.

      1. A asigurat o… A asigurat cu laotopul si telefonul meu personal…si curent si caldura si net de mare viteza nelimitat si tot.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Financial Times: Femei sfidătoare luptă cu autocrați îmbătrâniți și politicieni de camarilă: Maia Sandu în Moldova, Svetlana Tihanovskaia în Belarus, Zuzana Caputova în Slovacia, protestele femeilor în Polonia

Faptul că Maia Sandu a devenit duminică prima femeie aleasă în funcția de președinte al Moldovei ilustrează o tendință care se extinde și dincolo de granițele acestei foste republici sovietice…
Vezi articolul

Pierderile cauzate de închiderea școlilor primare în pandemie, analizate în SUA și Anglia: Speranța de viață a copiilor americani se estimează că a scăzut cu câteva luni / Minusuri “șocante” în cunoștințele dobândite de elevii englezi, după lockdown-ul din primăvară

Speranța de viață a copiilor americani din școlile primare care s-au închis în prima parte a anului ar înregistra o scădere de câteva luni, potrivit unui nou studiu dat publicității…
Vezi articolul
Cum sprijină guvernul britanic universitățile

G4Media.ro: Cum a ratat România startul testării pentru coronavirus/ 82 de aparate Real Time PCR zăceau nefolosite în laboratoare și centre de cercetare, în timp ce România prelucra doar 185 de teste pe zi

În România se găseau, la începutul crizei, mai multe echipamente pentru realizarea de teste pentru coronavirus, însă acestea au zăcut nefolosite în centre de cercetare sau universități. În cazul unor…
Vezi articolul