ANALIZĂ Comasările de școli făcute de Guvernul Bolojan „pe repede înainte”, cu obiective strict economice, sunt pe contrasens cu toate recomandările OCDE pentru reorganizarea rețelei școlare, pe care ministrul Daniel David le invocă în ultima vreme în susținerea măsurilor luate

Reorganizarea rețelei școlare nu a produs efecte majore în mediul rural – „în zona de rural școlile practic nu au fost comasate”, a declarat recent premierul Ilie Bolojan. În același timp, ministrul Educației, Daniel David, a susținut în Parlament și în mai multe ieșiri publice recente că măsuri de comasare a școlilor ar fi fost recomandate de OCDE, vorbind despre fragmentarea rețelei școlare. Analiza celor mai recente rapoarte ale OCDE, din martie 2024 și mai 2025, arată însă că organizația într-adevăr recomanda reorganizarea rețelei școlar, dar cerea o strategie națională, criterii clare și consultare cu comunitățile și sublinia clar că scopul reorganizării nu trebuie să fie în niciun caz economiile bugetare. Adică exact ceea ce a făcut Guvernul prin Legea Bolojan.

„În zona de rural școlile practic nu au fost comasate, pentru că s-a creat excepția ca fiecare comună să aibă personalitate juridică. Ca organizare, lucrurile nu s-au schimbat. Practic, 95% din clase funcționează în forma în care au fost și anii trecuți”, a spus premierul Ilie Bolojan pe 18 septembrie, la Euronews.

Cu trei zile înainte, pe 15 septembrie, ministrul Educației Daniel David afirma în Parlament, la moțiunea simplă pe Educație, că reorganizarea rețelei școlare a fost cerută de OCDE. „Ori de câte ori OECD-ul făcea analize, ne critica mereu sau ne sugera mereu că avem o fragmentare prea mare a unităților școlare. Oricum, această comasare ar fi trebuit făcută, dar sunt de acord că poate n-ar fi trebuit făcută pe repede înainte”, declara acesta la moțiunea simplă pe educație din 15 septembrie.

În apărarea ministrului David, premierul Bolojan spunea tot în Parlament că este vorba doar de „reduceri de cheltuieli”.

Tot pe 18 septembrie, dar la Comisia de învățământ din Senat, Daniel David a reiterat ideea: „Aceste comasări au fost mereu semnalate de către OECD. Noi aveam unități școlare cu 12 elevi și un director, așa că aceste comasări ajută. Toate studiile arată că, cu cât unitatea școlară este mai mare, cu atât și performanța mai bună”.

Raportul OCDE publicat în martie 2024, intitulat „Reforma învățământului preuniversitar în România: Consolidarea sistemelor de guvernanță, de evaluare și de sprijin”, nu recomandă însă reorganizarea școlilor în logica unor economii rapide, cum au făcut autoritățile de la noi. Documentul precizează clar: „Ministerul Educației va trebui să se asigure că eforturile de reorganizare nu sunt justificate, în primul rând, de economii potențiale, ci de perspectiva îmbunătățirii mediului didactic pentru elevi”.

În contrast cu deciziile fiscal-bugetare și cu modul de operare al Ministerului Educației și Cercetării din România, recunoscut public de ministrul David – „pe repede înainte” – OCDE recomandă o strategie națională pentru optimizarea rețelei școlare, bazată pe procese transparente și criterii clare pentru analiza școlilor mici. Autorii raportului insistă asupra consultării comunităților locale și arată că reorganizarea trebuie făcută astfel încât să aducă beneficii clare pentru elevi. Exemplele oferite din alte state arată că reorganizarea se realizează pe baza unor criterii obiective – cifră mică de școlarizare preconizată, costuri disproporționate, scădere semnificativă a performanțelor elevilor sau nevoi urgente de investiții.

OCDE avertizează și că formula de finanțare cu prea mulți coeficienți de corecție poate face dificilă anticiparea bugetelor și poate reduce transparența, în timp ce reorganizarea școlilor trebuie să fie sprijinită de investiții în transportul școlar și infrastructura educațională.

• În plus, măsurile adoptate sunt marcate de o volatilitate permanentă semnalată chiar de ministrul Educației. Pe 19 septembrie, Daniel David declara că „Supărările legate de comasări, alea nu văd de ce nu le putem discuta de acum. Le monitorizăm și le schimbăm pentru la anul”. Practic, Guvernul recunoaște că reorganizările făcute „pe repede înainte” pot fi inversate anul viitor, ceea ce accentuează lipsa de predictibilitate în sistem și așa uriașă după ceea ce s-a întâmplat în această vară.
• Reamintim, circa 500 de școli au pierdut personalitatea juridică, de la 1 septembrie 2025, prin desființare, fiind preluate de alte 300 de unități de învățământ drept „unități arondate”. Acesta a fost efectul deciziei din Legea 141/2025 – legea Bolojan, prin care școlile cu mai puțin de 500 de elevi nu au mai putut funcționa cu personalitate juridică. În argumentarea deciziei nu au fost prezentate de către Guvern niciun fel de analize de impact, de oportunitate sau de evaluare, nici înainte și nici după aplicare.

În timp ce premierul recunoaște că măsura nu a produs efecte reale în rural, iar ministrul o justifică prin invocarea OCDE, recomandările din raportul organizației arată cât de departe sunt și premierul și ministrul Educației de logica educațională și consultativă recomandată la nivel internațional.

Ce arată de fapt OCDE?

În raportul „Reforma învățământului preuniversitar în România: Consolidarea sistemelor de guvernanță, de evaluare și de sprijin” din martie 2024, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică scrie la capitolul „Elaborarea unor orientări naționale pentru reorganizarea rețelei școlare” că „Ministerul Educației poate contribui la raționalizarea rețelei școlare prin elaborarea unui cadru de principii ca punct de pornire pentru analiza școlilor mici în vederea reorganizării, implicării localnicilor și oferii de stimulente pentru comasarea școlilor sau a serviciilor. Comunicând părților interesate faptul că rețeaua școlară poate fi optimizată și prin alte metode decât închiderea școlilor, Ministerul Educației poate să obțină sprijin pentru aceste eforturi. Țările din OCDE care și-au raționalizat rețeaua școlară au introdus următoarele:

–Un proces și criterii pentru lansarea analizei școlilor mici în vederea reorganizării: România
trebuie să acorde mai multă atenție modului în care sunt luate deciziile de analizare a situației școlilor mici în vederea închiderii sau comasării. Stabilirea unui proces și a unor criterii la nivel național ar putea fi de ajutor în scopul acestor decizii. Ministerul poate defini acest proces și aceste criterii prin consultări cu autoritățile locale, direcțiile județene, ARACIIP și alți actori importanți din sistem. De exemplu, în Scoția, criteriile includ o cifră de școlarizare scăzută preconizată, costuri de funcționare ridicate în raport cu media, un nivel scăzut de ocupare, o scădere semnificativă a performanțelor elevilor și o nevoie urgentă de investiții considerată disproporționată. Deși astfel de analize nu se traduc în mod automat prin închiderea sau comasarea școlii, ele oferă o bază obiectivă pentru luarea deciziilor și exercită presiune pentru închidere atunci când se impune analizarea repetată a aceleiași școli (Ares Abalde, 2014).

–Îndrumări privind opțiunile de reorganizare a rețelei școlare: Autoritățile județene și locale vor beneficia de orientări clare cu privire la situațiile în care închiderea, gruparea, formarea de consorții sau fuzionarea (combinarea școlilor sau a unor servicii specifice) reprezintă opțiuni adecvate. De exemplu, la formarea consorțiilor de școli rurale și urbane trebuie să se respecte anumite distanțe minime, să existe opțiuni de transport adecvate și să se impună clar școlilor să aloce fonduri suplimentare pentru a sprijini învățarea elevilor. În România, va fi esențial ca Ministerul Educației să colaboreze cu Consiliile județene pentru a garanta transportul elevilor, deoarece, deși guvernul oferă deja transport gratuit elevilor, serviciile de transport nu sunt întotdeauna disponibile, în special în zonele rurale. Lituania oferă un exemplu despre modul în care Ministerul Educației poate elabora instrucțiuni pentru a sprijini planificarea rețelelor școlare locale“.

–Așteptări clare privind consultările cu părțile interesate: În analiza diferitelor opțiuni, Ministerul Educației va trebui să se asigure că eforturile de reorganizare nu sunt justificate, în primul rând, de economii potențiale, ci și de perspectiva îmbunătățirii mediului didactic pentru elevi. În acest scop, va fi nevoie de definirea unor procese clare de consultare și implicare a părților interesate pentru a lua în calcul preocupările localnicilor și pentru a se ajunge la un consens cu privire la planurile de reorganizare a rețelei școlare. De asemenea, Ministerul Educației ar putea avea autoritatea de a revizui și de a interveni în propunerile făcute de autoritățile locale dacă închiderea sau fuziunea se confruntă cu o opoziție substanțială din partea comunității locale sau nu se demonstrează clar beneficiile pentru elevii afectați. De exemplu, în Scoția, deciziile de reorganizare sunt luate de autoritățile locale, dar, în unele cazuri, miniștrii scoțieni pot analiza propunerile și le pot anula (Government of Scotland, 2022). Acest mecanism este menit să sporească încrederea publicului că deciziile sunt luate echitabil și consecvent în întreaga țară. De asemenea, încurajează autoritățile locale să consulte comunitățile locale și să demonstreze beneficiile potențiale pentru elevii din școlile afectate.

–Stimulente pentru a direcționa reorganizarea rețelei: Stimulentele pentru reorganizarea rețelei pot fi monetare și în natură. La revizuirea formulei de finanțare, autoritățile din România vor trebui să analizeze cu atenție dacă unii coeficienți de corecție merită incluși în formulă în comparație cu alte opțiuni (a se vedea Recomandarea 8). Stimulentele în natură, cum ar fi investițiile în infrastructură școlară nouă, sunt la fel de importante. De exemplu, în Portugalia, deciziile de comasare a școlilor au fost însoțite de sprijin financiar pentru a îmbunătăți infrastructura școlilor gazdă și pentru a asigura transportul elevilor (Ares Abalde, 2014). România ar putea direcționa în mod strategic investițiile din PNRR în infrastructura școlară pentru a sprijini eforturile de comasare și pentru a aduce îmbunătățiri vizibile în spațiile școlilor gazdă”.

În cel mai recent raport Education and Skills pe România, cel din mai 2025, organizația la care România este în plin proces de aderare pune accent pe planificare a rețelei școlare care să fie dirijată de asigurarea educației de calitate, să fie coordonată cu o întărire a educației timpurii în rural și de măsuri care să încurajeze participarea elevilor la educație, plus întărirea învățământului dual/profesional: „Conceperea de politici care să se concentreze deliberat asupra extinderii educației de calitate și a oportunităților de formare în comunitățile rurale – precum o planificare atentă a rețelei școlare și de educație timpurie și forme mai flexibile de furnizare a educației – ar putea să reducă diferențele de acoperire rural-urban în educație și formare. Întărirea sprijinului pentru ca elevii vulnerabili să depășească barierele, inclusiv bariere financiare și administrative și acces limitat la informare, ar fi un pas important în a-i ajuta pe toți elevii să beneficieze pe deplin de această furnizare extinsă a educației. Acțiuni care să răspundă provocărilor posibile de implementare pentru învățământul dual vocațional în rural, unde școlile pot întâmpina dificultăți în a oferi un curriculum divers, dar și implicarea angajatorilor ar putea fi cheia pentru a asigura că modelul funcționează pentru toate comunitățile”.

Mesaj de politică educațională 4: Finanțarea și programele digitale să fie îndreptate spre creșterea educației de calitate și a formării în comunitățile de romi și rurale dezavantajate

• „Dacă direcționează serviciile către comunitățile rurale dezavantajate, România poate îmbunătăți semnificativ rezultatele sale educaționale și șansele în viață ale copiilor și tinerilor din aceste zone. (…) Pentru a reduce decalajele, politicile trebuie să extindă în mod direct accesul la educație în aceste locuri, mai ales în educația timpurie, cea universitară și în învățarea pe tot parcursul vieții, unde există cele mai limitate oportunități”.

Acest raport evidențiază trei modalități promițătoare de a obține acest lucru:

„Prima este regândirea planificării rețelei așa încât eforturile descentralizate are autorităților locale să fie coordonate mai bine și să se bazeze pe dovezi privind nevoile existente. (…) Țările OCDE care și-au reorganizat rețelele s-au bazat, în mod obișnuit, pe analize robuste privind predicțiile legate de oferta și cererea de servicii educaționale, pe lângă o strategie națională de reformă a rețelei școlare. Astfel de strategii stabilesc direcția generală de organizare a rețelei și de stabilire a principiilor de bază pentru decidenții locali, cum ar fi consultarea comunității școlare. Platforme de coordonare la nivel județean pot susține, de asemenea, planificarea rețelei, aducând laolaltă autorități locale și alți actori relevanți și și permițând partajarea de resurse și acordarea de servicii în comun. Astfel de platforme de coordonare au fost implementate în Portugalia pentru a partaja informații și pentru a dezvolta planuri integrate privind rețelele la nivel regional, pe baza planurilor locale ale municipalităților participante.

În al doilea rând, România ar putea introduce scheme țintite de finanțare pentru a extinde oferta școlară în comunitățile dezavantajate. În educația timpurie, fonduri naționale țintite ar putea completa investițiile locale în infrastructură și transport, cu accent pe autoritățile locale care au venituri reduse sau capacitate limitată de accesare a fondurilor UE. Această abordare ar permite creșterea ofertei în zone unde este mare nevoie. În învățământul universitar, burse speciale ar putea încuraja studenții să se mute și să se înscrie în instituții de învățământ terțiar din afara marilor orașe. Scheme bursiere similare au fost implementate în unele țări OCDE pentru a contracara efectul de „magnet” al marilor zone urbane și pentru a sprijini viabilitatea economică a învățământului terțiar regional. (…)

În cele din urmă, România ar trebui să-și continue eforturile de a dezvolta modele mai flexibile de acordare a educației, pentru a ajunge la comunitățile rurale (…) România ar trebui să exploreze posibilitățile de a folosi o capacitate digitală crescută, dezvoltată prin proiecte PNRR, pentru a dezvolta modalități inovatoare de a asigura acces la distanță pentru programe din educația terțiară. (…)”

Un alt mesaj de politică educațională – cel cu nr. 6, vorbește despre „Crearea unui plan desfășurare a educației duale vocaționale în zonele rurale”, pentru care sunt propuse trei opțiuni:

1. Micile școli vocațional-profesionale rurale ar putea beneficia de pe urma unei colaborări mai intense cu furnizori mai mari, pentru a asigura o diversitate curriculară extinsă. „Planul guvernului de a dezvolta 29 de campusuri regionale care vor aduce laolaltă învățământul dual vocațional de la nivel liceal, postliceal și terțiar reprezintă un pas pozitiv”, după modelul unor țări OCDE precum Austria sau Germania. (De menționat că în cea mai recentă listă cu proiectele rămase în PNRR pe Educație, mai sunt doar 5 campusuri regionale care continuă să fie finanțate)
2. O altă soluție este „structurarea programelor așa încât acestea să alterneze între perioade mai lungi de învățare la clasă și cele de învățare prin muncă”, ceea ce ar reduce nevoia de navetă.
3. În al treilea rând, e nevoie de instruire și de sprijin pentru instructori din companii din mici afaceri rurale, lucru „esențial pentru a-i ajuta să-și dezvolte competențele pedagogice pentru a-și transmite cunoștințele specializate”.

Analiza din mai 2025 a OCDE observa că, în acel moment, autoritățile române preferau formule de promovare a consorțiilor școlare, dar nu luau în calcul suficient comasarea școlilor într-o manieră care să susțină accesul echitabil la educație, manieră bazată pe o strategie clară: „Rămân slab utilizate alte mecanisme importante de administrare a rețelei școlare în așa fel încât să fie promovate eficiența și accesul de calitate, echitabil. De exemplu, Ministerul Educației nu a definit o strategie clară sau criterii pentru a evalua școlile mici pentru posibila lor închidere sau comasare, nici nu a analizat sau adaptat formulele de finanțare pentru a încuraja optimizările de rețea. Acest lucru înseamnă că autoritățile locale trebuie să dezvolte propuneri de reorganizare a rețelei, în fiecare an, fără a avea un cadru clar, date suficiente sau stimulente să ajusteze oferta educațională la un număr fluctuant de elevi. În mod similar, investițiile naționale în infrastructura școlară par să nu aibă legătură cu planificarea rețelei”.

Condițiile pentru comasări adecvate, în viziunea exprimată de OCDE tot în raportul din mai 2025, includ stimulente pentru susținerea comasărilor și aplicarea lor simultan cu alte măsuri:

„România ar putea folosi mai strategic diversele pârghii de decizie politică pentru a implementa strategia națională propusă și pentru a reorganiza rețeaua școlară. Acestea include reglementări precum dimensiunea minimă a școlilor și a claselor, proceduri specifice pentru revizuirea școlilor mici, precum și stimulente monetare sau similare pentru comasarea școlilor. Analiza precedentă a OCDE a oferit perspective despre cum ar putea România să folosească strategic aceste pârghii. Măsurile sugerate includ definirea unui proces robust și criterii relevante pentru evaluarea școlilor mici, înainte ca acestea să fie incluse în măsurile de reformă a rețelei.

De exemplu, în Scoția, criteriile includ prognoze privind înscrierea elevilor, rata redusă de ocupare, costurile de operare, declinul performanței elevilor înscriși și nevoia urgentă de investiții considerate a fi disproporționat de mari. Pe măsură ce România își revizuiește formula de finanțare a școlilor, autoritățile ar putea să analizeze și măsura în care formula de finanțare sprijină sau descurajează optimizarea rețelei școlare. De exemplu, o formulă pe model strict per-capita oferă un avantaj școlilor cu un număr mai mare de elevi, pe când formulele care iau în calcul diverse variabile privind dezavantajele (dimensiunea școlii, izolarea) pot sprijini școlile mai mici. Una dintre abordări ar putea implica revizuirea formulei așa încât să sprijine mai bine comasarea, protejând însă școlile mici și izolate fiind școli cu acces redus, care nu ar trebui închise (de ex., prin granturi directe).

Stimulente precum investiții în infrastructură școlară pot susține autoritățile locale să-și raționalizeze rețeaua școlară. De exemplu, în Portugalia, deciziile de a comasa școli au fost însoțite de sprijin financiar pentru a crește vizibilitatea îmbunătățirilor aduse școlilor-gazdă și pentru a garanta transportul școlar pentru elevi”.

Foto: LCVA | Dreamstime.com / Inquam Photos