Op Ed / Avocatul Alexandru Bajdechi: Transportul elevilor – cronica unui nou eșec anunțat

542 de vizualizări
Foto: Image by valeria_aksakova on Freepik
Anul 2023 a fost un nou an în care elevilor nu li s-a respectat dreptul la transport județean gratuit, cu o singură excepție care de fapt confirmă regula – județul Ilfov. În Ilfov, transportul fiind integrat și gestionat la nivelul unei asociații de dezvoltare intercomunitară, transportul județean este de fapt transport local și astfel Consiliul Județean Ilfov nu a mai avut niciun fel de atribuții.

Nu o sa reiau aici întreaga poveste a reglementărilor cu această problemă, ci o să mă concentrez pe viitor.

Cum va arăta transportul elevilor din septembrie 2023?

Noua lege a învățământului preuniversitar schimbă din nou reglementările cu privire la transportul elevilor. Reglementările cu privire la transportul elevilor sunt schimbate foarte des, chiar și de mai multe ori într-un an, de cele mai multe ori prin ordonanțe de urgență care sunt ulterior corectate în Parlament sau declarate ca neconstituționale sau înlocuite chiar cu alte ordonanțe de urgență.

Din acest motiv, noua lege a învățământului preuniversitar și-a propus să rezolve această problemă. Proiectul de lege care a fost aprobat în Guvern reglementa, în principiu, corect această chestiune. În mod evident, existau mai multe alineate problematice care puteau fi remediate în Parlament, dacă se dorea acest lucru.

Consiliile Județene nu vor să acorde transport gratuit elevilor navetiști și propun păstrarea deconturilor pentru viitoarea lege, invocând contracte încheiate deja. Szabo Odon, UDMR: Licitațiile pentru trasee nu s-au făcut la două treimi din consilii, menținând mafiile cu care o parte dintre acestea sunt în legătură

Ca urmare a unor compromisuri netransparente cu reprezentanții consiliilor județene din România a rezultat următorul text:

Articolul 83 (1) Elevii din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat, inclusiv cei înmatriculați în cadrul unităților de învățământ preuniversitar înscrise în Registrul special al unităților de învățământ preuniversitar care funcționează după un curriculum străin, prevăzut la art. 117 alin. (10) lit. r) pct. (iv), beneficiază de gratuitate, în condițiile legii, la serviciile publice de transport public local, inclusiv metropolitan și județean, rutier, naval, cu metroul, precum și feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a, pe tot parcursul anului școlar, în scopul asigurării dreptului la educație, în conformitate cu prevederile unei hotărâri de Guvern inițiate de Ministerul Educației și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu consultarea structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale.

(2) Finanțarea gratuității prevăzute la alin. (1):

a) pentru transportul public local și metropolitan rutier se asigură din bugetele locale, din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, aprobate anual cu această destinație;

b) pentru transportul public rutier județean și interjudețean se asigură elevilor care sunt școlarizați în altă localitate decât cea de domiciliu pentru cheltuielile de transport dus-întors, în funcție de distanța dintre localitatea de domiciliu și localitatea în care sunt școlarizați, pe durata cursurilor școlare, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației, prin DJIP/DMBIP, către operatorii de transport public, în conformitate cu hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1);

c) elevilor care sunt cazați la internat sau în gazdă în localitatea unde studiază li se asigură decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care studiază și localitatea de domiciliu, astfel:

(i) contravaloarea a 4 călătorii dus-întors/lună, din bugetul Ministerului Educației, prin unitățile de învățământ unde sunt școlarizați. Decontarea se face pe baza documentelor de transport;

(ii) contravaloarea unei călătorii dus-întors efectuate în perioada fiecărei sărbători legale, din bugetul Ministerului Educației, prin unitățile de învățământ unde sunt școlarizați. Decontarea se face pe baza documentelor de transport.

(3) Hotărârea de dare în administrare sau, după caz, contractul de delegare a gestiunii, din cadrul programelor județene și interjudețene de transport public local de persoane prin curse regulate, include cerințe clare cu privire la politica de tarifare practicată pentru elevii din învățământul preuniversitar.

(4) Prin derogare de la prevederile Legii serviciilor publice de transport persoane în unitățile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, denumită în continuare ANRSC, în calitate de autoritate de reglementare competentă pentru serviciile publice, elaborează normele-cadru privind stabilirea, ajustarea și modificarea tarifelor serviciilor publice de transport local și județean, inclusiv în vederea asigurării gratuității prevăzute la alin. (1).

(5) Prin contractele de serviciu public se asigură compensarea operatorilor de transport de către autoritățile contractante pentru obligațiile de serviciu public aferente gratuității elevilor. Nerespectarea de către operatorii de transport a gratuității elevilor se sancționează cu încetarea de drept a contractului de serviciu public. În vederea dovedirii calității de elev, operatorii de transport care nu au acces la sistemul informatic al Ministerului Educației au obligația instalării de cititoare de card la punctele de vânzare sau în mijloacele de transport public, după caz, în termen de 2 ani de la aprobarea Metodologiei de operaționalizare a cardului național de elev.

(7) Dovada calității de beneficiar al gratuității la transport se face prin cardul național de elev sau prin orice alt înscris, emis de unitatea de învățământ, din care rezultă calitatea de elev.

(8) În cazul în care elevii nu sunt școlarizați în satul, comuna, orașul sau municipiul de domiciliu și nu beneficiază de existența serviciilor de transport public, aceștia beneficiază, pe durata cursurilor școlare, de o sumă forfetară lunară al cărei cuantum se stabilește anual, cu avizul conform al ANRSC, prin hotărâre a consiliului județean, în funcție de distanța dintre unitatea de învățământ și domiciliu. În toate cazurile, DJIP/DMBIP realizează analize semestriale cu privire la aceste situații și le prezintă Ministerului Educației și autorităților locale competente în vederea extinderii serviciilor publice de transport de persoane.

(9) Pentru identificarea situațiilor prevăzute la alin. (8) consiliile județene și asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu competențe pe transport transmit către DJIP, cu 30 de zile înainte de începerea anului școlar, lista rutelor pentru care se asigură transport public.

(10) Finanțarea facilităților prevăzute la alin. (8) se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației.

(11) În situații temeinic justificate, cu avizul DJIP/DMBIP, autoritățile publice locale pot organiza, direct sau prin delegare, transport de tip curse școlare/destinat exclusiv elevilor și preșcolarilor pentru transportul de la/până la unitatea de învățământ preuniversitar. Acoperirea cheltuielilor pentru transportul de tip curse școlare/destinat exclusiv elevilor și preșcolarilor se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale și din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. Elevii care beneficiază de această formă de transport nu pot beneficia simultan și de prevederile alin. (8).

(20) Sumele decontate în contul acordării facilităților de transport prevăzute la alin. (1) nu pot depăși sumele care corespund efectului financiar net echivalent cu totalitatea efectelor, pozitive sau negative, ale conformării cu obligația asigurării facilităților de transport asupra costurilor și veniturilor operatorului de transport, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1.191/69 și nr. 1.107/70 ale Consiliului.

Potrivit art. 248, alin. (20) – „Prevederile art. 83 privind transportul elevilor se aplică începând cu anul școlar 2025-2026, cu excepția alin. (1)-(3), (5), (6) și (8). Prin excepție de la art. 250 alin. (1) lit. a), până la intrarea în vigoare a prevederilor art. 83 sunt aplicabile dispozițiile prevăzute la art. 84, 104 și 111 referitoare la transportul elevilor din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare”. Practic, doar alin. (4) și (7) urmează să se aplice din 1 septembrie 2025. Aceste articole se referă la normele-cadru ce trebuie aprobate de ANRSC și la Cardul Național de Elev.

Care vor fi problemele începând cu septembrie 2023?

Prezentul editorial este un nou semnal de alarmă deoarece în mai puțin de 2 luni, începerea școlii va lua pe nepregătite autoritățile locale și județene. Din punctul meu de vedere, se impune modificarea rapidă și totală a articolului 83 deoarece nu se poate aplica, fiind plin de contradicții.

  1. Lipsa hotărârii de Guvern

Art. 83 alin. (1) menționează că „Elevii (…) beneficiază de gratuitate (…) în conformitate cu prevederile unei hotărâri de Guvern, inițiată de Ministerul Educației și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii”. O astfel de hotărâre trebuie elaborată, pusă în transparență decizională, dezbătută, avizată de ministere, Consiliul Economic și Social, Consiliul Legislativ și ulterior aprobată în Guvern. Toate aceste proceduri durează, iar graba strică mereu treaba.

Până în acest moment nu a fost publicat în transparență vreun proiect pentru această hotărâre de Guvern.

Deci aici avem primul blocaj – nu avem norme.

2. Neclaritatea și contradicția sursei de finanțare

Principala problemă în reglementarea transportului elevilor în Legea nr. 1/2011 a fost sursa de finanțare. Nici Ministerul Educației, nici cel al Finanțelor și nici consiliile județene nu au dorit să asigure finanțarea transportului județean al elevilor. Astfel, au apărut și foarte multe procese între aceste autorități, soluțiile fiind în general de obligare a Ministerului Educației și Ministerului Finanțelor să asigure finanțarea transportului elevilor prin consiliile județene.

În noua lege, din păcate, finanțarea este extrem de alambicată. Dacă pentru transportul local lucrurile sunt relativ clare, la transportul județean (și interjudețean aparent, fără să existe un drept la gratuitate stabilit la alin. 1) sunt total contradictorii.

  • elevilor care sunt şcolarizaţi în altă localitate decât cea de domiciliu pentru cheltuielile de transport dus-întors, în funcţie de distanţa dintre localitatea de domiciliu şi localitatea în care sunt şcolarizaţi, pe durata cursurilor şcolare, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, prin DJIP/DMBIP, către operatorii de transport public, în conformitate cu hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1)

Nu avem hotărârea de Guvern – nu avem finanțare. Dar finanțarea nu este pentru toată lumea, ci doar pentru elevii „care sunt școlarizați în altă localitate decât cea de domiciliu” – o condiție aparent legitimă, dar care în practică va crea un blocaj. Cine are obligația să facă această verificare? Cine plătește pentru cei care sunt școlarizați în localitatea de domiciliu dar folosesc transportul județean pentru a participa la activități extrașcolare, de exemplu? Când se vor înființa efectiv DJIP/DMBIP? Ce se întâmplă dacă acestea nu se înființează până la 1 septembrie? Sunt prea multe întrebări fără raspuns clar… Mai adaug că aceste dispoziții sunt contrare Legii nr. 92/2007 și unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care se aplică în mod direct și prioritar peste legislația României?

  • elevilor care sunt cazaţi la internat sau în gazdă în localitatea unde studiază li se asigură decontarea cheltuielilor de transport între localitatea în care studiază şi localitatea de domiciliu, astfel:  (…)”

Se întoarce decontul, deși la alineatele ulterioare am generalizat gratuitatea prin subvenționare? De ce se află elevii cazați la internat sau „gazdă” (în chirie?) într-o situație mai nefavorabilă decât cei care fac propriu-zis naveta?

3. Ce sunt cerințele clare cu privire la politica de tarifare practicată pentru elevii din învățământul preuniversitar?

O noua provocare este dată de alin. (3), care menționează existență unor „cerințe clare cu privire la politica de tarifare practicată pentru elevii din învățământul preuniversitar” în contractele de delegare a gestiunii serviciului de transport.

Care pot fi cerințele clare legate de politica de tarifare, din moment ce potrivit alin. (1) tariful pentru elevi este 0 – gratuit, iar normele secundare, elaborate de ANRSC sunt foarte clare referitoare la modul cum se calculează și se acordă compensația pentru această obligație de serviciu public?

N-avem cerințe clare, pretextul perfect pentru operatori și consiliile județene să nu asigure gratuitatea, nu?

4. Lipsa normelor-cadru privind stabilirea, ajustarea și modificarea tarifelor serviciilor publice de transport local și județean, inclusiv în vederea asigurării gratuității

Pentru că ne place paralelismul legislativ, s-a reglementat, încă o dată, obligația ANRSC de a aproba „normele-cadru privind stabilirea, ajustarea și modificarea tarifelor serviciilor publice de transport local și județean, inclusiv în vederea asigurării gratuității”. Singurul lucru care apare în plus este sintagma „inclusiv în vederea asigurării gratuității”.

Doar că avem deja Ordinul ANRSC nr. 272 din 12 decembrie 2007 pentru aprobarea Normelor-cadru privind stabilirea, ajustarea și modificarea tarifelor pentru serviciile publice de transport local și județean de persoane. 

Dar obligația ANRSC de a elabora acest „nou” ordin este prorogată pentru 1 septembrie 2025. Până atunci ce facem? Un nou pretext – nu avem noul ordin ANRSC și nu îl vom avea până in 2025.

5. Compensam dar nu compensăm? Măcar încetăm contractele?

La alin. (5) începem cu reglementări corecte – „Prin contractele de serviciu public se asigură compensarea operatorilor de transport de către autoritățile contractante pentru obligațiile de serviciu public aferente gratuității elevilor. Nerespectarea de către operatorii de transport a gratuității elevilor se sancționează cu încetarea de drept a contractului de serviciu public”. Deși alin. (5) menționează în mod corect de compensarea prin contractele de serviciu public (care sunt încheiate cu autoritățile competente – CL/CJ/ADI), nu putem să nu reamintim că la pct. 2 de mai sus, sarcina compensării aparține DJIP/DIPMB în baza unei hotărâri de Guvern…

Probabil nu vom da compensații și vom înceta contractele operatorilor răi care nu vor să transporte elevii pe gratis. Sau nu?

6. Cum dovedim?

Tot alin. (5) reglementează că „În vederea dovedirii calității de elev, operatorii de transport care nu au acces la sistemul informatic al Ministerului Educației au obligația instalării de cititoare de card la punctele de vânzare sau în mijloacele de transport public, după caz, în termen de 2 ani de la aprobarea Metodologiei de operaționalizare a cardului național de elev”.

Gata, am omorât total. Deci, dacă nu dăm acces operatorilor la sistemul informatic al Ministerului Educației (și câte motive se vor găsi să nu dăm acces, mă gândesc aici doar la dezvoltarea de sisteme API), operatorii trebuie să instaleze cititoare de carduri. Dar nu acum. Ci peste 2 ani de la aprobarea Metodologiei privind Cardul Național de Elev. Această metodologie trebuie aprobată în 2 ani de la intrarea în vigoare a legii, adică vom avea metodologie prin septembrie 2025, și cititoare de carduri prin 2027. Până atunci… nimic. Nu merge cu adeverință de elev, a fost prorogată pentru septembrie 2025.

În loc de concluzii

Mai sunt și alte aspecte care pot genera blocaje. Ele au fost sesizate și ignorate. Vom vedea o nouă ordonanță de urgență pe această temă (le-am pierdut numărul deja)? Vor avea elevii gratuitate la transport, așa cum spune legea? Cel mai probabil nu.

Despre autor: Alexandru Bajdechi este avocat, doctorand în drept constituțional la Academia de Studii Economice din București. A absolvit programul de master „Achiziții publice, Concesiuni, Parteneriat public-privat” al Facultății de Drept, Universitatea din București având o lucrare de disertație cu titlul „Implicații teoretice și practice ale obligațiilor și compensațiilor de serviciu public în cadrul contractelor de servicii publice reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1370/2007”.

Nota redacției: Opinia aparține autorului și nu este neapărat și opinia redacției.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Pilotarea testelor standardizate, de la finalul anului școlar trecut – o oportunitate ratată. Interviu cu cercetătorul Dacian Dolean: Volumul de muncă a fost imens, dar eforturile au fost inutile având în vedere că nu și-au atins scopul

Expertul în științele educației Dacian Dolean susține într-un interviu pentru Edupedu.ro că demersul de testare prin platforma privată a celor aproape 150.000 de elevi nu și-a atins scopul oficial, acela…
Vezi articolul

România, printre țările europene cu cele mai scurte perioade de predare față în față, în pandemie, în condițiile în care predarea la distanță a exacerbat inegalitățile – raport comparativ Eurydice, care notează că în 2020-2021 școlile continentului au rămas în mare parte deschise

România se numără printre țările europene unde elevii au mers cel mai puțin la școală, pentru predare față în față, în pandemie, arată un nou raport al rețelei europene Eurydice,…
Vezi articolul

Radu Vancu, despre subiectele la Limba și literatura română de la Evaluarea Națională 2023: Poți obține nota 8 fără să tratezi subiectul de elaborare a unui text. Important e tipul de societate pe care îl proiectează aceste examinări: vrem o societate în care oamenii să fie și creativi, să poată argumenta o idee?

Subiectele pe care absolvenții de clasa a VIII-a le-au avut de rezolvat astăzi, 19 iunie 2023, la examenul de Limba și literatura română „încearcă să se asigure că elevii pot…
Vezi articolul