Evaluarea în domeniul educației ar trebui să fie independentă, a declarat Șerban Iosifescu, expert în educație și fost președinte al Agenției Române de Asigurare a calității în școli (ARACIP), în cadrul unei dezbateri despre Legea Învățământului Preuniversitar, organizată de Asociația „Ține de noi”. Acesta a propus înființarea unei agenții naționale de evaluare în educație, care să nu fie influențată de sfera politică. Printre alte propuneri ale acestuia se numără și fundamentarea sistemului educațional în jurul procesului de învățare, nu al elevului și introducerea unor proceduri de colectare a date mai riguroase, cu accent pe datele și evaluările de impact.
Expertul în educație a punctat, în cadrul dezbaterii, slăbiciunile sistemul de învățământ și a propus o serie de reforme, printre care se numără și înființarea unei agenții naționale independente de evaluare în educație.
„Ca sistem de evaluare, ea trebuie să fie independentă. Eu aș înființa o agenție națională independentă de evaluare în educație, care să se ocupă de toate formele de evaluare, la toate nivelurile, cu un statut similar cu cel al Consiliului Național al Audiovizualului sau Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, deci cu o guvernare de tip corporativ, dar în afara influenței politicului pe cât se poate”.
În plus, acesta a explicat că este important ca sistemul educațional să fie axat nu pe elev, ci pe procesul de învățare în sine.
„N-aș fundamenta sistemul pe elev, ci pe învățare. Deci nu pe o categorie de stakeholders, ci pe o activitate, care este, de fapt, misiunea școlii. Misiunea școlii este învățarea. Cine trebuie să învețe? Toată lumea: elevul, profesorul, școala și sistemul, pe ciclul bine-cunoscut al calității: îți planifici învățarea, o realizezi, o evaluezi și o revizuiești pentru a o îmbunătăți la fiecare nivel și intercorelare.”
Esențială este și colectarea de date, procedură deficitară în România, a explicat fostul președinte al agenției care acreditează școlile.
„[N. red. O altă propunere ar fi] fundamentare pe date complexe. Aici colectarea de date este absolut esențială: date de context, de input, de proces, de output, outcome și impact, evident. La noi lipsesc aproape cu desăvârșire datele și evaluările de impact.”
Mai mult, Șerban Iosifescu a catalogat lipsa obligativității profesorilor de a folosi teste standardizate ca fiind un lucru negativ: „Nu există obligația profesorilor de a folosi teste standardizate, măcar pentru un număr limitat de elemente ale competențelor cheie, ca să ne putem compara cu rezultate de la testările PISA și așa mai departe.”
Evaluarea profesorilor este și ea deficitară, a mai atras atenția acesta: „Evaluarea profesorului este administrativă și nu de creștere, de învățare. Nu există corelații și condiționării ale acestor trei tipuri de evaluare: elevi, profesori, școli. Toată evaluarea este spre trecut și nu are vreo funcție de tip forward, de a alimenta decizia viitoare de îmbunătățire la nivel de sistem și de școală.”
Redăm explicațiile integrale ale lui Șerban Iosifescu:
Șerban Iosifescu: „Avem multe forme de evaluare, dar nu există comunicare între evaluarea curentă, făcută de profesori, și sintetizarea datelor – Evaluările Naționale sunt la clasa a II-a, a IV-a, a VI-a și examene la clasa a VIII-a și Bacalaureat, pentru că la VIII-a nu este Evaluare Națională, ci examinare. Nu există obligația centralizării, prelucrării și analizei rezultatelor, mai ales pentru a face progresul de la o etapă la alta. Nu există obligația profesorilor de a folosi teste standardizate, măcar pentru un număr limitat de elemente ale competențelor cheie, ca să ne putem compara cu rezultate de la testările PISA și așa mai departe. Ar mai fi multe de spus.
Evaluarea profesorului este administrativă și nu de creștere, de învățare. Nu există corelații și condiționării ale acestor trei tipuri de evaluare: elevi, profesori, școli. Toată evaluarea este spre trecut și nu are vreo funcție de tip forward, de a alimenta decizia viitoare de îmbunătățire la nivel de sistem și de școală.
Evaluarea de sistem este aceeași raportare anuală, fără niciun fel de urmare. Deci e practic o nebunie. Faci aceleași lucruri, dar cu altă pălărie și vrei rezultate deosebite. Propuneri: n-aș fundamenta sistemul pe elev, ci pe învățare. Deci nu pe o categorie de stakeholders, ci pe o activitate, care este, de fapt, misiunea școlii. Misiunea școlii este învățarea. Cine trebuie să învețe? Toată lumea: elevul, profesorul, școala și sistemul, pe ciclul bine-cunoscut al calității: îți planifici învățarea, o realizezi, o evaluezi și o revizuiești pentru a o îmbunătăți la fiecare nivel și intercorelare.
[N. red. O altă propunere este] fundamentare pe practici dovedite. Avem foarte multe rapoarte McKinsey din 2007-2010 și acum unul mai recent. Cercetarea științifică oferă dovezi inclusiv pentru acele elemente (…) care pot fi adoptate prin pilotare sistematică.
[N. red. O altă propunere ar fi] fundamentare pe date complexe. Aici colectarea de date este absolut esențială: date de context, de input, de proces, de output, outcome și impact, evident. La noi lipsesc aproape cu desăvârșire datele și evaluările de impact.
[N. red. O altă propunere ar fi] stabilirea clară a atribuțiilor pe cele trei niveluri: mai puține sus și mai multe jos, pentru că într-o lume fluidă numai așa merge, să ai mai multe decizii jos, unde ești mai aproape de firul ierbii. Aș spune ca principii, descentralizarea și consorțializarea, cred că este un cuvânt nou. Este vorba despre posibilitatea de alianțe și de consorții pe diverse modele și pentru rezolvarea unor probleme comune, inclusiv financiare, resurse umane, transport ș.a.m.d.
[N. red. O altă propunere este] finanțarea pe bază de granturi. Pun accent pe necesitatea păstrării unui nivel intermediar anume – că îi spunem inspectorat, că îi spunem directorat, că îi spunem altfel, acest nivel intermediar este necesar, mai ales dacă vrei să dezvolți, să crești repede performanțele sistemului de la slab la mediocru, cum îmi spune studiul McKinsey din 2010.
Ca sistem de evaluare, ea trebuie să fie independentă. Eu aș înființa o agenție națională independentă de evaluare în educație, care să se ocupă de toate formele de evaluare, la toate nivelurile, cu un statut similar cu cel al Consiliului Național al Audiovizualului sau Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, deci cu o guvernare de tip corporativ, dar în afara influenței politicului pe cât se poate.
[N. red. Încă o propunere ar fi] folosirea datelor evaluării pentru finanțare și încadrare, mai mult la cei cu rezultate mai slabe, cu obligația de progres.
[N. red. Importantă este și] obligația comunicării între bazele de date de evaluare, elevi, profesori, școli și între centru și local ș.a.m.d. De unde aș începe reforma? De la sistemul de evaluare. Evaluarea are efect de backwash. Ce nu se evaluează, nu se învață, iar ce se evaluează, se învață, pentru că are potențial de a influența ce se întâmplă în amonte și în curriculum, și în pregătirea profesorului ș.a.m.d. Cum se face evaluare și ce se face cu rezultatele evaluării? Astea ar fi lucrurile cu care aș începe – cu sistemul de evaluare”.
VIDEO Dezbatere – Legea Învățământului Preuniversitar
Redacția
Ștefan Lefter
G4Media.ro
13 comments
„Expertul” în educație, dl S.Iosifescu.. De ce „expert” ? Ce îl califică pe dl SI, expert în educație??!! Funcția de fost președinte ARACIP? Nu prea cred…
Interesante propunerile formulate dar, din nefericire, fără nicio relevanță în mediul educațional, și așa destul de zbuciumat și bulversat, inclusiv de „moștenirea” d-lui SI la ARACIP (acum aceeași Mărie cu o pălărie prea mare…). Și mai mult de apariția celor două „noi” legi LIP și LIS ale „învățământului” și nu ale educației (un pas uriaș înapoi, din pdv conceptual).
Propunerile dlui SI poate fi interesante pentru interlocutorii de la măreața asociație „Ține de Noi” ( nu prea mă pot asocia cu acest „Noi” exclusivist și fff puțin realist!).
De altfel sesiozăm ca aceleași construcții intelectuale din timpul perioadei de „glorie” la aracip: Vorbim mult fără să spunem ceva concret!
Exemplu:
1. Înființarea unei agenții de evaluare (independentă). Păi și aracip-ul se dorește tot o agenție de „evaluare” deși atunci când ajung în școală „experții” (tot experți!) se transformă brusc în inspectori și fac o inspecție simplistă (o judecată de tip binar „există/nu există) fără să aibă habar ce înseamnă EVALUARE (să identifice progresul, părțile pozitive etc) . Pentru asta ar trebui formați experți (reali) în procesul de evaluare….
O agenție în plus? Ferească Cel de Sus!
2. Fundamentarea pe practici dovedite. Ați avut ocazia în perioada cât ați fost la aracip să inițiați procese de analize comparative …. (benchmarking) . Ați ratat ocazia pentru a deranja și până la urmă tot acolo ați ajuns!
3. Misiunea școlii este învățarea. Total greșit! Misiunea fiecărei școli este personalizată în funcție de viziunea organizațională (dacă există!). Misiunea fiecărei școli este de a oferi servicii și produse educaționale adecvate fiecărui elev (educabil, ca să folosim un termen utilizat de dl SI). Învățarea depinde (personalizat) de fiecare elev și de fiecare profesor! Ceea ce înseamnă că fiecare școală aferă doar ceea ce „poate” – în niciun caz mai mult decât resursele materiale, culturale, tradiționale specifice comunității și culturii organizaționale. Luați în calcul o realitate dureroasă: sistemul este fracturat în două părți (egale): urban și rural. Propunerile dvs. precum și toate practicile aracip au accelerat (la viteze cosmice ) distanțarea dintre cele două sisteme. Adică, cel urban a urcat, cel rural a rămas sau a coborât!
PS. Interesantă și trimiterea la ciclul PDCA (al lui Deming)… Tot experții de la aracip pot să -l aplice???
Nu avem absolut nimic cu dl SI, dar discuțiile din cadrul asociației așa de sterile sunt? Înseamnă că nu am pierdut mare lucru…
Constat din comentariile postate aici ca autorul si mai ales, ARACIP, au un tot mai PROST RENUME in mediul educational preuniversitar, mai ales pentru ineficienta si lipsa de credibilitate a activitatilor lor, din 2005 pana in prezent. Va asigur ca si in invatamantul superior, ARACIS si vremelnicii sai conducatori au cam aceeasi imagine… In speranta imbunatatirii ei noul sef al ARACIS a decisa sa reduca la jumatate numarul (aproape 90!) de “standarde” (de fapt cerinte) aplicabile universitatilor din Romania….Ma asteptam ca si ARACIP sa aibe o asemenea initiativa, mai ales ca in preuniversitar au fost stabilite (tot din birouri, fara investigatii, negocieri, consensualizari !!) cca 200 „standarde”…Dar NIMIC!… Autorul acestei contributii contestate – fost timp de aproape doua decenii director al ARACIP, pozitie din care a fost demis acum cativa ani, fara vreun reviriment in domeniu – a aflat de la realii caliticieni ai Romaniei un celebru citat (devenit principiu), conform caruia NU SE POATE IMBUNATATI CEEA CE NU ESTE SAU NU POATE FI MASURAT/ EVALUAT. Si acum explica situatia, inclusiv prin termeni ignorati de cititori – ca, de exemplu, “backwash” – meniti doar sa epateze unii cititori …Dar, refuzand a priori cunoasterea si aplicarea standardelor si practicilor mondiale in domeniul Managementului calitatii (din care face parte si Asigurarea calitatii) inca nu a aflat ca daca vrem produse/ servicii DE CALITATE este necesar ca acestea sa rezulte din procese DE CALITATE ce sunt specifice doar organizatiilor DE CALITATE… Dar nu este preocupat de faptul ca evaluarea calitatii este doar o componenta a Asigurarii calitatii care este doar un element al Managementului calitatii… Toata involutia si degringolada in domeniul ASIGURARII CALITATII EDUCATIEI au fost declansate in Romania de OUG 75-2005 privind asigurarea calitatii educatiei (o colectie de grave erori conceptuale, confuzii, prejudecati, aberatii, mituri si lacune, etc.) care, in 2023 (abia dupa 18 ani de aplicare paguboasa!!) a fost declarata “abrogata” prin recentele noi legi ale invatamantului, L198/ 2023 si L 199/ 2023.
Dar, stupefiant, suntem obligati sa constatam o incredibila smecherie juridica intrucat, de fapt, dispozitiile si definitiile esentiale, mai toate aberante, din acest OUG abrogata au fost de fapt ….preluate si reintroduse copy-paste in textele noilor legi (mai ales in TITLUL IV si ANEXA 1) cu renumerotare.
De exemplu, in ambele Anexa 1 ale acestor noi legi avem definitia aberanta “Calitatea educatiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii si ale furnizorului acestuia, prin care sunt indeplinite standardele de calitate, precum si asteptarile beneficiarilor.” Aceasta este o eroare fundamentala intrucat in tratatele si standardele internationale CALITATEA (unui proces, produs/ serviciu, etc. – inclusiv educational) reprezinta “masura/ gradul in care produsul/ serviciul furnizat satisface cerintele tuturor partilor interesate relevante implicate” (mai ales ale clientilor/ beneficiarilor).
De fapt, definitia romaneasca sui-generis din OUG 75-2005 (abrogata oficial dar reintrodusa prin copierea si renumerotarea unor articole in noua legislatie) transmite subliminal doua mesaje considerate probabil a fi mult mai importante de coautorii ei :
a. Scolile si universitatile trebuie sa indeplineasca “standardele de calitate” (concept impropriu caci este vorba doar de cerinte stabilite de birocratii ministeriali din birouri – cca 200 pentru scoli si cca 90 pentru universitati – ceilalti “parteneri de interese” (altii decat statul) fiind mentionati in treacat, doar ca asteptari – prin definitie verbale – fara vreo dovada a evaluarii, negocierii si consensualizarii lor (de catre reprezentantii acestora), desi avem multe categorii de beneficiari cu mii de pretentii/ cerinte, o parte fiind uneori ILEGITIME sau chiar ILEGALE.
b. Numai ARACIP si ARACIS au dreptul sa evalueze si acrediteze scolile si universitatile in functie de masura in care acestea indeplinesc “standardele de calitate”, satisfactia clientilor/ beneficiarilor necontand deloc.
O alta definitie total eronata (preluata in cele doua Anexa 1 din “abrogata OUG 75-2005) este urmatoarea :”Asigurarea calitatii educatiei exprima capacitatea unei organizatii furnizoare de a oferi programe de educatie in conformitate cu standardele de calitate prevazute la nivel de sistem si este realizata printr-un ansamblu de actiuni de dezvoltare a capacitatii institutionale, precum si de elaborare, planificare si implementare a programelor de studii.” In tratatele si standardele internationale ASIGURAREA CALITATII este (dupa 1.PLANIFICAREA CALITATII SI 2.INSPECTIE – CONTROLUL CALITATII) a 3-a componenta/ etapa a Managementului calitatii, inainte de-a se ajunge la a 4-a componenta/ etapa – IMBUNATATIREA CALITATII.
Scopul realei asigurari a calitatii consta in generarea INCREDERII tuturor PARTENERILOR DE INTERESE (mai ales CLIENTII/ BENEFICIARII) – si nu doar a statului care este doar una dintre partile interesate ! – in faptul ca cerintele acestora (nu doar cele ale statului) au fost, sunt si vor fi indeplinite…. Asigurarea calitatii se bazeaza pe primele 2 etape (incluzand evaluari fata de un referential consensualizat prestabilit dar nu imuabil) dar actioneaza in mod specific prin ACTIUNI PREVENTIVE (in etapa 2.Controlul calitatii avand si ACTIUNI CORECTIVE)…. In acest sens, unificarea (asteptata timp de 18 ani pline de paralelisme inutile), in cadrul ARACIIP, a Inspectoratelor Scolare (realizand de fapt primele 2 etape – Inspectia si Controlul calitatii) cu Asigurarea calitatii (presupusa a fi realizata de ARACIP) ar fi fost un eveniment proactiv… Dar constatam practic, ca, de 19 ani, ARACIP se ocupa doar de evaluari (si acelea la doar o treime din unitatile existente!) – care NU inseamna asigurarea calitatii ! – unele fiind realizate (culmea birocratiei !!) prin “declaratii pe proprie raspundere” vizate de notariate! Toate acestea sunt consecintele diletantismului unor decidenti – coautori ai OUG 75-2005 (specializati in Stiintele sociale, politice, etc.) sau elaboratori ai L198/ 2023 si L199/ 2023 (specializati in Drept)… De asigurarea calitatii educatiei in Romania ar fi trebuit sa se ocupe, in primul rand, specialistii nostri in Managementul calitatii – evitandu-se astfel contraproductivele conflicte de interese, imposturi, mimetisme/ simulacre, uzurpari, etc.
Comentariile cunoscatorilor in domeniul Asigurarii calitatii sunt binevenite, ca alternativa dorita si potential constructiva la unele abordari online anonime, superficiale si cronofage, uneori chiar bascalioase, deci INUTILE, mai ales pe tema insuficientei finantarilor bugetare si fara identificarea si mentionarea clara a cauzei si eventualelor solutii posibile… Pana cand vom reusi sa introducem si in scolile si universitatile noastre disciplina PROBLEM SOLVING / SOLUTIONAREA PROBLEMELOR – prin care elevii si studentii ar putea afla ca exista si probleme societale/ sociale/ economice/ manageriale/ tehnice, etc. (nu numai matematice !!!) care ar putea fi rezolvate si cu contributia lor, prin echipe competente/ cooperante si comunicare eficace, etc. – ar trebui sa stim ca “aruncarea in derizoriu”, atacurile la persoana si persiflarea/ batjocura – facilitate de anonimat – sunt si in acest context contraproductive (in loc sa fie proactive)….
Propun celor interesati realmente de eliminarea simulacrului de asigurare a calitatii educatiei in Romania sa parcurga mai vechile mele comentarii pe EDUPEDU precum si textele altor articole relevante ca, de exemplu:
LINKURI – ARTICOLE SOCIAL MEDIA DESPRE ARACIS SI ARACIP
– Când vine „o comisie” de la București, toată lumea, de la decan, la secretară, intră în fibrilație. Despre furtuni academice într-un pahar cu apă (republica.ro)
– Asigurarea calităţii în proiectele promovate de Ligia Deca. Ipocrizia, mistificarea şi minciuna vor fi perpetuate | adevarul.ro
Acestea sunt realele probleme ale educatiei in Romania, domnule Serban Iosifescu! Cu siguranta stiti ca in statele cu democratie avansata, CALITATEA scolilor si a dascalilor este evaluata doar prin SATISFACTIA beneficiarilor si a colaboratorilor lor (denumiti stakeholders – parteneri de interese) – elevi/ studenti, absolventi, angajatori, colegi, manageri, etc. Iar dupa cunoasterea si respectarea CERINTELOR (nu a “standardelor”) si ale REACTIILOR (de satisfactie/ insatisfactie) a partenerilor ar trebui sa se actioneze (corectiv si preventiv) la nivelul proceselor din scoli, de catre cei implicati in ele….
Doar cu hartii (care suporta orice) si prea multe vorbe/ palavre goale de continut, EFICACITATEA, EFICIENTA si CREDIBILITATEA activitatilor celor care isi asuma evaluari multiple considerand ca ele ar insemna Asigurarea calitatii (definita de un fost sef al ARACIS “a face CA CAlitatea sa fie sigura!) devin insignifiante chiar nule…
Poate ca noul Presedinte, noul Legislativ si noul Executiv vor avea CAPABILITATEA de-a sesiza in fine NOCIVITATEA deciziilor si actiunilor, timp de doua decenii, privind asigurarea calitatii educatiei pe Dambovita…
Se vede că ați desfășurat o activitate pur formală.
Ați vorbit mult și nu ați spus mare lucru.
Oamenii așteaptă propuneri concrete pentru îmbunătățirea învățământului.
Nu înțeleg de ce toată lumea consideră că evaluarea este problema. Sistemul trebuie schimbat din temelii. Ce evaluați, atunci când la fizica se pune probleme pe tablă, fara explicații și exemple de aplicare? Ce evaluați când TIC se predă fara acces la un calculator? Ce evaluați când predarea la clasa este deficitară, iar profesorul de la pregătire trebuie reia predarea de la ZERO? De ce nu sunteți realiști? Până la evaluare, aveți de făcut alte schimbări mai profunde. Cert este că, între sistemul de învățare și cel al muncii trebuie sa existe o strânsă legătură. După școală, urmează viața.
Da bine ca stii tu ca nu trebuie facute probleme la fizica…trebuie doar spectacol
E bine ca se pune și nu se pun.
Va credeți experți în fineturi și nu știe scrie și citește. Vai de noi!Fizica are nevoie de procese cognitive superioare nu doar de niște amărâte reguli de scris pe care și un copil de clasă a 5-a le știe.
in mukte tari europene, esentiala este evaluarea profesorului. Angajarile se fac prin concurs national, iar in 2 ani daca profesorul nu performeaza si nu are talent pedagogic isi cauta loc de munca. Nu au ce cauta grade didactice si tot felul de cerinte inutile. Asa ca postul este scos din nou la concurs. Daca ai performante in scoala iti creste salariul si iti prelungeste contractul cu inca 2 ani. Cei slabi pleaca singuri catre alte munci. Este adevarat ca exista si scoli grele, cu migranti, familii dezbinate, somere, ori cu probleme de disciplina mari. dar salariile sunt mai mari, altfel nu ar mai preda nimeni.
Si in Romania cadrele didactice sunt evaluate anual, nu la 2 ani. Asta in scoala. Apoi sunt evaluate de brigazi ISJ periodic si de Aracip la 5 ani !Dimpotriva, va pot da linkuri catre rapoarte care arata ca in Finlanda nu exista atatea evaluari. 34% din profesorii din Finlanda au declarat ca nu au fost evaluati / nu au primit niciodata feedback de cand predau!!
E o falsa tema ca de asta nu invata elevii, ca nu-s evaluati de 17 ori profesorii. In plus la noi daca vii si dai directorilor parghii ptr concediere usoara, nu e corect ptr ca va da afara si pe cei buni ca sa-si aduca pilele. E foarte usor sa faci sa para ca un profesor nu ar avea performanta. E foarte greu de masurat obiectiv performanta unui prof. El poate sa predea excelent, si totusi invatarea sa nu se produca daca elevul nu e interesat. Nu poti sa spui ca n-a predat. Ca si cum in medicina medicul poate sa fie profesionist si totusi tratamentul sa nu functioneze la pacient. Il dai afara ptr asta?
În alte tari nu se cere performanta cu toți retard ……ții,înțelegi?Ce nu face ma-sa ,tac-su și nici un chirurg specializat în operații pe creier ,nu are cum sa facă un simplu profesor,da?Ca sa se știe.
Domnul profesor Serban Iosifescu are o teorie fixa, ARACIP-ul, care a tocat multi bani, in detrimentul dezvoltarii infrastructurii scolilor. Autorizare, acreditare, realuare, etc. Acum propune o alta agentie fantoma, de evaluare. Suntem competenti, stim ce avem de facut la scoli. Ca fost director la un liceu tehnologic am avut numai dezavantaje din activitatea domnului profesor. Am avut si intalniri personale, nu a ascultat pe nimeni, a creat structuri inutile, pe bani foarte multi. Invatamantul tehnologic si profesional este bun, dar acum vor sa strice prin desfiintarea scolii profesionale de 3 ani. Prin PNNR, in loc de dotare cu echipamente moderne, scolilor au fost schimbate mobilierele relativ noi. Foarte multi bani aruncati, in loc de investitia in tehnologice. Apoi venim cu teoria acreditarii, evaluarii. Lipsesc locurile de munca, agentii economici nu sunt sprijiniti pentru participarea la Invatamantul dual, etc, apoi veniti cu teoria evaluarii si alte inventii care nu ajuta cu nimic Invatamantul, dar sustrage fonduri din putinul pe care il are bugetul Invatamantul.
Ce va mai place sa dati din gura
astora care traiti pe bani multi si n-ați fost 15 min la catedra sa predați,sa luati pulsul.
Agentii,programe,totul finantat pe bani multi…
Ati inlocuut un limbaj de lemn cu alt limbaj de lemn!
Suntem suprasaturati de voi noi toti:profesori,elevi,parinti…
Dispăreți ,bai,trantorilor!!!!
Stimate Șerban Josifescu. În zilele noastre tot vrem să facem niște reforme cu oameni ai sistemului care din păcate au împins trăsura absolut politizată a sistemului educațional. SAistemul politiyat al învâțământului este un sistem abuziv de ci opusul unui sistem funcținal care ar trebui să se clădească pe repere prosociale. de ex. membrii ARACIP controlau proprii colegi pe bază de documente pentru care au primit și bani, toate acestea în așa fel că ș-au lăsat proprii elevi în mâna altora până când ei se preocupau cu niște controale din care nu avea nici un câștig procesul educativ. Ca atare acești agenți ARACIP nu au nici cea mai mică legătură strânsă cu proprii elevi și cu chemarea de a fi pedagogi, din moment ce își lasă de foarte multe ori să facă alții în locul lor lecțiile de predare. Nu sunt participanți consacrați în procesul educativ în timp ce ei intră în rolul de control de dosare întocmite pe minciuni, pe false evaluări etc. Problema cea mai arzătoare a educației o știm deja. Majoritatea pedagogilor consacrați sunt epuizați din cauză că nu sunt recunoscuți, din cauză că li se cere aberații în didactica de zi cu zi, dearece programa școlară nu servește pedagogia dezvoltării, ci servește aptitudini ca servilismul, competiția pe niște cerințe la fel de aberate , pe creștera tot mai puternică pe a pune accent pe lucruri fără sens, iar cele importante să devină cele neănsemnate. În acest proces de schimbare a valoriilor, deci cea ce este important este total săpat adânc , nu cumva să ajungem la ea, și tot ce nu are valoare este ridicat la puterea legii este strîns legat și cu apariția și funcționarea ARACIPULUI. Noi ca pedagogi evaluatorii de ani de zile a sistemului educațional prin urmare vom evolua cea ce ați modificat dumneavostră în procesul educativ prin prezența politicului, prin prezența controlului prin participanții care nu pot dovedii calitățiile lor de pedagog.
De la evaluare? Bravo!