Ieri, pe pagina EduPedu, profesorul Petruț Rizea a propus ceva ce sună a bun simț curat: în clasele unde un copil are nevoie tot timpul de ajutor ca să poată lucra, învățătorul să nu mai fie singur. Lângă el să stea un adult pregătit, care să vadă dacă micuțul a înțeles ce are de făcut, să-l ajute să înceapă, să-i amintească pașii și să-l aducă înapoi la lucru când se pierde. Iar profesorul să poată merge mai departe cu ceilalți 25.
Titlul spune totul: „Profesorul nu trebuie lăsat singur”. Peste 500 de aprecieri în câteva ore, ceea ce nu mă miră deloc, pentru că a pus degetul pe o rană pe care o are aproape fiecare cancelarie din țară.
Am scris acolo un comentariu. Doamna Claudia T mi-a răspuns frumos că dânsa se gândea mai degrabă la profesori asistenți, ca în Anglia sau în Germania, și că e conștientă că arcosta. I-am răspuns că acei profesori există deja la noi, doar că nu-i găsim. Și pentru că un comentariu pe Facebook e strâmt ca un pantof luat la reduceri, încerc să spun aici, pe larg, ceam vrut să spun.
II. Ce scrie în lege: omul există
De mulți ani, școala românească are un post care poartă un nume lung: profesor itinerant și de sprijin. Legea învățământului preuniversitar din 2023 îl păstrează, iar din 2025 acești profesoriau trecut de la școli la centrele județene de resurse și asistență educațională, adică CJRAE (înBucurești, CMBRAE). Regulamentul acestor centre, aprobat prin Ordinul ministrului nr. 5.701/2024, spune limpede ce face omul acesta: îi dă sprijin copilului cu cerințe educaționalespeciale în timpul orelor și în afara lor, în clasă sau într-un cabinet, singur cu el sau cu grupurimici, de 2-3 elevi. Lucrează împreună cu învățătorul, potrivește sarcinile pe măsura copilului șiurmărește ce merge și ce nu.
Acum citiți încă o dată ce propune profesorul Rizea. E aproape aceeași fișă a postului, scrisă cu alte cuvinte.
Regulamentul spune și câți copii îi revin unui astfel de profesor:
| Situația copiilor | Câți copii la un post |
| Nivel de sprijin I și II (greutăți ușoare șimoderate) | între 8 și 12 |
| Nivel de sprijin III (greutăți grave) | între 4 și 6 |
| Copii cu niveluri amestecate | cel mult 12 |
Așadar cadrul există. Pe hârtie, România a rezolvat de mult problema ridicată de Rizea.
Acum, despre bara oblică din „itinerant/sprijin”, pe care am numit-o aiurea și rămân la vorbamea. Legea a lipit două meserii într-un singur post. Profesorul itinerant pleacă după copil, din școală în școală, uneori din sat în sat, și ajunge la el o oră, două pe săptămână. Profesorul de sprijin, în sensul adevărat al cuvântului, stă în școală, lângă învățător, la ore. Adică exact ce cerși Rizea, și doamna Toarna. Unul e un om cu traseul pe hartă, celălalt e un coleg de catedră. Înpractică, din lipsă de oameni, aproape toți am ajuns itineranți. O interpelare depusă înParlament anul acesta arată că, în multe școli, sprijinul pentru un copil înseamnă o singură orăpe săptămână. O oră. Restul de 20 și ceva de ore, învățătorul e tot singur.
III. Ce arată cifrele
| Ce măsurăm | Cifra | Anul școlar |
| Copii și elevi cu CES raportați de minister | 91.366 | 2025-2026 |
| Profesori itineranți și de sprijin întoată țara | 1.852 | 2023-2024 |
| Profesori itineranți și de sprijin întoată țara | 1.700 (152 maipuțini) | 2025-2026 |
| Copii la un profesor de sprijin, înmedie | cam 54 (legea: cel mult 12) | 2025-2026 |
| Galați: copii din școala de masă la un profesor | 140 | 2023-2024 |
| Călărași: copii din școala de masă la un profesor | 107 | 2023-2024 |
| Tulcea, singurul județ care respectalegea | 10 | 2023-2024 |
| Giurgiu: profesori de sprijin | de la 8 la 0 | 2025-2026 |
| Caraș-Severin: profesori de sprijin | de la 72 la 25 | 2025-2026 |
| Norma de predare a profesorului de sprijin | 16, apoi 18, acum20 de ore | 2025-2027 |
Când legea zice cel mult 12 și viața zice 54, nu mai vorbim de o abatere. Vorbim de un sistemcare există doar în acte. Iar în timp ce numărul copiilor cu cerințe speciale s-a dublat în trei ani, numărul celor care ar trebui să-i ajute a scăzut. Nu stagnează, scade.
IV. Banii, socotiți pe un colț de masă
Un profesor debutant are în 2026 un salariu de bază de 6.446 de lei brut pe lună. Cu ce maiplătește statul ca angajator, un post costă, fără niciun spor, aproape 80.000 de lei pe an. Un profesor cu vechime costă mai mult, deci socoteala de mai jos e mai degrabă cumpătată.
| Ce ne propunem | Posturi în plus | Cost pe an, cam |
| Doar să respectăm legea (12 copii la un post), numărând numai elevii din școala de masă (51.784) | în jur de 2.600 | 210 milioane lei |
| Să respectăm legea, numărând toți cei91.366 de copii raportați | în jur de 5.900 | 470 milioane lei |
| Câte un adult în fiecare clasă cu un copil cu CES (dacă ar fi doar 30.000 de clase) | în jur de 30.000 | 2,4 miliarde lei |
La asta mă refeream când am spus „câteva miliarde”. Un om în fiecare clasă e cu totul altămâncare decât simpla respectare a ceea ce am scris deja în lege. Și, culmea, nici varianta ieftinăn-am făcut-o, deși costă de cinci ori mai puțin.
Anglia, pe care o dă exemplu doamna Toarna, are astăzi peste 295.000 de asistenți la clasă(socotiți în norme întregi), la aproximativ 466.000 de profesori. Aproape doi asistenți la treiprofesori. Asta nu e o idee bună pe care o copiem într-o după-amiază, e un buget clădit în zecide ani. Și acolo asistentul nu e profesor, ci un alt post, cu altă pregătire și alt salariu.
Mai e un lucru. Dacă i-am lua pe puținii itineranți pe care îi avem și i-am pune pe fiecare în câteo clasă, am acoperi câteva sute de școli și am lăsa restul fără nimic. Bugetul nu crește, doar se mută golul dintr-un loc în altul. De aceea am spus că, dacă transformăm itineranții în profesoride sprijin la clasă, urcă bugetul, și nimeni nu pare dispus să semneze asta.
V. Problema adevărată: nimeni nu se înghesuie
Cineva ar putea spune: bine, să scoată ministerul posturile la concurs. Le-a scos. În septembrie2025, chiar ministrul de atunci, Daniel David, recunoștea că s-au scos foarte multe posturi de consilieri și de profesori de sprijin, și rezultatul l-a spus scurt: „N-au fost posturi ocupate.” ÎnBistrița-Năsăud, din 39 de norme de profesor de sprijin, 14 stau neocupate. În Giurgiu nu mai e niciun profesor de sprijin. Locul există, banul (cât e) există, omul lipsește.
De ce? Pot să vă spun din interior, pentru că fac munca asta la două școli din Craiova. Norma a crescut de la 16 la 20 de ore. Mergi dintr-o școală în alta pe banii tăi. Lucrezi unde găsești loc: pe hol, în bibliotecă, la capătul unei bănci, uneori în cancelarie, sub privirile tuturor. Ai doi șefi, centrul și școala. N-ai o clasă a ta, n-ai o serbare a ta, iar copiii la care muncești cel mai multnu-i vede nimeni ca pe „ai tăi”. Cine a făcut munca asta știe că nu e pentru oricine. Și mai știeun lucru: că e frumoasă. Doar că frumusețea asta nu se vede din cancelarie.
Și aici ajung la partea care doare. Mulți dintre noi, cei care am predat sau predăm la claseobișnuite, ne uităm la copilul cu cerințe speciale ca la o încurcătură. Îl vrem integrat, dar în altăparte. Cerem sprijin, dar sprijin permanent, adică un om care să ia copilul de lângă noi. Asta nu e incluziune, e mutarea răspunderii de pe un umăr pe altul. Hai să lucrăm întâi la mentalitate șisă nu ne mai fie silă de copii. Ar fi primul pas adevărat spre ce tot spunem că vrem.
Câtă vreme lucrul cu acești copii e privit ca o pedeapsă sau ca o treaptă de jos în carieră, nu vine nimeni să ocupe posturile, oricât de multe ar scrie în ordin. Numai când vom vrea să facemcarieră și din munca asta va apărea destulă lume pe piața muncii, pe acest segment. Altfel, totulrămâne vorbă în vânt.
VI. Unde are dreptate profesorul Rizea și unde mai e loc de discuție
Rizea are dreptate în miezul problemei: învățătorul nu poate fi singur în fața unei clase cu 25 de copii, dintre care unul are nevoie de el tot timpul. Are dreptate și când spune că omul de lângăcopil nu e un paznic și nu e un om care face tema în locul lui, ci cineva care îl ajută să ajungă săo facă singur. Și are dreptate când cere ca familia, consilierul și conducerea școlii să tragă la aceeași căruță.
Există însă o deosebire pe care o datorez cititorului. Profesorul de sprijin lucrează doar cu copiiicare au certificat de orientare școlară. Rizea pornește de la copilul care refuză să colaboreze, care poate n-are niciun act. Pentru acești copii, cum sunt și cei veniți din alte țări care nu știuîncă limba, cadrul nostru e mai slab. Aici doamna Toarna are un punct bun când se uită spreAnglia, unde asistentul ajută clasa, nu doar copilul cu hârtii.
Se va spune: un asistent fără studii de profesor ar costa mai puțin. Adevărat. Dar fără pregătireîn psihopedagogie riscăm exact ce nu vrea Rizea: un om care stă lângă copil și face în locul lui. Și mai riscăm să inventăm încă un post pe care să nu-l ocupe nimeni, așa cum se întâmplă cu cel pe care îl avem.
Se va mai spune, cum a scris cineva sub articol: să-i trimitem pe toți la școala specială. Lucrez și acolo, și o spun cu toată căldura: pentru unii copii, școala specială este locul cel mai bun. Dar nu e un depozit pentru copiii care ne încurcă. Zeci de mii de copii cu greutăți ușoare au tot dreptul să învețe lângă colegii lor, cu condiția să aibă alături un om care să-i ajute.
VII. Ce ar trebui făcut, concret
Întâi, să fie ocupate și plătite posturile care există deja, după normele din regulament. Nu avemnevoie de o lege nouă, avem nevoie să o aplicăm pe cea veche.
Apoi, postul trebuie făcut atrăgător: o normă omenească (regulamentul spune 18 ore, se cer20), decontarea navetei, o cameră în fiecare școală, așa cum prevede deja protocolul dintre școliși centre, și un punctaj care să conteze la gradații.
În al treilea rând, cele două roluri ar trebui despărțite măcar în practică: unii profesori sămeargă din școală în școală, unde sunt copii puțini, alții să rămână într-o singură școală mare, lângă învățători, la ore. Asta e, de fapt, asistentul pe care îl cer și Rizea, și doamna Toarna.
În al patrulea rând, pregătire pentru profesorii de la clasă. Studiul internațional TALIS 2024 arată că profesorii din România spun că de asta au cel mai mult nevoie: să fie învățați cum săpredea copiilor cu cerințe speciale.
Și, nu în ultimul rând, schimbarea privirii. Munca cu acești copii trebuie să devină o carieră pe care o alegi, nu o pedeapsă pe care o înduri.
Vrem același lucru. Doar că eu cred că nu ne lipsește o idee nouă, ne lipsesc oamenii pentruideea veche. Scaunul de lângă catedră e prevăzut de ani buni în lege. Stă gol. Și până nu ne hotărâm să ne așezăm pe el, cu salariu, cu respect și cu dragă inimă, orice nume nou i-am da nu-l face mai puțin gol.
Prof. Ignat Valentin
profesor itinerant și de sprijin, CJRAE Dolj
Surse
Edupedu.ro, 27 octombrie 2026: Profesorul Petruț Rizea propune asistenți de predare în clase.
Edupedu.ro: Numărul elevilor cu CES aproape s-a triplat în ultimii 5 ani (date pe județe, 2023-2024).
Edupedu.ro: Noul regulament CJRAE, numărul de elevi pe post.
Camera Deputaților, interpelarea 1500B/2026 privind profesorii itineranți și de sprijin.
Edupedu.ro: Bistrița-Năsăud, doar 25 din 39 de posturi de profesor de sprijin ocupate.
Folositor.ro / Playtech.ro: salariul profesorului debutant în 2026 (6.446 lei brut).
Department for Education (Anglia), School workforce in England, 2025
Despre autor: Valentin Ignat este profesor itinerant și de sprijin, CJRAE Dolj.
Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.
