Casta „noilor” meditatori. Culisele examenului dublat / Op Ed Zeno Șuștac

Respingerea publică a recent-inventatului examen de admitere a declanșat o agitație fără precedent în rândul susținătorilor segregării educaționale pe criterii socio-economice. Privind cele mai recente acțiuni ale decidenților, impresia este că nevoile reale ale educației nu pot sta în calea unei afaceri de jumătate de miliard de euro. Aceasta pare să fie miza nerostită a meditațiilor pe care le-ar genera operaționalizarea mult invocatului „examen de admitere”. În goana după profituri, ruperea de realitate pare înfricoșătoare.

La nivel național, cel puțin 200 de unități de învățământ [n. red. estimarea autorului]ar fi dornice să introducă un astfel de mod suplimentar de selectare a „spumei educaționale”. Aceasta este cifra în cel mai pesimist caz, numărul poate fi mult, mult mai mare. Și, sub o formă sau alta, o parte din bani s-ar întoarce către politicieni. Către cei care au făcut posibilă „minunea”. Dacă în fiecare unitate de învățământ ar fi cinci meditatori care lucrează de două ori pe săptămână cu o grupă de 20 de elevi, la un tarif de 250 de lei pe ședință [n. red. estimarea autorului], câștigurile per meditator ar ajunge la aproximativ 8.000 de euro lunar.

Deși mare, pentru meditații de acest fel, suma ar fi una digerabilă, întrucât ar veni la pachet și cu prezumția captării bunăvoinței. Nu este suficient să faci meditații. Important este să le faci cu cine trebuie! Meditatorii de lux nu vor avea o singură grupă. Doar vorbim despre meditații premium, nu pentru oricine. Puțini profesori de profil, cerere mare din partea părinților, minimum cinci grupe (online), cumulând 100 de elevi. Pe scurt, 40.000 de euro pentru fiecare meditator, în fiecare lună. Dacă vor exista 1.000 de astfel de profesori care furnizează meditații la nivel național, discutăm despre venituri anuale de aproape jumătate de miliard de euro. Probabilitatea ca numărul meditatorilor să fie mai mare este ridicată.

În mod evident, nu vorbim despre arhitectura unui sistem, ci despre arhitectura financiară a unui sistem paralel de educație segregatorie și, să nu ne ascundem după deget, despre căpătuire pentru câțiva descurcăreți recomandați de conducerile politizate ale unităților de învățământ. Nu pentru profesorii buni, dedicați, cu vocație. Aceștia nu se vor afla printre recomandați și, oricum, nu vor alerga după profituri rapide și nemeritate și nici după grupe gigantice de elevi.

Ideea admiterii are în spate afaceri de tot soiul, gândite – încă de acum trei ani – să se deruleze începând cu anul 2027. Lobby-ul desfășurat a fost imens și s-a concentrat pe majoritatea PSD-PNL, prin alianța colegiilor centenare. Iată cum un grup de interese educaționale, axat aparent „pe excelență”, cu relaționare bună cu politicul, influențează politici publice educaționale în interes propriu, nicidecum în interesul educației din rural, al celei mai vulnerabile categorii sociale sau al elevilor care provin din familii nevoiașe. Abordarea seamănă cu perceperea, prin „forță”, a unei taxe de protecție educațională.

De unde „forța”? Oare unde își au politicienii copiii? Nu cumva în liceele de top din București și din marile centre urbane? Un fel de: noi avem grijă de copiii voștri, voi vă ocupați de profiturile noastre. Nu este nevoie, la acest moment, de meditații în masă la alte materii decât Română și Matematică? Nu contează. Generați o nevoie și produceți meditații! Industria nu concepe să renunțe la profiturile pe care un astfel de examen le anunța pentru 2027.

Există două categorii de susținători ai examenului segregator de admitere: cei asumați și cei care se prefac că sunt în căutarea unor soluții „echitabile”, pasionați până la lacrimi de politici educaționale. Observ diverse voci care au afaceri în domeniu și care se zbat pentru mărirea profiturilor viitoare, sub masca interesului pentru educația de masă. Să fim sinceri: ochii acestora sunt ațintiți asupra profiturilor, nicidecum asupra intereselor elevilor. Așa cum spuneam, zilele acestea industria meditațiilor se regrupează, iese la lumină și contraatacă. Multe jocuri au fost deja stricate.

Tot la lumină au ieșit și decidenții. Ministerul Educației și Cercetării joacă de partea industriei, trădând interesele elevilor. Ieșirile publice ale ministrului nu lasă loc de interpretări. Ca de fiecare dată, pentru decidenți, nimic nu este mai ușor de sacrificat decât interesul elevului.

Din cauza scandalului public generat de examinarea segregatoare, nu vom avea examen de admitere în 2027. O victorie necesară de etapă! Dar, se pare, nu se renunță la idee pentru viitor. Pentru MEC, privarea elevilor din familii nevoiașe și din familii cu venituri medii de șansa de a ajunge la o școală bună și favorizarea copiilor din familii înstărite, care își vor permite să plătească meditații pentru patru materii, nu este o problemă. Nici pentru PSD și PNL, partidele care au introdus în lege această modalitate.

Aleg în continuare varianta cinică a prorogării, în locul soluției firești: abrogarea. Așa cum subliniam, banii din această afacere imensă se vor întoarce și către politicieni, cu atât mai mult cu cât o parte dintre ei vor fi făcuți „la negru”.

Așa cum au arătat vocile din educație care s-au ridicat împotriva acestui mod de testare, egalitatea de șanse, nediscriminarea pe criterii financiare și accesul neîngrădit la educație au de suferit în mod major în cazul menținerii acestor prevederi în lege. Pe scurt și fără ocolișuri, vorbim despre prevederi legislative care favorizează clasa socială a înstăriților și industria meditațiilor „de lux”. De asemenea, există, și un oarecare iz penal al afacerii meditațiilor „premium”. Nu mai contează că nu pot fi realizate ierarhii educaționale corecte pe baza unor evaluări diferite. Nici că nu este etic ca unii copii să își permită să participe la două examene, în timp ce alții, din familii modeste, vor fi lăsați în urmă.

În fața mirajului unor profituri uriașe, nu mai contează nici că segregarea va fi fără precedent: unii elevi vor susține doar Evaluarea Națională, la Română și Matematică, în timp ce alții vor susține, pe lângă aceasta, și examene de admitere la disciplinele specifice profilului.
Pe scurt, accentuarea inegalităților dintre elevi este pe punctul de a deveni politică educațională a statului român. Este de ordinul evidenței: un sistem de învățământ vulnerabil la influențe nelegitime și capturat de interese de grup este un sistem construit în detrimentul interesului copiilor.

Deși curentul general din societatea românească și din lumea educației a fost și este împotriva examenului suplimentar, factorul politic nu vrea să-l audă. În fața profiturilor amețitoare generate de afacerile de lux din educație, protejarea interesului superior al copilului rămâne o himeră. Atenție la aparențe! Discuția nu este despre binele elevilor, despre politici educaționale potrivite, despre combaterea analfabetismului funcțional, despre reducerea abandonului școlar sau despre ridicarea nivelului educațional al unei națiuni: este despre bani mulți. Incredibil de mulți. Și despre o rușine de sistem de învățământ politizat până în măduva oaselor.

Despre autor

Zeno Șuștac este președintele Asociației pentru Depolitizarea Educației. Acesta este avocat, scriitor și fondator al grupului „Părinții elevilor din România”. Este doctor în domeniul Alternative Dispute Resolution.

Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.