„Aș vrea să vorbesc public despre experiența mea din acest an la Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane (ONSSU), disciplina Filosofie, după ce în trecut am mai participat la această competiție”, a scris unul dintre olimpicii naționali pe adresa redacției Edupedu. Acesta descrie într-un text, pe care-l redăm integral mai jos, experiența sa din competiția desfășurată la Iași între 6-9 aprilie.
Elevul reclamă o discrepanță majoră între discursul oficial despre creativitate și modul concret de evaluare a lucrărilor. Abordările originale sunt descurajate, procesul de contestații este lipsit de transparență și elevii sunt încurajați, în realitate, să respecte un tipar rigid, apropiat de manual. Niciuna dintre cele 90 de contestații nu a fost acceptată de comisia de evaluare.
Redăm mai jos, integral, mărturia elevului, care a ales să rămână anonim de teama unor posibile repercusiuni din partea profesorilor, inspectorilor sau a altor persoane implicate în organizarea olimpiadelor:
„Încă de la începutul festivității de deschidere a Olimpiadei, vorbitorii de la tribună au accentuat importanța creativității, care pentru un participant la proba de Filosofie ar însemna detașarea de tiparele rigide și formaliste ale manualului. Filosofia ar trebui să fie acea materie în care interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea, alături de gândirea critică și creativă, triumfă. A te informa suplimentar și a citi alte nume pe lângă cele canonice ar demonstra, în mod normal, pasiunea și dorința de a aprofunda în substrat diverse perspective unice, de multe ori pierdute din filele clasice. Platon, Hegel ori Kant sunt nume ce au avut ecouri semnificative, dar dincolo de ei există o întreagă paletă de idei, concepte și noțiuni ce pot fi cercetate. Scopul ultim al Olimpiadei este promovarea excelenței, iar aceasta constă, până la urmă, în depășirea unor bariere ale simplei programe de la clasă. Creativitatea și originalitatea ar trebui punctate și apreciate în detrimentul conformismului și al simplei reproduceri mecanice a unor teorii.
De exemplu, elevii care participă la etapa internațională a acestei competiții sunt apreciați dacă demonstrează o lectură suplimentară bogată, dacă au curajul să nu rămână încorsetați într-un canon stabilit, ci chiar să filosofeze ei înșiși, să exploreze concepte îndrăznețe ce își pot găsi aplicabilitatea în dinamica prezentului. Aici nu a fost vorba de așa ceva.
Tot organizatorii au citat un studiu conform căruia „tinerii din generația Z sunt primii care au devenit mai puțin inteligenți decât părinții lor”, dorind să sublinieze încă o dată rolul crucial pe care filosofia ce depășește granițele conformismului îl are, întrucât „rămânem prinși în mediocritate.”
Deși această viziune a fost susținută la deschiderea competiției, consider că a existat o discrepanță majoră între aparenta abordare deschisă și realitate.
Lucrările ce au ieșit în evidență prin altceva decât rigiditate ori abordare tehnică au fost percepute drept exagerate, prea complexe, vagi ori având scopul de a epata. Personal, am avut o lucrare în care am analizat perspectiva filosofică din citatele primite (Foucault, Popper, Hannah Arendt), iar apoi am făcut diferite conexiuni cu alte puncte de vedere din spectrul filosofiei politice continentale, presărând ulterior trimiteri la diverse arte și la mitologie. Nu m-am limitat la simpla enunțare și dezvoltare a unui argument, ci am încercat să păstrez un echilibru între expunerea clară a viziunii exprimate în fiecare citat și conturarea ideii cu alte referințe din experiența filosofică și culturală. M-am simțit pe deplin mulțumit de tot ceea ce am scris și am sperat că viziunea mea va fi apreciată.
Cu toate acestea, am obținut un punctaj mic, aceeași notă pe care am atins-o și în primul meu an de participare, când abia aveam bazele conturate. În 2024 îi cunoșteam bine pe Spinoza și pe Camus, nu aveam idee cine e Foucault, iar maximul meu era paradoxul „Frumoasei adormite.” Acum, când am detaliat întreaga viziune a filosofului și am dezvoltat un argument de șase pagini pornind de la citatul său, mi-e greu să cred că am coborât la o performanță similară.
Mi-am dorit să contest nota obținută și să aflu părerea altor doi profesori. Dezamăgit, dar convins că merit mai mult, am pășit în sala de contestații, unde încă de la început am fost întâmpinat de un „Tu ce vrei de la mine? Nu-ți convine nota?”. Am optat pentru vizualizarea lucrării, iar în timp ce așteptam, am discutat cu un alt participant care mi-a mărturisit faptul că a cerut explicații cu privire la borderou și la modul în care eseul său a fost punctat. Ceea ce pentru el a început ca o simplă discuție de clarificare a devenit ulterior o încercare de apărare din partea profesorilor ce demolau orice contraargument, apelând într-o ultimă instanță la țipete.
În sala de vizualizare, după ce mi-am parcurs încă o dată lucrarea, am luat decizia de a contesta, însă răspunsul a fost „Ești sigur? Să nu regreți.” Am replicat că este dreptul meu și am primit în schimb o privire dezaprobatoare.
Din păcate, în ultimii ani s-a conturat ideea conform căreia o contestație echivalează cu o negare a competenței profesorilor evaluatori, care sunt „cei mai buni din țară”, prin urmare, e improbabil ca aceștia să greșească. A cere o reevaluare pare a fi o încercare sisifică a elevului care nu s-a mobilizat suficient, pentru a-și salva nota măcar cu câteva sutimi.
Nu pot decât să observ o nealiniere între valorile și principiile ce sunt expuse în discursuri și modul real în care este realizată corectarea. În exterior iubim legătura dintre filosofie și pictură, muzică, fizică ori inteligență artificială, dar în interior privim orice teză care se detașează de tiparul manualului drept munca unui elev ce vrea să impresioneze și pedepsim asta.
După o zi încărcată și cu speranța că se poate schimba ceva, următoarea dimineață am deschis tabelul cu rezultatele finale. Lângă codul aferent fiecărei contestații, cu excepția uneia, se află cuvântul „RESPINSĂ”. Optzeci și opt de cereri nici măcar nu au fost luate în considerare într-o primă instanță. A fost o luptă pierdută de la început, iar rigiditatea și orgoliul au învins. „Voi, elevii, vă considerați uneori mai buni decât profesorii care au terminat o facultate.”
Oare rostul filosofiei nu e chiar acesta de a combina într-un mod armonios diferite puncte de vedere, concepte, dar și conexiuni cu alte elemente culturale? A devenit scopul acesteia, de fapt, o simplă reproducere a pasajelor, o memorare pe de rost, o cădere în clișee? Din punctul meu de vedere, cred că există o diferență esențială între a aborda diverse puncte de vedere cât mai tehnic, direct, enunțând într-un limbaj lipsit de figuri de stil și foarte puțin interpretabil ce a vrut să spună un anume filosof sau un anumit curent și a reproduce pasaje întregi, modele învățate pe de rost pentru fiecare temă și teorii cuvânt cu cuvânt.
Am vrut, de asemenea, să știu de ce nu mi-a fost recorectată lucrarea, iar răspunsul a fost „s-a considerat că meriți aceeași notă”. Oare încă optzeci și șapte de persoane meritau tot aceeași notă? De ce mai există o comisie de contestații de la bun început în acest caz?
Discursul de încheiere a menționat faptul că un eveniment precum olimpiada nu contează foarte mult din punct de vedere cosmic, întrucât există probleme mult mai semnificative în lume. Personal, nu cred că desfășurarea unor războaie, azi, ar trebui să scuze lipsa de transparență și profesionalism a comisiei. Ba din contră, acestea ar trebui să demonstreze că putem schimba prin acțiunile noastre ceva la scară mică, iar măcar cât se poate, avem datoria de a respecta un set de valori. Altfel, abordarea unilaterală și viziunea de tip tunel duc la apariția dezastrelor într-o primă instanță. De asemenea, a fost menționat termenul de „fatalitate” în ceea ce privește corectarea lucrărilor. Nu pot decât să mă întreb dacă simplul noroc ar trebui să primeze în fața corectitudinii.
Ce am înțeles din toată Olimpiada e faptul că se caută un anumit tipar strict, precum manualul, și că, de fapt, nu se urmărește creativitatea ori interdisciplinaritatea. Canonul filosofic e sfânt, e important să scriem despre filosofii de bază, nu are rost să ne „complicăm” cu alte idei mai elevate. Contestațiile și ideile promovate în deschidere sunt mai mult o formalitate.
Rămân deschis criticilor și completărilor; îmi doresc să înțeleg cât mai bine ceea ce s-a întâmplat și să schimbăm ceva împreună. Voi continua să studiez filosofia dincolo de orice evaluare cuantificată prin notă, întrucât cred cu adevărat în rolul acesteia de a marca drumul fiecăruia către propria excelență, de a dezvolta gândirea critică și raportarea analitică la contextul actual, deschizând calea către alte perspective împletite cu stropi de creativitate. Mai presus decât orice, cred că depășirea închiderii în dogmă și abordarea holistică autentică pot face diferența.”
- Context: În ultimele zile, Olimpiada Națională de Științe socio-umane 2026, desfășurată la Iași, a fost marcată de o serie de controverse semnalate atât de profesori, cât și de elevi participanți. Au fost reclamate probleme legate de corectarea lucrărilor, lipsa de transparență a evaluării și modul de desfășurare a contestațiilor. Mai mulți elevi au acuzat depunctări considerate arbitrare, inclusiv situații în care li s-ar fi spus că au pierdut puncte pentru că „alții au scris mai mult”, dar și imposibilitatea de a avea acces la borderourile de evaluare. Edupedu.ro a documentat și scris despre toate aceste cazuri.
- În paralel, o petiție inițiată de participanți solicită recorectarea lucrărilor, invocând caracterul subiectiv al notării și respingerea aproape generalizată a contestațiilor. De asemenea, au fost semnalate cazuri de comportament inadecvat din partea unor membri ai comisiilor, inclusiv remarci jignitoare adresate elevilor în timpul vizualizării lucrărilor. Pe fondul acestor reacții, profesori au cerut Ministerului Educației măsuri de transparență, precum publicarea lucrărilor anonimizate și a criteriilor de evaluare, iar dezbaterea s-a extins asupra modului în care sunt organizate și evaluate competițiile școlare la nivel național.
- Ministerul Educației a declarat pentru Edupedu.ro că sesizările primite după Olimpiada Națională de Științe socio-umane au fost „date în lucru” către direcția responsabilă de olimpiade, fără a anunța, deocamdată, deschiderea unei anchete. Într-o declarație pentru Edupedu.ro, ministrul Mihai Dimian a subliniat că nemulțumirile provin de la „câțiva elevi”, estimând că este vorba de aproximativ 1–2% din cei aproape 15.000 de participanți la fazele naționale, și a avertizat că prezentarea acestor cazuri poate crea o imagine negativă asupra competițiilor. În același timp, ministrul a afirmat că fiecare sesizare este analizată de departamentul de specialitate pentru a se verifica dacă problemele semnalate se confirmă, insistând însă asupra faptului că situațiile reclamate trebuie raportate la ansamblul sistemului, nu generalizate.
ID 103770695 © Tero Vesalainen | Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
R.P.
Proiectulmerito.ro
Diana Ghimiși
Ștefan Lefter
Adriana Vișean