Daniel Funeriu, fost ministru al Educației: Eșecul de moment al președintelui Iohannis

3.212 vizualizări
Daniel Funeriu
Daniel Funeriu / Foto: Facebook.com

Analiză semnată de cercetătorul Daniel Funeriu, fost ministru al Educației în 2009-2012, perioadă în care a implementat o nouă lege a educației, bazată pe Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru educaţie condus de Mircea Miclea. În prezent, face parte din corpul de experți al Comisiei Europene care asistă Guvernul Republicii Moldova:

Adevărul simplu este că succesul școlar al unui tânăr nu va veni niciodată din altceva decât: profesori buni, elevi silitori, disciplină intelectuală, efort constant și respect față de profesor și elev, împreună cu o orientare școlară pertinentă. Toate aceste lucruri, simple și vechi de când lumea, pot exista doar dacă punem educația din România pe un fundament axiologic clar, pe baza căruia facem din educație o dinamică societală, nu un simplu „serviciu public”.

Aceste repere axiologice, azi inexistente, ar fi trebuit să fie stabilite de șeful statului, conform articolului 80 din Constituție, înainte de a începe discuții tehnice* despre simple texte de lege. Faptul că nu și-a îndeplinit una din principalele prerogative constituționale ne obligă pe noi să facem efortul de a ne întreba ce vrem, în definitiv, de la educația din România? Care este portul înspre care vrem să îndreptăm corabia educației românești?

1. Vrem o reformă în învățământ așezată pe un soclu moral solid sau vrem o reformă administrativă, în care ne jucăm cu dizolvat și refondat instituții, la fel ca generalii care se joacă frenetic cu machete de tancuri – adesea inexistente – pe harta frontului?

2. Vrem un învățământ bazat pe exigență sau un învățământ lax? Vrem să creștem generații de tineri puternici mental și fizic, adaptabili și siguri pe ei, siguri pe identitatea lor sau vrem să creștem tineri amorfi, fără ambiție și vigoare intelectuală și fizică, fluizi mental și vulnerabili psihic? Nu uitați, când răspundeți acestei întrebări, că atunci când exigența lasă loc moliciunii, e aproape imposibil să trecem înapoi la exigență, chiar dacă realitatea vieții ar cere-o.

3. Vrem un învățământ bazat pe autoritatea intelectuală și comportamentală a profesorului sau vrem un învățământ bazat pe autoritatea părinților și a copilului-rege în fața profesorului de la clasă?

4. Vrem să avem universități care să revină la rolul lor de a produce excelență sau vrem universități pe post de serviciu social care dau diplome tuturor netoților, de nu mai poți diferenția excelența de mediocritate și știința de pseudo știință? Afirm că universitățile sunt esența, ele îi formează pe cei care dau liniile directoare societății noastre, nu simple școli profesionale superioare. Am ajuns să avem, azi, în România, tot mai puțină chemare a tinerilor către științe exacte sau umanistice fundamentale, și chestii din ce în ce mai năstrușnice, de exemplu „master de egalitate de șanse”. Imposturi intelectuale finanțate generos de stat!

5. Vrem să avem în fața copiilor profesori de top sau vrem să-i avem preponderent pe cei care nu erau buni de altceva, alături de câțiva cu vocație? Suntem pregătiți la decizii curajoase pentru asta sau lâncezim în prizonieratul față de eternele rețele de prolicși „experți în științele educației”, sindicate și dulcele confort al mediocrității?

6. Ce înțelegem prin „echitate”? Egalizare prin scăderea nivelului celor de sus, așa cum Franța o face de 30 de ani – torpilându-și sistemul educațional – sau ridicarea cu orice preț al nivelului celor de jos, indiferent cât de mare e diferența cu excelența celor de sus? Vrem să oferim o deschidere către excelență celor care azi nu au nicio șansă, cauza principală fiind lipsa profesorilor de calitate în mediul rural (conjugată adesea cu indolența părinților) sau îi lăsăm în voia sorții, continuând să glosăm doct, înfulecând caviar, pe la simpozioane despre „echitate și egalitate de șanse”, sperând că vor găsi, pe cont propriu, un ascensor social? Suntem pregătiți pentru eforturile de coerciție față de părinți și profesori necesare pentru a atinge excelența pentru cei fără șanse azi?

7. Vrem ca școala să fie templul cunoașterii solide, a adevărurilor științifice, un loc de îmbogățire spirituală, prin tot ce înseamnă studiul științelor exacte și umanistice, predate de oameni bine pregătiți pentru asta sau vrem, sub falsul pretext al „deschiderii către societatea civilă”, să dăm acces în sala de clasă militantismelor și mimetismelor de tot soiul – triste maimuțăreli? Vrem să mergem înspre o societate dirijată de umorile și sentimentele militanților vocali sau înspre o societate dirijată cu calm și rațiune de oameni siguri pe fundamentele intelectuale imuabile ale civilizației noastre?

8. Vrem o țară care să fie model educațional pentru alții, din Europa sau din alte zări, sau vrem să reproducem modele care au falimentat – sau sunt pe cale să falimenteze – sisteme educaționale odată fantastice? Vrem să fim lideri, vrem să fim o busolă a valorilor educaționale sau adepți zombați ai unor tendințe împachetate în staniol mesianic, păguboase însă în contact cu realitatea copiilor noștri?

9. Vrem o societate îndreptată înspre crearea de bogăție materială și spirituală sau o societate orientată înspre divertisment?

10. Avem, pentru țara noastră, ambiția unui salt rapid, care să-i atragă să trăiască la noi în țară pe creatorii de valoare din Europa și lumea largă sau vrem să ne continuăm, obidiți, drumul prin istoria care se deschide în fața noastră, atrăgându-i la noi pe cei mai amărâți locuitori ai planetei? 

Fără răspunsuri la aceste întrebări, desigur non-exhaustive, ministrul și ministerul au devenit ostatecii contextului politic. Nu puteau să îl lase pe președinte să iasă din mandat fără o lege, așa că alături de bune intenții, găsim inevitabilele compromisuri cu interesele diferiților actori pereni ai sistemului. E vizibilă amprenta intereselor sindicatelor, rectorilor, oengeurilor & alianțelor de oengeuri mufate la bani publici (cu atât mai vocale, cu cât mai ideologizate) și dorințele părinților, adesea ghidați de vraci educaționali, tot mai îndepărtate de interesul educațional al propriilor copii. A propos, cine a scris legea?

În realitate, dezbaterea publică despre educație este unica dezbatere cu adevărat relevantă despre cum vrem să arate țara noastră. Menirea ei este de a cristaliza opțiunile directoare ale modului în care ne educăm copiii, nu de a decide în piața publică tehnicități, precum numărul materiilor de la bac sau al orelor de curs, acesta fiind rolul specialiștilor. Epoca istorică în care trăim, anume o reașezare a rolului occidentului (în sens larg, deci și a noastră) în lume – reașezare care ne este net defavorabilă până acum -, războiul de la poarta țării noastre, criza demografică fără precedent, evidenta criză de leadership la nivelul UE, ne obligă la decizii mari, nu la ajustări de mică anvergură.

Din păcate dezbaterea actuală a pornit foarte dezordonat și, dacă va continua în aceeași notă a temelor minore, ea va adânci deficitul de încredere între cetățean și autorități, va adânci faliile din societate, principalele unelte cu care ne distrugem singuri statul, și așa prea firav. Spus simplu drumul corabiei educației românești, condus de „România Educată” prezidențială, pare a fi tot mai mult un „drum de capă”: face ce poate pentru a nu se scufunda, dar cu siguranță nu va avea parte de vânturi favorabile, pentru că, de fapt, habar nu are înspre ce port se îndreaptă.

Să tragem o concluzie valabilă pentru întreaga societate: educația înaltă ne dă nu doar „puterea” (politică) – kratos – de bună calitate, ci și un popor – demos – dotat cu discernământ, deci capabil să aleagă conducători apți. Or, azi, principala suferință a României este foarte proasta articulare dintre demos și kratos, într-o democrație deficitară, cu rezultate proaste în oricare din marile sisteme la care ne uităm: educație, sănătate, justiție, infrastructură, sistem social. Dacă în plan extern președintele pare să fi dus lucrurile cu succes, în plan intern acesta este teribilul eșec momentan al regimului Iohannis: programul „România Educată” ne-a fost prezentat ca fiind rezultatul unor largi consultări, în speranța că operaționalizarea lui se va face în liniște (de care da, educația are nevoie) și că va aduce soluții-minune, larg acceptate de toți.

Din păcate realitatea de azi ne arată că nu au fost atinse aceste obiective. Realitatea a scos la iveală incapacitatea prezidențială de a produce o dinamică socială a încrederii, incapacitatea de a face din educație dinamica societală – drumul care duce la firescul excelenței noastre – la care s-a angajat, cu mandatul pe masă, atunci când, candidând, ne-a vorbit despre „România Educată”. Păcat.

Închei, cu regret, prin a spune, cinic, părinților nemulțumiți de școala copiilor lor, realitatea: sunteți pe cont propriu, găsiți soluții paralele pentru copiii voștri! Dar ei știu asta pentru că o practică de multă vreme.

*à propos, uităm prea repede că încă din 2016 a fost constituită „Comisia Prezidențială privind Proiectul de țară”, despre care situl președinției ne informează că s-a reunit ultima oară în octombrie 2017…

__________

Despre autor:

Daniel Funeriu a fost ministru al Educației în 2009-2012, perioadă în care a implementat o nouă lege a educației, bazată pe Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru educaţie condus de Mircea Miclea (Legea educației nr. 1/2011, în vigoare și în prezent, dar modificată masiv de toate partidele care s-au succedat la putere). A fost consilier prezidențial în domeniul educație și europarlamentar. În prezent, face parte din corpul de experți al Comisiei Europene care asistă Guvernul Republicii Moldova în eforturile de a implementa Acordul de Asociere UE – Republica Moldova. Chimist cu doctoratul obținut la Universitatea din Strasbourg sub îndrumarea laureatului Nobel Jean-Marie Lehn, Daniel Funeriu a fost cercetător în Japonia și SUA, înainte de a reveni în țară.

Citește și:
EXCLUSIV Profesorul Lazăr Vlăsceanu, unul dintre cei mai proeminenți sociologi români: Proiectul Legii învățământului superior – compilare, centralizare, uniformizare
EXCLUSIV Mircea Miclea, despre proiectul legii educației din preuniversitar: Evaluarea Națională trebuie să rămână obligatorie. Cum nimic din notele obținute în gimnaziu nu mai contează, ci doar examenele de la admiterea la colegii, elevii se vor concentra să ia meditații de la cei care sunt acolo / Desființarea inspectoratelor școlare mi se pare o greșeală. Clientela politică este hrănită mai bine prin transformarea lor în deconcentrate

10 comments
  1. Daniel Funeriu este direct răspunzător pentru distrugerea învățământului românesc. Nici noi și nici foștii noștri elevi nu am uitat umilințele la care ne-a supus, tupeul cu care s-a înființat ministru pentru a da legea actuală. Desigur vocea noastră nu a contat atunci, eșecul și distrugerea vieților noastre nici atât! Asumați-vă eșecul! Nu mai fiți laș! În plus, poporul român a fost, este și va fi creștin ortodox! V-ați lepădat credința? ✝️🇹🇩🙏

  2. Învățământul Românesc scoate elevi și studenți de excelență. Cine învață, învață că-i place să învețe, dar cine nu învață să exceleze să fie direcționat spre școli de meserii.

  3. Invatamantul din Romania are nevoie de raspunsuri clare, pertinente si consensualizate la intrebari fundamentale – nu de cosmetizari birocratice asa cum prevad noile proiecte de legi ale invatamantului (NU ale educatiei – De ce?).
    Nici dl.Funeriu (cunoscator al universitatilor de pe alte meleaguri ca si mine) nu a sesizat faptul ca scoala/ universitatea noastra – asaltata de 3 decenii de prea numeroase cerinte/ pretentii (unele prea putin sau deloc compatibile cu progresul general sau cu cultura noastra) ale unor parti interesate (unele total ignorate, conform OUG 75-2005), nu face nimic pentru educarea tinerelor generatii in spiritul RESPONSABILITATII SOCIALE SI SOCIETALE..
    Numerosii nostri specialisti in Stiinte sociale ar trebui si putea sa explice pe inteles publicului larg ce inseamna asa ceva! Nu despre exoticul CSR (pronuntat neaparat „siesar” pentru impresia artistica!) – Corporate Social Responsibility bine cunoscut in mediul de afaceri, mai mult in strainatate…Din pacate, in Romania, standardele ISO privind responsabilitatea sociala au fost oficial respinse (intr-o rarissima unitate de gandire si actiune) de reprezentantii sindicatelor si patronatelor inca de acum peste 2 decenii, desi Guvernul de atunci se declarase responsabil!…Oare de ce?
    Avand calitatea de (prim) profesor roman invitat intr-o universitate din Seul, Coreea de sud si vizitand si alte state din Extremul Orient, am constatat ca orice tanar si mai putin tanar cunoaste si aplica principiile RESPONSABILITATII SOCIALE SI SOCIETALE. – in litera si spiritul carora au fost educati in scoli si universitati.
    Acestea implica, printre altele:
    1. Prioritizarea absoluta (de orice cetatean educat) a intereselor PUBLICE/ NATIONALE fata de cele DE GRUP/ ECHIPA si mai ales PERSONALE
    2. Cultivarea, promovarea si evaluarea EMPATIEI si a RESPECTULUI fata de semeni
    3. Coerenta totala intre VORBE si FAPTE (nu si cu gandurile personale!)
    4. Intelegerea si cultivarea armoniei cu natura si fenomenele naturale
    5. Cei care refuza atitudinile si comportamentele responsabile sunt sanctionati de societate (nu de Justitie!) prin marginalizarea/ respingerea lor treptata, corpul social fiind astfel protejat eficace.
    Un exemplu: mastile protectoare aplicate doar pe gura si nas (utilizabile oricand nu numai in pandemie) vizeaza in Coreea de sud doar protejarea CELORLALTI in situatiile in care purtatorul este bolnav.
    Pentru a te proteja tu insuti de CEILALTI (situatie intalnita doar in spitale, nu numai din Coreea) – asa cum se clameaza de 3 ani pe toate canalele TV din Romania – este necesara si protejarea ochilor, detaliu total ignorat de “specialistii” in publicitate din Romania…
    Se poate lesne constata cat de departe este educatia din Romania de scopurile/ obiectivele PRAGMATICE orientate spre o societate cu membri responsabili fata de semeni si natura. Este evident ca am avea nevoie de asa ceva si in Romania …. Dar ce-i de facut daca nici educatia noastra nu vrea/ poate/ stie sa initieze si sa cultive RESPONSABILITATEA SOCIALA SI SOCIETALA in mintile si constiintele noilor generatii?
    Banii – la care viseaza cu totii – nu aduc coeziune sociala, dorinta si putinta de negociere si consensualizare in procesele decizionale, spiritul win-win, iar „calitatea” si „excelenta” clamate publicitar dar degeaba de tot mai multi fiind doar virtuale si simulate… Unde va ajunge Romania daca cetatenii si decidentii ei ignora cu suficienta responsabilitatea sociala si societala??…

  4. E simplu.
    În momentul în care au apărut evaluările elevilor/studenților, în momentul în care cuvântul elevilor/studenților a cântărit mai greu în conducerea școlilor/universităților, în momentul în care a apărut presiunea notelor, în momentul în care ….
    Ma rog, atunci când multe dintre acestea au apărut, ca efect al modificărilor legislative, profesorul nu și-a mai permis exigenta, notele n-au mai reflectat valoarea, universitatea n-a mai produs decât în interesul unor companii, adică învățământul s-a dus pe apa sâmbetei.
    Iar acel moment a fost IANUARIE, 2011.
    E cam târziu ca dl. Funeriu sa comenteze, având în vedere ca noua lege copiază cam tot ce era rău din actuala lege. Orice comentariu împotriva noii legi nu înseamnă decât un comentariu împotriva propriei legi.

    Invatamantul superior are o solute simpla: finanțarea consistenta, acordată pe întregul ciclu de studii, iar admiterea în primul ciclu sa se realizeze exclusiv printr-un an de “adaptare”. An în care studenții-candidati să-și dovedească posibilitățile de a creste intr-o universitate de excelenta. La sfârșitul acestui an, cei mai putin performanți pot fi redirectati spre re-inventatele colegii universitare.
    Vrei excelenta în Universități? Oferă-le studenți capabili de performanta.
    Vrei scăderea calității? Accepta pe oricine, mascând aceasta pseudo-selectie printr-un măreț examen (test-grilă, cu întrebări și răspunsuri cunoscute în avans), care nu selectează nimic.

  5. Domnu’ Funeriu,

    Problema nu e asta (ce scrieti) ci alta: chiar asa, nu suflati nici un cuvintel despre plagiatorul ‘gheneral’ prim-ministru ? Pai vuia Nature in cazul Ponta, pt. exact aceeasi speta. Acu’ nu se vede ? Sau a intrat in joc o anumita ‘fratie a epoletilor’ (stiti la ce ma refer) ? Deci face gheneralul e in regula ? E moral ? Nu mai sesizati Nature ? Nu mai vuiti in presa ? Nu mai dati lectii de conduita civica si etica a cercetarii, gheneralului ? Ce va opreste ? Asta daca chiar vreti sa ramineti consistent vis-a-vis de principii. Altfel, din ce se vede, doar Ponta a picat de papagal in toata afacerea asta, si fraierul ala cu ~ 8 pagini culese de-aiurea. Dar la principii cum stam ?

    (brrr..oare trece de filtru ?)

  6. Domnul Funeriu gandeste ca un neamt. Isi pune niste intrebari pentru ca apoi sa caute raspunsuri.

    Bre Funeriule, aici este mocirla balcanica. Singurele intrebari puse sunt:
    – cat (mai) costa un doctorat original?
    – in ce organizatie masonica sa intru?
    – cum sa fur legal?
    – cum sa pun mana pe un ciolan mai mare?

    1. Lui Funeriu ii apartine legea 253.ai luat peste sapte esti titular la nivelul scolii!dragul de el a fost atat de bun la catedra si inca este incat isi da seama ca diferenta dintre 7 si 9 nu mai ajuta pe nimeni sa fie titular!ca nu exista posturi si ca subiectele sunt de rahat !ca intre a preda si a lua o nota e diferenta mare si ca pana la urma o turma urmeaza un indemn acela ca daca iau 3 sunt cu turma ,daca am luat 5 sunt cu oile si daca am luat 9 am studiat nu doar cu subiect si predicat ci si cu atribut ,complement si ca ici si colo apare un complement de agent !pana una alta felicitari celor cu 3 si cu 9 ,toti stim ce mizerie si ce memorie implica acest examen !

  7. Felicitari domnului Funeriu pentru analiza la obiect si pertinenta!
    Am reprosuri in ceea ce il privește, din perioada in care a fost ministru al Educatiei.
    Dar acest articol este fata repros.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Consiliul Național al Rectorilor – organizația reprezentativă pentru elita universitară, unde praful se așterne, la propriu, pe clanță. Modul opac în care funcționează forul condus de 9 ani de fostul ministru Sorin Cîmpeanu, revenit în funcția de președinte în pofida acuzațiilor de plagiat

Organizația prin intermediul căreia universitățile ar trebui să se facă auzite în relația cu autoritățile, Consiliul Național al Rectorilor, a devenit o organizație complet opacă. Condusă de fostul ministru Sorin…
Vezi articolul

Campania de vaccinare antiHPV reîncepe în această lună: Ce trebuie să facă părinții fetelor cu vârste de peste 11 ani / Coordonatorul grupului de vaccinologie explică de ce este recomandată și vaccinarea băieților

Ministerul Sănătății reia, în această lună, campania gratuită de vaccinare antiHPV, care previne cancerul de col uterin, a fetelor cu vârste între 11 și 14 ani pentru care deja părinții…
Vezi articolul