„Din nefericire, în România nu există o strategie sau politică publică educațională de sincronizare a conținuturilor educaționale”, problemă care trebuie rezolvată de cei care se ocupă de programele școlare, a declarat, pentru Edupedu.ro, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Alexandru Florian. El a comentat, astfel, situația semnalată miercuri de Edupedu.ro, că unul dintre ideologii mișcărilor de extremă dreapta din perioada interbelică, Nichifor Crainic, este prezentat ca atare în manualul referitor la Istoria evreilor și Holocaust, perspectivă omisă în manualele de limba română folosite încă la clasa a XII-a.
- Edupedu.ro a semnalat, miercuri, că Nichifor Crainic, ministru al Propagandei în regimul Ion Antonescu, a fost introdus în subiectele de Bacalaureat la Limba română – varianta de rezervă, la examenul din 10 iunie.
- Tot miercuri, Edupedu.ro a semnalat „paradoxul Nichifor Crainic în liceul românesc”, anume că noul manual privind Holocaustul îl portretizează pe acesta ca ideolog al extremei drepte, în timp ce manualele de limba română încă folosite de elevii de clasa a XII-a omit activitatea sa legionară și antisemită și îl prezintă, cu o excepție, doar prin prisma apartenenței lui la curentele tradiționaliste din cultura și literatura epocii.
Nichifor Crainic și lucrarea sa „Sensul tradiției” figurează în programa școlară pentru Limba și literatura română – clasa a XII-a, în vigoare din 2006, deci de acum aproape 20 de ani. El e inclus la conținuturile pentru „Curente culturale/literare: modernism vs. Tradiționalism” în periaoda interbelică.
Contactat de Edupedu.ro, Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, a arătat că „Nichifor Crainic s-a propus ca subiect de rezervă la proba de limba română. Deci Nichifor Crainic figurează într-un manual de liceu. Opinia mea este că, din nefericire, în România nu există o strategie sau politică publică educațională de sincronizare a conținuturilor manualelor”.
Potrivit lui Alexandru Florian, „el a fost promotor al ideologiei fasciste sau care include și antisemitism, în România interbelică. A fost și redactor-șef la Sfarmă-Piatră, un ziar puternic antisemit și de extremă dreapta. Pe de altă parte, apare în aceste lecții sau tematici din manualul de limba română”. Situație care nu este singulară, arată oficialul citat, care face trimitere la un alt caz apărut într-o versiune a manualelor de Istoria comunismului, materie obligatorie care va fi introdusă în toamnă:
- „Mai există o situație asemănătoare cu un alt personaj, Ion Gavrilă Ogoranu, care într-una dintre variantele manualului despre comunism, dacă îmi amintesc, apărea ca fiind cel care s-a opus regimului comunist, că el a luptat în munți și așa mai departe. De fapt, Ion Gavrilă Ogoranu a fost – conform și memoriilor pe care le-a publicat după ’90, singur declară – că a fost și a rămas legionar. Deci el a fost membru al mișcării legionare, a participat la rebeliune și așa mai departe. Normal că, atunci când a venit regimul comunist la putere, s-a opus. Dar se subînțelege că nu toți cei care se opun devin automat exemple pozitive. Așa este și cazul cu acest Nichifor Crainic.”
„Asta ar trebui să existe în Ministerul Educației, în politicile educaționale publice și în construirea acestor programe: o coerență de urmărit, o sincronizare. Poți să vorbești despre o persoană, despre un personaj la mai multe discipline, dar mesajele trebuie să fie sincronizate”, a comentat directorul Institutului „Elie Wiesel”: „Altfel, este foarte simplu: cu ce rămâne elevul? Se duce la limba română și poate că află că personajul X este o mare valoare literară, culturală. Și pe urmă se duce la lecția de istorie și află că a promovat niște valori, hai să le spunem anti-umane, ca să nu le spunem fasciste. Și cu ce rămâne? Se produce o amestecătură”.
Alexandru Florian, pentru Edupedu.ro:
- „Eu cred că, indiferent de disciplina unde o persoană este invocată, trebuie să fie prezentată și analizată în spirit critic, adică să i se prezinte toate ansamblul de valori pe care l-a promovat de-a lungul vieții, ca intelectual, ca persoană publică, ca persoană implicată într-o orientare politică sau alta. E adevărat că, dacă îl prezintă la curentele tradiționaliste, cu legături cu religia ortodoxă, astăzi am putea să spunem că a fost într-un curent conservator. Dar, într-adevăr, eu cred că indiferent de disciplină, trebuie prezentată persoana respectivă – deci nu neapărat Nichifor Crinic, mă refer și la Eliade și la alții – cu spirit critic. Adică să se prezinte toate componentele. Și în cele din urmă să decidă persoana care studiază ce priorități, ce scară de valori a promovat un autor sau altul. [Nichifor Crainic] a mai lucrat, apoi, și la „Glasul patriei”, o revistă securistă care promova mesaje ca să-i atragă pe cei care au fugit din țară înapoi. Deci este un personaj. Iar legătura între ideologia lui și curentul tradiționalist pe care l-a îmbrățișat este strânsă, în opinia mea.
- Asta ar trebui să existe în Ministerul Educației, în politicile educaționale publice și în construirea acestor programe: o coerență de urmărit, o sincronizare. Poți să vorbești despre o persoană, despre un personaj la mai multe discipline, dar mesajele trebuie să fie sincronizate. Pentru că, altfel, este foarte simplu: cu ce rămâne elevul? Se duce la limba română și poate că află că personajul X este o mare valoare literară, culturală. Și pe urmă se duce la lecția de istorie și află că a promovat niște valori, hai să le spunem anti-umane, ca să nu le spunem fasciste. Și cu ce rămâne? Se produce o amestecătură. Știm că abia la vârsta asta, în anii liceului, se construiește sistemul de valori, se consolidează la adolescență spre maturitate. Și atunci cu ce rămâne el? La o oră află ceva, la altă oră află altceva. Asta e problema. Dar numai cei care se ocupă de programele școlare pot să rezolve.
- Până acum, în România, orice program, orice manual s-a construit independent: cine știe istorie scrie la istorie, la limba română sunt invocați sau promovați ce autori știu și apreciază profesorii. La biologie, poate ne așteptăm să-l promoveze și pe [Nicolae] Paulescu, pentru că a inventat insulina, dacă a inventat-o el, iar pe urmă aflăm de la istorie că e antisemit și a fost în Liga Apărării Național Creștine.
2 comments
Nu știu cum să spun, dar m-am cam săturat de comentariile celor de la Ellie Wisel… Să ne lase pe noi să îi apreciem sau dezapreciem pe unii. lndata ne vor spune să nu îi mai citim pe Eminescu sau pe Creangă, să nu îl mai ascultăm pe Enescu sau să nu mai purtăm costumul popular că îi rănim în…..sentimente și suntem prea români. Hai sictir. Majoritatea trebuie să asculte minoritatea, altfel nu suntem corecți politic.
Remarca asta cu „La o oră află ceva, la altă oră află altceva”, e și mai valabilă într-o altă situație: ora de religie, versus orele de științe. De asta ar trebui ca disciplina Religie să nu însemne îndoctrinare, ci doar informare.