Doar 17% dintre elevi au apelat la consilierul școlar, deși acesta este prezent în școală, arată un raport privind starea de bine și sănătatea mintală a elevilor de gimnaziu din România / Elevii nu se simt integrați, nu au încredere în ei înșiși sau nu își pot gestiona emoțiile și așteptările legate de performanță

Foarte puțini elevi (17%) s-au adresat unui consilier școlar pentru a discuta individual despre o problemă, potrivit Raportului privind analiza stării de bine și a sănătății mintale a copiilor din învățământul gimnazial din România, publicat recent pe Ministerul Educației. Consilierii școlari, deși prezenți în majoritatea unităților, sunt insuficienți numeric comparativ cu
nevoile de sprijin, au o vizibilitate redusă și sunt rar percepuți ca o resursă de sprijin de către elevi, mai concluzionează raportul. Atunci când ajung la consilier, motivul este acela că elevii „nu se simt integrați, nu au încredere în ei înșiși sau nu își pot gestiona emoțiile și așteptările legate de performanță”.

• Analiza a fost realizată în cadrul proiectului „Politici și resurse pentru școli sigure și suportive” finanțat de Uniunea Europeană prin Instrumentul de Suport Tehnic și implementat de Ministerul Educației și Cercetării, cu asistența tehnică a UNICEF și în cooperare cu Comisia Europeană.
• Au participat la studiu 1.871 de elevi – metodologia folosită, mai jos în articol.

La nivel declarativ există încredere în consilierul școlar, 70% dintre elevii participanți la studiu, dar în același timp, foarte puțini elevi (17%) s-au adresat acestuia, în scopul unor discuții individuale, arată studiul „Analiza stării de bine și a sănătății mintale în rândul copiilor
din învățământul gimnazial în România”.

Asta deși aproape toți elevii (91%) cunosc faptul că există un consilier școlar în unitatea lor de învățământ.

Raportul analizează starea de bine și dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale elevilor
din ciclul gimnazial din România.

46% au declarat că nu pot apela cu ușurință la consilierul școlar atunci când au o zi proastă sau o problemă personală. Dintre aceștia, 94% evită să apeleze la consilier în ciuda faptului că acesta este prezent în școală și cunoscut ca atare, „ceea ce indică posibile bariere de încredere, accesibilitate sau relevanță percepută a sprijinului oferit”.

„Printre acestea se numără cerința legală de obținere a acordului scris al părinților pentru desfășurarea ședințelor de consiliere individuală – o condiție care, în unele cazuri, ar putea descuraja elevii, mai ales dacă aceștia nu doresc ca părinții lor să afle despre dificultățile personale pe care le întâmpină.

De asemenea, este posibil ca unii părinți să perceapă solicitarea sprijinului psihologic ca o reflectare a unui „eșec” personal, ceea ce poate contribui la evitarea consilierii. Aceste ipoteze, deși nu au făcut obiectul analizei cantitative sau calitative în prezentul raport, merită investigate într-un cadru viitor, pentru a înțelege mai bine factorii care limitează accesul elevilor la servicii esențiale de sprijin emoțional și pentru a fundamenta politici educaționale adaptate”.

Doar o mică parte dintre cei care evită să meargă la consilier – aproximativ 6% – invocă motive obiective: fie că nu există un consilier școlar în unitatea lor, (2%), fie că nu știu dacă există unul (4%).

Studiul mai arată că elevii tind să se adreseze altor cadre didactice, probabil mai mult prezente în activitățile școlare zilnice (ex. profesorul diriginte).

Din perspectiva genului și a mediului de rezidență, analizele statistice indică similarități existente la nivelul elevilor chestionați.

Distribuția elevilor în funcție de apartenența la grupuri speciale arată o diferență semnificativă între persoanele cu dizabilități (39,58%), care au apelat mai des în ultimul an la serviciile profesorului consilier școlar, comparativ cu ceilalți elevi (16,35%).

O altă concluzie este aceea că „elevii ajung frecvent la consilierul școlar nu doar pentru episoade de bullying, ci pentru că nu se simt integrați, nu au încredere în ei înșiși sau nu își pot gestiona emoțiile și așteptările legate de performanță„.

Specialiștii avertizează că sistemul educațional actual nu valorifică suficient dimensiunea emoțională și relațională a educației, ceea ce creează un mediu școlar nesigur psihologic, în care elevii sunt vulnerabili la excludere, umilință și retragere.

„Elevii rromi, refugiați și cei cu CES, toate cele trei grupuri sunt supraexpuse la forme de bullying, auto-vătămare și excluziune, și au o probabilitate crescută de a manifesta comportamente de risc și dezechilibre emoționale persistente.

Sprijinul real și perceput din partea școlii este insuficient, iar accesul la consiliere este limitat, fapt ce agravează riscurile de marginalizare pe termen lung”, potrivit studiului.

Consilierii școlari, deși prezenți în majoritatea unităților, sunt insuficienți numeric comparativ cu nevoile de sprijin, au o vizibilitate redusă și sunt rar percepuți ca o resursă de sprijin de către elevi, mai concluzionează raportul.

Metodologie:

Cercetarea s-a bazat pe o metodologie mixtă, ce a combinat metode cantitative (chestionare standardizate aplicate la nivel național) și calitative (interviuri, focus grupuri, observații în clasă, jurnale ale elevilor).

În total, au participat 1.871 de elevi, 103 profesori diriginți, alături de părinți, consilieri școlari, directori de școală, alte cadre didactice, reprezentanți MEC și experți în educație și sănătate mintală.

Raportul este structurat în jurul a trei dimensiuni complementare:

1. Abilitățile socio-emoționale, bunăstarea și sănătatea mintală a elevilor de gimnaziu
   (Capitolul 4). Explorează prevalența dezechilibrelor emoționale, gradul de autoreglare
   emoțională, manifestările anxietății sau ale comportamentelor de risc (bullying, autovătămare), precum și percepțiile elevilor privind sprijinul primit din partea școlii.
   Instrumentele utilizate au inclus chestionare aplicate elevilor, fișe de observație la clasă, interviuri și focus grupuri cu părinți, profesori, consilieri școlari, cadre didactice și experți în educație și sănătate mintală. Acest capitol constituie diagnosticul stării de bine și echilibrului emoțional al elevilor.
2. Impactul tehnologiei și al rețelelor sociale asupra bunăstării elevilor de gimnaziu (Capitolul 5). Evaluează influența tehnologiilor digitale asupra sănătății mintale și a echilibrului socioemoțional al elevilor, inclusiv diferențele de percepție între elevi și profesori privind riscurile digitale. Sunt analizate tiparele de utilizare, efectele asociate și rolul reglementării sau al ghidajului, dar și corelațiile cu nivelul de stimă de sine și relaționare socială. Instrumentele utilizate au inclus chestionare aplicate elevilor și profesorilor diriginți, fișe de observație la clasă, interviuri și focus grupuri cu părinți, profesori, consilieri școlari, cadre didactice și experți în educație și sănătate mintală. Capitolul prezintă o analiză a factorilor declanșatori și de risc privind echilibrul socio-emoțional al elevilor.
3. Capacitatea instituțională de sprijin pentru dezvoltarea socio-emoțională (Capitolul 6).
   Ultima dimensiune evaluează măsura în care școala contribuie activ la promovarea învățării socio-emoționale (SEL) și la sprijinul pentru starea de bine a elevilor. Sunt analizate practicile didactice, climatul și managementul clasei, rolul consilierilor, participarea profesorilor la formări și percepțiile actorilor implicați. Instrumentele utilizate au inclus chestionare aplicate profesorilor diriginți, fișe de observație la clasă, interviuri și focus grupuri cu, profesori, consilieri școlari, directori de școli, cadre didactice și experți în educație și sănătate mintală.
   Capitolul oferă o radiografie a capacității de intervenție și a limitelor structurale existente.

Prin această structură, raportul oferă un cadru integrat de analiză și permite identificarea relațiilor dintre echilibrul emoțional, mediul digital și demersurile de intervenție de la nivelul școlii ‒ diagnostic (dimensiunea 1), factori declanșatori (dimensiunea 2) și capacitate de răspuns instituțional (dimensiunea 3) ‒ cu scopul de a sprijini formularea unor intervenții eficiente și sustenabile în sprijinul elevilor.

Cele trei capitole nu sunt autonome, ci se construiesc și se validează reciproc. De exemplu, datele cantitative din capitolul 4 (ex. riscul de dezechilibru emoțional) sunt corelate cu tiparele de utilizare a tehnologiei prezentate în capitolul 5, relevând mecanisme comune de risc (ex. consum digital excesiv și anxietate). În paralel, datele calitative surprind nuanțe importante care explicitează și adesea potențează datele statistice: percepțiile părinților, profesorilor, directorilor, consilierilor și experților oferă interpretare contextualizată asupra rezultatelor cantitative.

Astfel, cele trei dimensiuni tematice contribuie împreună la conturarea unei arhitecturi coerente de diagnostic, cauzalitate și intervenție.

În acest context, starea de bine a elevilor din ciclul gimnazial este rezultatul unui ecosistem complex în care echilibrul emoțional, utilizarea tehnologiilor digitale și contextul educațional interacționează permanent

DESCARCĂ Studiul „Analiza stării de bine și a sănătății mintale în rândul copiilor din învățământul gimnazial în România”

Foto: © Valerii Honcharuk | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.