Certificatele de calitate pentru școli sunt introduse în proiectul de modificare a hotărârii de Guvern 993/2020 privind aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie. Documentul a fost publicat în consultare în seara de 21 aprilie, având termen pentru primirea de sugestii un timp de 12 zile – adică până pe 3 mai – perioadă care se suprapune peste vacanța de Paște din învățământul preuniversitar și din universități, care se încheie pe 2 mai.
- Reamintim că Ministerul Educației a organizat o dezbatere publică pentru reformarea ARACIP în vacanța de Crăciun, pe 27 decembrie 2021 – detalii aici.
Modificarea standardelor de calitate ale ARACIP – Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar – este prevăzută în noua hotărâre (HG 155/2022) pentru organizarea și funcționarea instituției, fiind un punct major în așa-zisa „reformă” anunțată de Ministerul Educației pentru agenția responsabilă de calitate, cea care acordă autorizarea funcționării, acreditarea și menținerea acreditărilor pentru grădinițe, școli și licee, de stat și particulare.
Regulamentul de organizare și funcționare a ARACIP, articolul 27, alineatul 2 prevede că „în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, ARACIP va actualiza metodologia de evaluare instituțională în vederea autorizării, acreditării și evaluării periodice a organizațiilor furnizoare de educație, precum și standardele de autorizare de funcționare provizorie și standardele de acreditare și de evaluare externă periodică în învățământul preuniversitar”. Termenul de 6 luni curge de la data de 4 februarie 2022, fiind data de 4 august 2022.
Certificatele de calitate acordate școlilor sunt prevăzute în propunerea de HG, prin adăugarea uneor noi alineate în actul normativ. Metodologia de acordare va fi stabilită de Agenție și aprobată de Consiliul ARACIP – vezi aici cine face parte din acest consiliu.
De menționat că, potrivit informațiilor din proiectul de HG, sistemul certificatelor de calitate cu grade de încredere „minimal” sau „peste așteptări” va fi unul valabil pentru toate școlile și grădinițele, de stat și particulare, chiar și pentru cele autorizate de doar jumătate de an, nefiind clar ce reprezintă aceste certificate, dacă vor conta într-o ierarhizare a școlilor sau ce ar reprezenta acestea în plus față de standardele de calitate necesare pentru acreditare/autorizare. Nu este clar dacă pentru școlile autorizate vor putea fi emise certificate de calitate cu grad de încredere „peste așteptări” sau nu.
Ce prevede proiectul legat de certificatele de calitate:
„La articolul 11, după alin. (5) se introduc 8 noi alineate, alin. (6) – (13) care vor avea următorul cuprins:
„(6) Unităților de învățământ evaluate extern, care îndeplinesc toate cerințele din standardele de evaluare, ARACIP acordă și un ”certificat de calitate”, emis pe baza unei metodologii aprobate de Consiliul ARACIP”.
(7) ”Certificatul de calitate” cuprinde gradul de încredere acordat unității de învățământ din perspectiva calității. Cuantificarea gradului de încredere se face în urma vizitei de evaluare și este independentă de acordarea autorizării de funcționare provizorie/acreditării/ emiterii atestatului de calitate, emiterea ordinului de ministru/atestatului de calitate și se face pe baza îndeplinirii cerințelor din standardele de evaluare la nivel minimal sau peste așteptări.
(8) Gradul de încredere dat prin certificatul de calitate se poate modifica anual, la solicitarea unității de învățământ/furnizorului de educație sau la inițiativa ARACIP ca urmare a îndeplinirii indicatorilor de performanță din standardele de evaluare.
(9) Pentru procedura de autorizare de funcționare provizorie, ARACIP va emite certificatul de calitate la jumătatea primului an de funcționare, solicitând unității de învățământ/furnizorului de educație, prin intermediul platformei de evaluare a ARACIP, documente în susținerea îndeplinirii indicatorilor de performanță din standardele de evaluare, înscrisuri ce stau la baza emiterii certificatului de calitate.
(10) În situația în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de autorizare, organizația furnizoare de educație/ unitatea de învățământ va intra în procedură de monitorizare și va avea o perioadă de îmbunătățire decisă de Consiliul ARACIP. Dacă la finalul perioadei nu va putea îmbunătăți, Consiliul ARACIP va propune ministrului educației emiterea ordinului de ridicare a autorizației de funcționare provizorie”.
(11) Certificatul de calitate este un document public, adus la cunoștința beneficiarilor prin afișare pe site-ul propriu al unității de învățământ”.
(12) Specimenul certificatului de calitate se stabilește și se aprobă de către Consiliul ARACIP
(13) Evaluarea unităților de învățământ se face pe baza unei calendar aprobat de Consiliul
ARACIP.”
Articol în curs de actualizare
Foto: INQUAM Photos – Octav Ganea
Redacția
Raluca Pantazi
R.P.
5 comments
Conform proiectului – supus dezbaterii publice pe website-ul Ministerului Educației (până la data de 03.05.2022 – de modificare a HGR 993/2020 (privind aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie de catre ARACIP), ar urma ca la art.11 să se introducă 8 noi aliniate cu prevederi inedite, chiar șocante pentru cunoscători, dar cu siguranță contravenind standardelor și practicilor internaționale în domeniul evaluării și certificării conformității…
Aceste prevederi sunt „rodul” „creativității” si „inovativității” dâmbovițene exacerbate ale unor decidenți interni, probabil bine intenționați, dar evident ignoranți și suficienți, la fel de anonimi (pentru cei obligați să aplice dispoziții parțial aberante) ca și autorii trist celebrei OUG 75-2005 (aprobată prin Legea 87-2006) – o colecție de grave erori conceptuale, confuzii, prejudecăți si lacune, demascate de 17 ani în numeroase articole, comunicări, studii, lucrări de diplomă, dizertații de masterat, teze de doctorat și chiar cărți, dar rămase până acum fără alt impact decât aceste penibile tentative de cosmetizare prin noi HGR și modificări de HGR, fără să se modifice radical sau să se anuleze OUG 75-2005!
Conform noului proiect de modificare, ar urma, în principal, ca ARACIP să furnizeze școlilor/ grădinițelor, etc. evaluate și găsite ca fiind conforme cu cerințele standardelor lor minimale … încă un document (diferit de cele de autorizare/ acreditare normală dar si de „atestatul de calitate” și de ordinul de ministru aferent !!!) denumit „certificat de calitate” și indicând „gradul de încredere” atribuit de „experții” ARACIP – de la „minimal” la „peste așteptări” – indicator ce va putea fi reevaluat si, eventual modificat, doar anual, inclusiv la cerere.
1.ȘCOLILE ȘI GRĂDINIȚELE ROMÂNIEI VOR PRIMI DE LA ARACIP ȘI „CERTIFICATE DE CALITATE” PUBLICE (pe lângă documentele de autorizare/ acreditare/ atestare a calității plus Ordinul de ministru!) – deci în scop publicitar de natură a influența deciziile clienților entităților certificate (mai ales private) și a crește sumele încasate de la aceștia, deci veniturile acestor entități.
Inițiatorii acestei aberații juridice ignoră cu certitudine atât faptul că „certificatul de calitate” este rezultatul certificării (neprevăzute de OUG 75-2005 și chiar refuzate public de autorii acesteia), cât și faptul că certificarea și acreditarea sunt procese clasice (definite consensualizat și unitar prin standarde, regulamente și alte documente de largă circulație, inclusiv la nivel comunitar) dar cu destinații complementare, de generare a încrederii beneficiarilor (pe baza predictibilității dovedite a comportamentelor viitoare pe piață ale entităților certificate sau acreditate).
Dar certificarea se referă doar la produse, sisteme de management și persoane iar acreditarea doar la organizații. Altfel spus, o organizație/ școală nu poate fi simultan certificată și acreditată așa cum prevăd inițiatorii fără ca măcar să le pese că nu se respectă prevederile OUG 75-2005, că nu se respectă standardele internaționale și că mai introduc încă un document inutil pentru stat, dar favorizând entitățile private !!!
In extremis, ar putea fi certificate, doar pentru școlile calificate, fie educația (ca produs imaterial) furnizată de acestea, fie doar anumite produse/ servicii educaționale provenind din anumite procese educaționale în care s-ar fi putut obține – în fine – mult dorita calitate a educației, dacă inițiatorii ar fi dorit, putut și știut să-și actualizeze cunoștințele în domeniul Managementului calității – mult invocata Asigurare a calității fiind doar una din cele 4 componente ale acestuia si neputând genera singură calitatea, așa cum susțin de 17 ani diletanții autori ai OUG 75-2005 și decidenții implicați).
Mai mult, Comunitatea Europeană ne informează că – în opoziție cu argumentele acestor autori diletanți – ceea ce ea înțelege prin „asigurarea calității educației” nu reprezintă o componentă a Acquis-ului comunitar (deci nu este obligatorie !!!) și a fost doar recomandată de miniștrii educației post Bologna din E16 pentru aplicare exclusivă în universități (deci nu și în școli și gradinițe așa cum s-a decis în România din anumite interese, altele decât cele comunitare).
Cunoscătorii știu că Acquis-ul comunitar include Directiva nr. 85/374/EEC din 25 iulie 1985 privind responsabilitatea juridică pentru produsul cu defect, ce a fost transpusă în România prin Legea nr. 240 din 2004. Conform acesteia, responsabilitatea integrală pentru eventualele deficiențe ale produsului revine doar producătorului – deci școala, în cazul educației ca produs imaterial !! – toate solicitările de despăgubire a eventualilor clienți/ beneficiari prejudiciați fiind imputate acesteia…
Întrucât inovațiile introduse prin OUG 75-2005 dar și prin noile HGR proiectate de Ministerul Educației nu țin cont de reglementările si standardele europene (altele decâat faimoasele ESG European Standards and Guidelines, traduse inadecvat în România și aplicate de ARACIS) menționez definițiile aplicabile în statele membre ale UE pentru 3 concepte de bază:
– „Certificarea” produselor / serviciilor – înseamnă acțiunea unei terțe părți (denumită „organism de certificare”) ce demonstrează că o organizație furnizează servicii și/ sau produse în conformitate cu un anumit standard (referențial). Prin extindere, se pot certifica și sistemele de management implementate într-o organizație și persoanele cu anumite calificări/ competențe.
– „Acreditare” – înseamnă o atestare de către un organism național de acreditare a faptului că un organism de evaluare a conformității îndeplinește cerințele stabilite prin standarde armonizate, și, după caz, orice alte cerințe suplimentare, inclusiv cele stabilite în cadrul schemelor sectoriale relevante, pentru realizarea activităților specifice de evaluare a conformității.
– „Organism de evaluare a conformității” – înseamnă un organism care efectuează activități de evaluare a conformității, inclusiv etalonare, încercare, certificare și inspecție.
(Conform Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr.765/2008, OG 23/ 2009 – privind activitatea de acreditare).
2.”HÂRTIA SUPORTĂ ORICE” – este un dicton universal. In plus, conceperea, editarea, transmiterea, colectarea și retragerea documentelor/ hârtiilor costă tot mai mult dar asigură obiectul muncii birocraților care, astfel, supraviețuiesc peste ani și chiar se autoreproduc …
Propunerea modificării art.11 al HGR 993/2020 se bazează, de fapt, pe inventarea/ introducerea unui nou document ce ar urma să fie acordat fiecărei școli evaluate (pe lângă celelalte 3 + 1 documente existente !) – dar având în plus un caracter (auto)publicitar!
Vechea și aparent sacrosancta convingere a multor birocrați ai lumii conform căreia orice document ar fi o dovadă a unui fapt real/adevărat este încă larg răspândită și în România (inclusiv în ARACIP și ARACIS), deși deceniile de experiențe nefaste / contraproductive ne-au demonstrat frecvent și incontestabil exact CONTRARIUL! Anume, că orice document (manuscris, tipărit și mai ales electronic) poate include (în mod intenționat, de regulă în scopuri netransparente, sau mai rar în mod neintenționat) și unele date/ informații FALSE/ IREALE, neputând fi astfel considerat ca fiind – integral, necondiționat și ab initio – o sursă de adevăr, o realitate.
In plus, editarea unui document (mai ales conținând ficțiuni, invenții, falsuri, plastografii, etc.) și comunicarea acestuia sunt astăzi mult mai facile, ieftine și productive (datorită proliferării tehnologiilor informaționale asistate de calculator, în special imprimantelor, scannere-lor și extrem de utilei tehnici „copy-paste”, deprinse încă din școala primară!) decât căutarea, evaluarea critică, identificarea și colectarea datelor și informațiilor relevante, reale, adevărate, verificate/ confirmate…In plus, pentru acei semeni – din păcate tot mai mulți si la noi – care practică profesionist manipularea informațională, realitatea/ veridicitatea/ veracitatea și fiabilitatea datelor și informațiilor vehiculate prin documente reprezintă ultima lor grijă!! ….
Inovației „revoluționare” denumite „certificat de calitate” – ce ar urma să fie atribuit școlilor și grădinițelor – i se adaugă prevederi importante conform cărora, de acum inainte, conform unei declarații a ARACIP, “Nu vor mai fi analizate doar documente și hârtii, pentru a evalua calitatea învățământului din respectiva unitate de învățământ. Evaluatorii vor face asistență la lecții, vor vorbi cu elevii, vor da feedback personalizat pentru ca apoi școala sau grădinița să poată să îmbunătățească acolo unde e necesar. Dacă evaluatorii spun că este nevoie de anumite schimbări, după vizită, unitatea de învățământ are la dispoziție până la 60 de zile pentru a reglementa situația…“.
Mulțumesc deci ARACIP pentru recunoașterea publică a faptului că – timp de cel puțin 15 ani – evaluatorii/ experții săi au evaluat (desigur din birouri!!) doar „documente și hârtii” produse de/ în școli ceea ce demonstrează elocvent nu numai irelevanța și ineficacitatea evaluărilor ci și lipsa de profesionalism a evaluatorilor.
Această declarație surprinzătoare a ARACIP confirmă de fapt – abia acum, dar public – modul în care ARACIP a lucrat de la înființare, în 2005, doar pe bază de documente, din birouri și online, fără comunicare directă cu clienții/ beneficiarii direcți și indirecți ai educației în preuniversitar (elevi, școlari, absolvenți, părinți, cadre didactice, reprezentanți ai angajatorilor și ai învățământului superior, etc.)…
Prevederea conform căreia, acei evaluatori ARACIP care vor consulta documentele furnizate de școli în cadrul vizitelor efectuate la sediile acestora, vor fi eliminați din … Registrul evaluatorilor ARACIP este aberantă, hilară și inutilă dar demonstrează relațiile interne inadecvate între conducerea și evaluatorii ARACIP.
Auditorii sistemelor de management standardizate internațional – spre diferență de evaluatorii ARACIP – sunt instruiți și obișnuiți să evite preventiv capcanele eventualelor documente fără acoperire în fapte prezentate de auditat – o situație contraproductivă tot mai frecventă, uneori, din păcate – verificând personal, prin dialog și propriile lor simțuri, la auditați, TOATE procesele esențiale, performanțele, resursele și rezultatele acestora, chiar dacă documentele aferente (prezentate de auditat și consultate de auditor/ evaluator atât în prealabil cât și pe parcursul auditului), susțin că totul ar fi conform cu cerințele prestabilite…
3.Privind ANEXA HGR 994-2020 – Standardele de autorizare de funcționare provizorie, standardele de acreditare și de evaluare externă periodică în învățământul preuniversitar
O definitie sui-generis a CALITATII (aplicabilă în orice domeniu) ne invata ca aceasta se poate obtine daca SIMULTAN faci CEEA CE TREBUIE (in raport cu cerintele unor standarde) si CUM TREBUIE (in raport cu metodele/ cerintele unor proceduri)…
In plus, fiecare organizatie doritoare sa furnizeze produse si servicii de calitate prin procese de calitate ar trebui sa stabileasca:
1.Cine si cum stabileste CEEA CE si CUM trebuie facut,
2.Sa defineasca cerintele (CEEA CE) si metodele (CUM) utilizate ca REFERENTIAL in evaluari,
3.Cine, cand, unde si cum evalueza MASURA in care s-a realizat (mai mult sau mai putin) din CEEA CE TREBUIE si CUM TREBUIE,
4.Cine si cum stabileste, efectueaza si controleaza actiunile CORECTIVE (in Controlul calitatii) si PREVENTIVE (in Asigurarea calitatii) care ar trebui sa fie realizate pentru a creste conformitatea realizarilor cu cerintele prestablite (CEEA CE si CUM).Aceasta reprezinta IMBUNATATIREA CALITATII – a 4-a etapa a Managementului calitatii…
O remarca esentiala: referentialul STANDARD, pentru a putea fi ulterior si aplicat/ respectat, trebuie sa tina cont de INTERESELE/ CERINTELE legitime (consensualizate, eventual negociate, in prealabil) ale tuturor partilor interesate si implicate in aplicarea sa…ALTFEL STANDARDUL NU VA FI RESPECTAT!…
Datorita gravelor erori conceptuale si confuzii caracteristice OUG 75-2005 precum si prin alte decizii ulterioare (HGR, OM, etc.), ARACIP si ARACIS si-au permis sa stabileasca toate STANDARDELE utilizate ca referential in evaluari, pur si simplu din birouri, FARA CONSULTAREA PARTILOR INTERESATE (beneficiarii directi si indirecti ai asigurarii calitatii educatiei, mentionati totusi in OUG 75-2005) si necesara consensualizare prin negociere prealabila…
Conform recentelor declaratii publice ale ARACIP, opinia publica a aflat ca aceasta institutie publica si-a permis (tot timp de 17 ani) si sa evalueze DOAR din birouri numeroasele documente realizate de entitatile evaluate (fara vreo vizita la fata locului, „site visit”, asa cum procedeaza de decenii auditorii profesionisti)
Aceste comportamente inacceptabile si inadmisibile au fost, cu siguranta, cauze sau efecte ale unor conflicte interne/ externe (inclusiv de interese) si procese judiciare (71 dosare de contestatii in instante doar in 2022!) cu care se confrunta de ani de zile ARACIP…
In alti termeni (consacrati) decat cei (inadecvati) introdusi/ utilizati de diletantii autori ai OUG 75-2005, (de 17 ani!) referentialul utilizat de evaluatorii ARACIP include un STANDARD (MINIMAL) DE AUTORIZARE (cu 40 de cerinte/ descriptori), un STANDARD (MINIMAL) DE ACREDITARE (cu 109 cerinte/ descriptori) si un STANDARD OPTIMAL (denumit pleonastic, deci aiurea, „DE REFERINTA”) (cu 119 cerinte/ descriptori) – toate cerintele nefiind ponderate….Deci scolile si gradinitele noastre ar trebui sa satisfaca, succesiv sau simultan, nu mai putin de 268 cerinte !! Iar evaluatorii ar trebui sa respecte metodele indicate in cele 25 (vechi) +3 (noi) articole. SE POATE CALIFICA CINEVA UNDEVA CANDVA PENTRU ASA CEVA?
In 17 ani, ARACIP ar fi putut sa dezbata (cu reprezentantii beneficiarilor directi si indirecti implicati) si sa imbunatateasca radical toate cele 268 cerinte/ criterii stabilite de functionarii sai din birouri, incluzand prin consensualizare-negociere si cerintele beneficiarilor directi si indirecti – cele 3 standarde definind de fapt, fiecare, un MODEL DE ENTITATE/ SCOALA autorizabila, acreditabila, optima… Si sa-l compare, eventual, cu criteriile/ modelele existente in alte state, dezvoltate….
DAR NU S-A DORIT ASA CEVA IN ROMANIA, cu siguranta si pentru ca unicul interes al fiecarei entitati evaluabile este doar sa obtina autorizarea/ acreditarea si deci finantarea bugetara mult dorita si asteptata!..
Al cui interes este acesta? In nici un caz al beneficiarilor directi si indirecti in numele carora si pentru care simulam de 17 ani asigurarea calitatii educatiei!!
Conform proiectului de modificare a HGR 994/2020 (justificat acum public si prin consultarea unor evaluatori proprii si a doar 73 de entitati evaluabile – din peste 6300 existente ! – fara includerea beneficiarilor directi si indirecti) sunt propuse modificari (exclusiv prin reformulari, fara reducerea numarului de cerinte sau a obiectului lor !!!) pentru doar 7 + 49 + 27 = 83 cerinte (din totalul de 268 cerinte existente, de 17 ani!)…
In plus, multe cerinte sunt inca prea putin sau deloc relevante pentru calitatea perceputa de beneficiari, deci inutile, alte cerinte fiind dificil, imprecis sau imposibil de evaluat!).
In concluzie, toate cosmetizarile propuse prin aceasta propunere de modificare a HGR 994/2020 sunt superficiale, ineficace, ineficiente, uneori chiar inutile!
In optica mea, in conditiile mentinerii OUG 75-2005 (atat de greu, dar nu imposibil, de abrogat ca Legea 87-2006) datorita prea indelungatelor si numeroaselor sale deficiente conceptuale si functionale dar si datorita conflictelor de interese si absentei consensualizarilor cu toti beneficiarii directi si indirecti ai educatiei preuniversitare, ARACIP nu va putea supravietui…Oricum, nici nu are echivalent in UE 24!!!…
Eventualele initiative de reconsiderare radicala a cerintelor din standarde – conform remarcilor de mai sus – nu pot fi decat benefice…
Alte mese moca, bani și etc..
“… se poate modifica anual!” Vine ARACIP-ul in fiecare an?
Acest certificat ar trebui aplicat întâi inspectoratelor școlare, ministerului, guvernului, președinției, consiliilor județene, primăriilor, agențiilor guvernamentale etc.
Incet ne mai civilizam si noi, dar cum altfel, cand inspectoratele sunt cuib de coruptie… Halal de noi si viitor, copilul e ultimul obiectiv in lista de prioritati a invatamantului romanesc…. Sa mearga curriculla, cu doi de r si doi de l.. Sa mearga posturile la cine trebe, sa mearga ievaluarile…