După suficient timp petrecut într-o sală de clasă, devine imposibil să nu observi un lucru esențial: elevii nu intră în școală ca niște pagini goale. Ei vin deja modelați, într-o anumită măsură, de mediul familial din care provin. Deși reformele coerente la nivel instituțional rămân necesare, am ajuns să apreciez că familia joacă un rol fundamental în formarea elevilor.
Un studiu publicat în 2022 în revista Frontiers in Psychology, intitulat „Parents’ Perceptions of Teachers’ Authority and Parental Involvement: The Impact of Communality”, arată că există o legătură semnificativă între implicarea părinților și percepția asupra autorității profesorului: acolo unde părinții sunt implicați în educația copiilor, autoritatea legitimă a profesorului este recunoscută și susținută mai puternic.
În practică, acest lucru se reflectă și în comportamentul elevilor, care tind să preia atitudinea părinților față de școală și profesori. Legitimitatea profesorului nu se consolidează exclusiv la catedră; ea este susținută sau subminată de mediul familial.
Elevul ca actor moral în procesul educativ
Elevul și mediul familial din care provine joacă un rol esențial în parcursul său educațional. Condițiile socio-economice continuă să influențeze semnificativ șansele de reușită educațională ale elevului, chiar și într-o epocă în care se vorbește tot mai mult despre egalitatea de șanse în educație. Mai mult, nivelul de literație și condițiile socio-economice ale părinților influențează formarea profilului psihopedagogic al elevului.
Totuși, resursele materiale modeste nu sunt decisive. Numeroase familii cu resurse materiale limitate au demonstrat și continuă să demonstreze că disciplina, așteptările părinților față de performanța școlară și munca asiduă pot depăși aceste bariere socio-economice.
Pe de altă parte, indiferent cât de mult ar încerca școala să influențeze pozitiv dezvoltarea și performanța elevului, dacă valorile morale, disciplina și respectul nu sunt cultivate acasă, procesul de formare devine considerabil mai dificil odată cu trecerea timpului.
Elevul, ca actor moral în procesul educativ, pe lângă drepturi, are și responsabilități și obligații: respectarea cadrului didactic și a regulilor școlare, implicarea activă în procesul de învățare, respectul față de colegi și față de mediul școlar, asumarea responsabilității individuale, precum și dezvoltarea disciplinei personale și a unei etici a muncii.
Impactul implicării parentale
Numeroase studii din domeniul psihologiei educației arată că implicarea părinților reprezintă unul dintre cei mai importanți factori ai succesului școlar. De exemplu, studiul „Parental Involvement and Students’ Academic Achievement: A Meta-Analysis”, care a analizat 25 de studii, arată o corelație semnificativă între implicarea parentală și performanța academică a elevilor.
Studiul sugerează că succesul școlar nu depinde exclusiv de școală. În fapt, familia și atitudinea părinților față de educație joacă un rol structural în rezultatele elevilor. În mod poate contra-intuitiv, așteptările părinților cu privire la rezultatele școlare par a fi cel mai important factor. Aceste așteptări modelează modul în care elevul se raportează la educație în ansamblu și, implicit, la propriile rezultate școlare.
Lipsa implicării parentale afectează nu doar parcursul individual al elevului, ci și climatul educațional în ansamblu. Atunci când familia nu cultivă valorile fundamentale — disciplina, responsabilitatea și respectul —, școala ajunge să compenseze deficiențe care, în mod natural, ar trebui corectate în mediul familial. Însă sistemul educațional nu este conceput pentru a suplini integral aceste carențe.
În acest context, rolul părinților în educația copilului rămâne fundamental. Copilul se dezvoltă în primul rând în mediul familial: atunci când acesta este stabil și favorabil, școala poate cultiva performanța; dacă nu, efortul pedagogic devine mult mai anevoios. În absența implicării părinților, aceste principii devin dificil de consolidat exclusiv prin intermediul școlii.
Experiența profesională
Din experiența mea, elevii care creează cele mai puține probleme de disciplină și obțin rezultate școlare bune și foarte bune provin, în general, din familii în care părinții sunt implicați și manifestă respect față de școală și față de profesori. Desigur, există și excepții. Totuși, nu de puține ori, elevii care creează probleme disciplinare în sala de clasă manifestă comportamente asemănătoare și acasă.
Am observat că acolo unde părinții sunt ascultați și respectați, autoritatea mea este legitimată în mod indirect, iar elevii manifestă la rândul lor respect față de mine ca profesor. În schimb, acolo unde autoritatea părinților nu este respectată de elev, autoritatea mea devine mai dificil de recunoscut.
Realitatea este că iubesc să lucrez cu clasele de elevi din medii familiale în care sunt cultivate disciplina, responsabilitatea personală și respectul. Nu doar că îmi fac munca mai ușoară și mai productivă din punct de vedere pedagogic, ci creează și un climat pașnic și ordonat, în care lucrurile se desfășoară în armonie și respect reciproc. În astfel de clase, autoritatea mea există, dar rareori trebuie exercitată în mod explicit — exact așa cum îmi doresc.
Sinteză
Dacă familia își îndeplinește rolul, multe dintre problemele atribuite sistemului educațional pot deveni considerabil mai puțin acute. Educația începe acasă, iar valorile cultivate în mediul familial – disciplina, responsabilitatea personală și respectul – modelează modul în care elevul se raportează la școală, la profesori și la procesul de învățare, iar acest lucru se reflectă inevitabil și în climatul educațional din școală.
Din păcate, școala poate orienta, rafina și consolida aceste valori, însă ele nu pot fi construite integral în cadrul instituției școlare, din cauza limitărilor structurale. Totuși, atunci când familia și școala acționează în aceeași direcție, educația devine cu adevărat posibilă. În absența acestui parteneriat, școala ajunge adesea să compenseze deficiențe care, în mod normal, ar trebui corectate în mediul familial.
În cele din urmă, deși sistemul de educație are nevoie în continuare de reforme coerente, consider că rolul părinților în procesul educațional rămâne fundamental.
Despre autor:
Marius Bâgu (n. 1990, Bârlad, județul Vaslui) este profesor de Educație tehnologică în învățământul gimnazial și autor interesat de reflecția asupra rolului educației în societatea contemporană. A absolvit Facultatea de Construcții Civile din cadrul Universității Transilvania din Brașov, formare care i-a oferit o perspectivă tehnică și structurată, valorificată ulterior în activitatea didactică.
Nota redacției: Opinia profesorului este importantă și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în acest articol nu sunt neapărat și cele ale redacției.
Costin Ionescu
Alina Karina Nițu
Raluca Pantazi
Mihai Peticilă
Cristian Pantazi
Ștefan Lefter