Educația românească de azi este catastrofală, spunea academicianul Eugen Simion anul trecut / În urmă cu o lună semna scrisoarea celor 100 de intelectuali, numiți „grup de interese” de Sorin Cîmpeanu, pentru dezbaterea proiectelor de legi ale Educației / Eugen Simion a murit la 89 de ani

894 de vizualizări
Foto: Liviu Sova – Agerpres Foto
Academicianul Eugen Simion a murit în ziua de 18 octombrie 2022, la vârsta de 89 de ani, a declarat președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, pentru Agerpres. A fost critic, istoric literar și eseist, director de institut de istorie și teorie literară, editor de dicționare de referință precum DOOM în a doua sa ediție. S-a născut la 25 mai 1933, în comuna Chiojdeanca, județul Prahova.

A urmat cursurile Liceului “Petru şi Pavel” din Ploieşti, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu, şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti (1952-1957), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur ş.a.

În 1969, a devenit doctor în ştiinţe filologice cu o teză despre “Eugen Lovinescu, scepticul mântuit”, avându-l drept conducător ştiinţific pe Şerban Cioculescu, potrivit lucrărilor “Membrii Academiei Române 1866-2003” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003) şi “Dicţionarul general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2007), mai notează agenția de presă Agerpres în fișa lui biografică.

În unul din ultimele sale interviuri pe tema educației, Eugen Simion declara în 2021 pentru site-ul tribunaînvățământului.ro că “educația românească de azi” este “Catastrofală! Am scris în mai multe rânduri – și eu și mulți alții – despre acest subiect și… nimic: n-aude, n-a vede, cum se zice cu o vorbă veche. Adică nimeni nu ne bagă în seamă. S-au schimbat guvernele, miniștrii Învățământului (…) Nu s-au schimbat însă mentalitățile”, spunea acesta.

În același interviu, profesorul mai aprecia că “Improvizația (mania) reformei” este o dificultate pe care o întâmpină învățământul românesc: “Nu începe bine una, că, îndată apare un nou ministru al Educației, începe altă reformă (care, bineînțeles, este de la început un eșec anunțat!) și, așa, școala românească o duce dintr-o reformă în alta. Apoi: condiția socială nesatisfăcătoare a profesorului”, declara Simion anul trecut.

Amintim că în august 2022, academicianul Eugen Simion s-a alăturat împreună cu peste 50 de profesori scrisorii celor 100 de intelectuali calificați de fostul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, drept „grup de interese”, după ce au propus modificarea proiectelor de legi ale Educației și prelungirea consultării publice.

A devenit lector în 1967, conferențiar în 1971 și profesor universitar în 1990

Potrivit Agerpres, în perioada de după absolvire, a lucrat ca cercetător în colectivul “Eminescu” de pe lângă Academia Română, care era condus de Dumitru Panaitescu-Perpessicius (1957-1964). A fost redactor, între 1962-1968, la “Gazeta literară”. Din mai 1964, a fost asistent la Catedra de Istoria Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti, unde a urcat treptele universitare, devenind lector (1967), conferenţiar (1971) şi profesor (din 1990).

Pentru o perioadă, între 1970-1973, a fost profesor la Universitatea Paris IV (Sorbona), unde a predat cursuri de cultură şi civilizaţie românească. Experienţa pe care a avut-o în Franţa se regăseşte în două dintre cărţile sale: “Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian” (1977, în 2014 a apărut cea de-a VI-a ediţie; în 1983 a fost tradusă în maghiară) şi “Întoarcerea autorului” (1981, tradusă în SUA şi în Franţa, 1996). În 1992, a fost profesor invitat la École Normale Supérieure de Paris (Fontenay-aux-Roses).

A debutat cu un articol despre “Caietele Eminescu”, în paginile “Tribunei” (1958), colaborând ulterior la majoritatea revistelor, unde a deţinut rubrici permanente: “Gazeta literară”, “România literară”, “Contemporanul”, “Flacăra”, “Literatorul” (din 1991). A condus din 1983 revista de critică şi informaţie literară “Caiete critice”, al cărei director a devenit în 1990, notează “Dicţionarul general al literaturii române” (Editura Univers Enciclopedic, 2007), conform sursei citate.

Foto: Ilie Bumbac – Agerpres Foto
A publicat peste 3.000 de articole și studii în reviste literare și de cultură

Academicianul Eugen Simion a publicat peste 3.000 de articole şi studii în reviste literare şi culturale. Totodată, este autorul unei opere prodigioase, care cuprinde titluri fundamentale pentru literatura română şi cultura românească:

“Proza lui Eminescu” (debut editorial, 1964); “Orientări în literatura contemporană” (1965); “Eugen Lovinescu, scepticul mântuit” (1971, a doua ediţie în 1994); ciclul “Scriitori români de azi” (I – 1974, II – 1977, III – 1983, IV – 1989), “Dimineaţa poeţilor” (1980, reeditat în 1995, 1998, 2014); “Sfidarea Retoricii” (1986, 1999); “Moartea lui Mercuţio” (1993, 2002) etc., potrivit dicționarului “Membrii Academiei Române 1866-2003” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003) şi www.fnsa.ro, site-ul Fundației Naționale pentru Știință și Artă pe care a fondat-o, mai scrie Agerpres.

Ca preşedinte al Academiei Române, a iniţiat o serie de proiecte culturale importante: continuarea şi încheierea “Dicţionarului Tezaur al Limbii Române” (început de B. P. Hasdeu, în 1884), “Dicţionarul General al Literaturii Române”, “Dicţionarul Etimologic al Limbii Române”, “Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic” (DOOM), “Gramatica Limbii Române”, “Micul Dicţionar Academic”.

  • De asemenea, o realizare culturală de importanţă excepţională a constituit-o editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu: cele 45 de caiete ale poetului, însumând 14.000 – 15.000 de pagini, au fost scanate şi tipărite în 38 de volume şi transpuse pe CD-uri. Un alt proiect cultural de anvergură al lui Eugen Simion este Colecţia Opere fundamentale, în format Pléiade, care cuprinde cei mai importanţi autori români, potrivit sursei citate.
A fost membru în șase academii naționale din Europa

Agerpres mai notează că a fost membru al Academiei Europene cu sediul la Londra (1992), membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari (Paris, 1992), preşedintele Comitetului Naţional Român UNESCO pentru Deceniul Mondial al Dezvoltării Culturale (1992), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1999), membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice a Franţei (2004), membru al Academiei de Ştiinte şi Litere din Danemarca (2003), membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Franţa – corespondent străin (2004), membru al Academiei din Atena (2009); membru al Academiei Regale a Doctorilor (Spania);

A fost Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară (Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi, Universitatea “Valahia” din Târgovişte, Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi, Universitatea “Petru Maior” din Târgu-Mureş, Universitatea “George Bacovia” din Bacău, Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi, Universităţii de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Universitatea “Titu Maiorescu” din Bucureşti, ş.a.), dar şi din străinătate, potrivit www.fnsa.ro şi www.omniscop.ro.

I-au fost decernate: Premiul Academiei Române (1977), Premiul Uniunii Scriitorilor (1965, 1976, 1980, 1984), Premiul “Vocaţia Cooperării Culturale”, acordat de revista “Balcani” (2001), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2003), Premiul naţional de istorie şi critică literară “Petru Creţia”, acordat pentru facsimilarea manuscriselor lui Mihai Eminescu (2010), Premiul Eminescu, acordat cu prilejul ediţiei a XXIII-a a Festivalului internaţional “Mihai Eminescu” (2013), Premiul APLER Cartea anului 2014, pentru volumul “Cioran, o mitologie a nedesăvârşirilor” (2015).

A fost ales, la 9 martie 1991, membru corespondent al Academiei Române, iar la 12 martie 1992 membru titular; vicepreşedinte (1 februarie 1994- 16 ianuarie 1998), preşedinte interimar (15 octombrie 1997-16 ianuarie 1998) şi preşedinte al Academiei Române, ales la 16 ianuarie 1998, reales la 11 februarie 2002. A deţinut această funcţie până la 20 aprilie 2006, notează www.omniscop.ro.

Din 2006 şi până la data trecerii în nefiinţă, a fost preşedinte al Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române. A mai deţinut funcţiile de director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară “George Călinescu”, precum şi de preşedinte (fondator) al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă.

Academicianul a fost Cavaler de onoare în Franța și premiat de guvernul Braziliei

A primit distincţiile: Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000), Ordinul Naţional “Crucea Sudului” al Guvernului Braziliei (2000), Medalia comemorativă “150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” pentru merite deosebite în studierea, editarea, promovarea sau interpretarea operei eminesciene, conferită de preşedintele României (2000), Medalia Jubiliară “Centenar Mircea Eliade”, conferită de preşedintele României, în semn de apreciere pentru activitatea meritorie şi contribuţia semnificativă în domeniul istoriei religiilor, cu prilejul Congresului European de istorie a religiilor de la Bucureşti (2006), Cavaler al ordinului Legiunii de Onoare a Franţei (2008), Ordinul Republicii Moldova (2008), Ofiţer al ordinului Legiunii de Onoare a Franţei (2011), Medalia de Aur pentru Merite a Republicii Serbia (2013).

În decembrie 2018, Eugen Simion a devenit câştigătorul pentru anul 2018 al Medaliei de Aur pentru Filologie Alfred Nobel, acordată de Societatea Internaţională de Filologie, şi, de asemenea, a primit titlul de cetăţean de onoare al Capitalei.


4 comments
  1. Cata nesimtire,cata nebagare de seama fata de disparitia unui intelectual colosal. Bine ca la moartea lui Arsinel zile intregi au bubuit posturile TV si ziarele .Natie de doi bani !

  2. Acest om avea ceva in spate, de fapt in creier, diferit de tupeul si micimea fostului ministru Campeanu, caruia nu i se ajungea nici cu prajina la nas.
    In continuare sistemul univeristar este colmatat de clanuri fara legaturi adevarate cu educatia dar cu multe interese intre ei si ai lor. Majoritatea rectorilor sunt niste profitori si aplaudaci, suporterii in continuare ai fostului ministru, care s-a intors pe postul de sef al lor.
    Imi e scarba, noi nu avem institutii de invatamant superior adevarate, majoritatea fiind capusate de oameni mici dar cu interese mari!
    Romania Educata o insemna Universitati Capusate? Cred ca da!

  3. Eugen Simion a fost mereu in bibliografia obligatorie si la liceu si la facultate, am crescut si m-am format profesional cu lucrarile lui si eram mandra ca sunt si eu contemporana cu un om asa de valoros. Regret nespus aceasta pierdere si voi fi mereu recunoscatoare pentru tot ce ne-a daruit criticul si istoricul literar Eugen Simion. Insa il voi avea mereu in biblioteca si, in acest fel, va ramane in viata vesnic. Drum drept si lumina!

    1. A fost un reper al limbii române, si va rămâne. Mi a placut cel mai mult la E S cumpătarea cu care vorbea românește…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Aproape 50 milioane persoane din întreaga lume sunt victime ale sclaviei moderne, dintre care 3,3 milioane sunt copii forțați să muncească și jumătate sunt exploatați sexual, arată un raport pe 2021 al Organizației Internaționale a Muncii

Peste 27 de milioane de persoane aflate în sclavie modernă sunt supuse la muncă forțată și alte 22 de milioane, la căsătorie forțată, arată proiectul „Semnalăm Traficul, Oprim Pericolul –…
Vezi articolul

Premiul Nobel pentru Chimie 2022: Carolyn R. Bertozzi, Morten Meldal și K. Barry Sharpless au dezvoltat chimia de tip “clic” prin care blocurile de molecule “se îmbină rapid și eficient” / Sharpless a mai primit un Nobel în 2001

Academia Regală Suedeză de Științe a decis să acorde premiul Nobel pentru Chimie 2022 lui Carolyn R. Bertozzi, Morten Meldal și K. Barry Sharpless, notează G4Media.ro. Premiul Nobel pentru Chimie…
Vezi articolul