Eurostat: România, prima în UE la procentul persoanelor care au competențe digitale scăzute. Doar 10% dintre români au abilități digitale superioare

SURSA: freepik.com
În anul 2019, nu mai puțin de 43% dintre românii cu vârste între 16-74 de ani aveau competențe digitale reduse, clasând România pe primul loc în Uniunea Europeană la acest capitol, Bulgaria (38%) fiind pe locul al doilea, potrivit datelor Eurostat analizate de Edupedu.ro. La capitolul persoane cu abilități digitale superioare, datele arată că doar 10% din populație stăpânește asemenea competențe, România fiind și de această dată pe ultimul loc în Uniunea Europeană, Bulgaria având 11% în dreptul acestui indicator. La testele PISA din 2018 România a fost singura țară din UE, într-un grup restrâns de 8 state, care a susținut testele pentru elevii de 15 ani pe hârtie, cu pixul. Proba de competențe digitale la Bacalaureat se susține doar 15 minute pe calculator, în timp ce 75 de minute se dă pe foaie, cu pixul.

În România crește de la un an la altul procentul celor care nu stăpânesc dispozitivele digitale sau care au competențe scăzute în acest domeniu. Cel mai mic procent de persoane care au competențe digitale scăzute din UE este în Olanda (16%), iar media UE este la 29%.

Iată procentul persoanelor care au competențe digitale scăzute în România:

  • 2015 – 29%
  • 2016 – 32%
  • 2017 – 35%
  • 2019 – 43%

Cei care au competențe digitale scăzute înseamnă, potrivit metodologiei Eurostat, persoane cărora le lipsesc mai multe competențe de bază.

Competențele de bază sau superioare celor de bază reprezintă nivelul înalt și cel mai înalt pe care o persoană îl poate atinge în acest domeniu și presupune că persoanele de 16-74 de ani stăpânesc navigarea pe internet precum și activități specifice cum ar fi informarea, comunicarea, rezolvarea problemelor, instalarea aplicațiilor.

La acest capitol al competențelor de bază și superioare celor de bază sunt 31% dintre români, potrivit Eurostat, Bulgaria fiind sub noi, cu 29%.

  • 2015 – 26%
  • 2016 – 28%
  • 2017 – 29%
  • 2019 – 31%

Competențele superioare celor de bază, adică cel mai înalt grad de înzestrare cu astfel de competențe digitale evaluat de sondajul Eurostat, sunt la un nivel de 10% în rândul persoanelor cu vârste între 16 și 74 de ani din România. Asta ne clasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană, în condițiile în care media UE este de 31% și Olanda are cele mai multe persoane la această categorie (50%).

  • 2015 – 9%
  • 2016 – 9%
  • 2017 – 10%
  • 2019 – 10%

Rezultatele sondajului Eurostat apar în contextul în care elevii susțin la Bacalaureat, în România, la terminarea învățământului public secundar superior (preuniversitar), proba de competențe digitale. Proba este notată cu admis sau respins și condiția esențială pentru a obține admis este prezența. Iată ce presupune o asemenea probă care se susține doar în parte pe calculator (fișa A – 15 minute), cea mai mare parte din timp (fișa B – 75 de minute) fiind alocat scrisului pe hartie.

În privința studenților, procentul celor care au competențe de bază sau superioare celor de bază este de 29%, potrivit Eurostat.

În 2018 România a susținut testele PISA. În timp ce majoritatea statelor au dat testele pe calculator, elevii de 15 ani din România care au participat la testele internaționale organozate de OECD în 72 de state au susținut testul pe hârtie. România a fist singurul stat din UE care a dat testul pe hârtie.

Competențele digitale sunt din ce în ce mai scăzute în funcție de mediul din care provin persoanele participante la sondajul Eurostat. Astfel, cele mai scăzute competențe digitale le au cei din mediul rural, apoi cei din orașele mici și cei din orașele mari.

Ce înseamnă competențe digitale, conform Eurostat

Sunt patru domenii luate în calcul pentru stabilirea nivelului de competențe digitale – competențe de informare, de comunicare, de rezolvare a problemelor și software. Iată în detaliu ce presupune fiecare dintre aceste competențe.

Competențe de informare: identificare, localizare, obținere, stocare, organizare și analiza informațiilor digitale, interpretarea relevanței și scopului lor.

Activități folosite pentru calcularea abilităților digitale de informare:

  • Copierea sau mutarea fișierelor și dosarelor;
  • Salvarea fișierelor în spații de stocare, de pe Internet;
  • Obținerea de informații de pe site-urile autorităților publice;
  • Găsirea de informații despre bunuri și servicii;
  • Căutarea informațiilor despre sănătate.

Nivelul de competențe

  • de bază: o activitate;
  • superioare celor de bază: mai mult decât o activitate.

2.    Competențe de comunicare

Definiția competențelor de comunicare: comunicarea în mediu digital, împărtășirea resurselor prin instrumente online, conectarea cu ceilalți și colaborrea prin instrumente digitale, interacțiunea și participarea la rețele și comunitați online, conștientizare interculturală.

Activități folosite pentru calcularea competențelor de comunicare:

  • Trimiterea/primirea de emailuri;
  • Participarea la rețele sociale;
  • Telefon/apeluri video pe internet;
  • Urcarea conținutului creat pe orice site, pentru a fi împărtășit.

3.   Competențe de rezolvare a problemelor

Definiția: identificarea nevoilor digitale și resurselor necesare, luarea deciziilor informate în funcție de instrumentele digitale de cae avem nevoie, în funcție de scopul avut, Rezolvarea problemelor conceptuale prin metode digitale, folosirea creativă a tehnologiei, Rezolvarea problemelor tehnice, updatarea competențelor și cunoștințelor proprii și ale celorlalți.

Activități folosite pentru calcularea competențelor de rezolvare a problemelor:

Lista A – Rezolvarea problemelor

  • transferul fișierelor înte computere sau între device-uri;
  • Instalarea de programe software sau a aplicațiilor;
  • Schimbarea setărilor oricărul program software, inclusiv a sistemelor de operare sau programelor de securitate cibernetică.

Lista B – Familiaritatea

  • Cumpărături online (în ultimele 12 luni);
  • Vânzarea online;
  • Folosirea resurselor de învățare online;
  • Internet banking.

4.  Competențe software (pentru manipularea conținutului)

Definiția: Crearea și editarea conținutului nou (de la procesare de text, la imagini sau video); integrarea și re-elaborarea cunoștințelor anterioare și a conținutului; crearea de expesii creative, programare; confruntarea cu și aplicarea unei licențe de proprietate intelectuală.

Activități folosite pentru calcularea competențelor software:

Lista A

  • Folosirea editorului de cuvinte;
  • Folosirea foilor de calcul tabelar;
  • Folosirea programelor de edtare foto, video și audio.

Lista B

  • Crearea de prezentări sau documente text în care sunt integrate și imagini, tabele sau grafice;
  • Folosirea funcțiilor avansate ale editorului de calcul tabelar pentru a organiza datele (sortare, filtrare, folosirea formulelor, crearea graficelor);
  • Scrierea unui cod într-un limbaj de programare.
Cum s-au stabilit nivelurile de competențe:

Persoane care au competențe superioare celor de bază:

– “superioare celor de bază” în toate cele 4 domenii.

Persoane care au competențe de bază:

– cel puțin o competență de bază din fiecare dintre cele 4 domenii.

Persoanele care au competențe scăzute (cărăra le lipsesc anumite competențe de bază):

– nu deține între una și trei competențe de bază în cele 4 domenii.

FOTO: Business photo created by javi_indy – www.freepik.com

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO76BTRLRONCRT0471641001

CONT EURO: RO26BTRLEURCRT0471641001

Deschis la BANCA TRANSILVANIA
Donează prin Patreon

Donează

5 comentarii
  1. La liceu se face 1 ora/sapt de TIC. Practic în 4 ani de liceu sunt 120 de ore. Materia nu este grea, dar nu ai cum sa formezi și sa consolidezi competentele digitale în asa de puține ore.
    La profesionala sunt 68 ore doar în primul an.Practic lucrezi cu copii care nu au calculator acasă(și sunt defavorizați) sau dacă au nu exersează programele în care vor fi evaluați pt ca au alte preocupări care ii distrag mult mai ușor. Dacă ar fi mai multe ore de TIC nu s ar mai arata cu degetul, dar se pare ca ne place sa ne plângem fără sa luam măsuri(e mai ușor sau poate cineva are vreun interes).

  2. Ma întreb ce competențe digitale au viitorii vechi profesori de 70 ani, care vor STA la catedra fiindcă statul le dă voie. E ilar și jenant. Ce educație, de orice fel, mai pot să facă tinerilor???Se fac tot felul de constatări și se iau măsuri în sens invers.

    1. Domnule Cineva,
      Daca persoanele de virsta foarte inaintata (50-70 ani) ar fi problema, situatia s-ar imbunatati in fiecare an (sper ca intelegeti de ce). Faptul ca este din ce in ce mai rau ne arata ca noile generatii sunt din ce in ce mai analfabete digital. Un pic de analiza nu v-ar strica inainte de a arunca anatema pe profesorii in virsta.

  3. SCRISOARE (RANĂ) DESCHISĂ (din 2016)

    S.O.S.: QUO VADIS INFORMATICA ROMÂNEASCĂ?
    STIMAȚI DOMNI,

    Vă supun atenției o temă serioasă și gravă, care ne privește pe toți:

    S.O.S.: QUO VADIS INFORMATICA ROMÂNEASCĂ?

    ”Principala problemă a educaţiei informatice nu este formarea informaticienilor profesionişti, ci educaţia pe care o primeşte masa tinerilor, indiferent de orientarea lor profesională.” (Grigore C. Mosil)

    ”Ceea ce se numește “formarea de competențe digitale” se rezumă în esență la activitatea de butonare, dar nu se referă la întrebarea esențială: cum articulăm cultura tradițională cu cea digitală?” (Solomon Marcus)

    ”Învățământul românesc nu poate fi însănătoșit decât din interior, cu contribuția unor decidenți și actanți cu viziune și voință.” (Anonimus)

    Paradoxul nr. 1: Ne lăudăm cu performanțele unor informaticieni români, pe bună dreptate, dar majoritatea populației României este analfabetă din punct de vedere informatic (în plină eră digitală). Internetul este utilizat ”după ureche”, e-guvernanța nu funcționează, tranzacțiile electronice sunt puține, criza de profesori de informatică este acută ș.a.

    Educația netățenească în școala românească este inexistentă (utilizarea cu pricepere și discernământ a calculatorului și a Internetului nu preocupă pe nimeni). Mulți profesori din învățământul preuniversitar și chiar universitar, în afara celor de informatică, nu posedă cunoștințe elementare de utilizare a calculatorului și Internetului (unii nu știu nici cum se trimite un e-mail sau nici măcar nu au o adresă de e-mail). Mulți profesori nu înțeleg uriașul potențial al web-educației.

    Conceptul de educație pentru și prin calculator/Internet este inexistent în școala și societatea românească (în Franța anilor 80” s-a derulat un program de alfabetizare informatică, numit ”Informatica pentru toți”, iar noi nu avem așa ceva nici în 2016).

    Paradoxul nr. 2. Inversarea rapoartelor matematică-informatică: În timp ce numărul de studenți la informatică este de cel puțin de 3 ori mai mare decât cel al studenților de la matematică, numărul de conducători de doctorat la matematică este de aproximativ 3 ori mai mare decât la informatică.

    Continuarea la
    http://dzitac.ro/ro/ioan/scrisoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recomandate