România a înregistrat în 2025 cea mai mare scădere anuală a ratei părăsirii timpurii a educației și formării din ultimii ani, de la 16,8% la 15,5%, potrivit datelor publicate de Eurostat pe 4 iunie. Evoluția este una pozitivă și marchează o inversare a tendinței de creștere observate în ultimii patru ani. Cu toate acestea, România continuă să ocupe primul loc în Uniunea Europeană la acest indicator și rămâne departe de ținta europeană pentru 2030.
- Părăsirea timpurie a educației și formării („early leavers from education and training”) reprezintă ponderea tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au absolvit cel mult nivelul gimnazial și care nu au participat la nicio formă de educație sau formare profesională în cele patru săptămâni anterioare anchetei statistice.
- Potrivit Comisiei Europene, tinerii care părăsesc timpuriu educația au șanse mai mici de angajare, venituri mai reduse și un risc mai mare de sărăcie și excluziune socială pe termen lung.
Dincolo de scăderea înregistrată la nivel național, datele Eurostat arată că cea mai mare problemă a României este una structurală: abandonul școlar timpuriu este concentrat în mediul rural, unde aproape unul din patru tineri cu vârste între 18 și 24 de ani se află în această situație.
În 2025, rata părăsirii timpurii a educației și formării este de 23,7% în mediul rural din România, comparativ cu doar 4,6% în orașele mari și 16,3% în orașele mici și suburbii.
Cu alte cuvinte, un tânăr din mediul rural are un risc de peste cinci ori mai mare să părăsească timpuriu educația decât unul dintr-un oraș mare.
Media Uniunii Europene este incomparabil mai echilibrată: 8% în orașe, 10,1% în orașe mici și suburbii și 9,6% în mediul rural.
Datele arată că problema României nu este una generalizată la nivelul întregii societăți, ci este concentrată în special în comunitățile rurale și în cele dezavantajate economic.
România rămâne pe ultimul loc în Uniunea Europeană
Potrivit datelor Eurostat, rata părăsirii timpurii a educației și formării a scăzut în România de la 16,8% în 2024 la 15,5% în 2025.
În aceeași perioadă, media Uniunii Europene a coborât de la 9,4% la 9,1%.
Evoluția ultimului deceniu arată că România a făcut progrese, însă acestea au fost lente și inconstante.
| Anul | România | Media UE |
|---|---|---|
| 2015 | 19,1 | 11 |
| 2016 | 18,5 | 10,6 |
| 2017 | 18,1 | 10,5 |
| 2018 | 16,4 | 10,5 |
| 2019 | 15,3 | 10,1 |
| 2020 | 15,6 | 10 |
| 2021 | 15,3 | 9,7 |
| 2022 | 15,6 | 9,6 |
| 2023 | 16,6 | 9,6 |
| 2024 | 16,8 | 9,4 |
| 2025 | 15,5 | 9,1 |
Scăderea de 1,3 puncte procentuale înregistrată între 2024 și 2025 este cea mai importantă îmbunătățire anuală din ultimii 4 ani și readuce indicatorul aproape de minimul ultimului deceniu, de 15,3%, înregistrat în 2019 și 2021.
Cu toate acestea, România continuă să aibă cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană. După România urmează Germania, cu 13,1%, și Spania, cu 12,8%. La polul opus se află Croația, cu 2,1%, Irlanda, cu 3,6%, Grecia, cu 3,7%, și Polonia, cu 4%.
17 state membre au atins deja obiectivul european pentru 2030, care prevede reducerea ratei părăsirii timpurii a educației și formării sub pragul de 9%.
Diferențele dintre sat și oraș sunt mai mari decât diferențele dintre România și Europa
Datele Eurostat privind gradul de urbanizare oferă poate cea mai relevantă explicație pentru poziția României în clasamentul european.
În orașele mari, România are o rată de doar 4,6%, semnificativ sub media UE de 8%.
În orașele mici și suburbii, indicatorul urcă la 16,3%, cu peste șase puncte procentuale peste media europeană de 10,1%.
Cea mai gravă situație este însă în mediul rural, unde rata ajunge la 23,7%, de aproape două ori și jumătate peste media europeană pentru rural, de 9,6%.
Practic, dacă în marile orașe România se situează la niveluri comparabile sau chiar mai bune decât multe state europene, situația din sate împinge media națională la cel mai ridicat nivel din UE.
Diferența dintre orașele mari și mediul rural este de 19,1 puncte procentuale. Această ruptură educațională este una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană și reflectă decalajele persistente privind accesul la educație, infrastructura școlară, transportul, sărăcia și participarea la învățământul secundar superior.
Ce măsoară indicatorul Eurostat
Indicatorul utilizat de Eurostat nu este identic cu datele administrative privind abandonul școlar raportate anual de Ministerul Educației.
Părăsirea timpurie a educației și formării („early leavers from education and training”) reprezintă ponderea tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au absolvit cel mult nivelul gimnazial și care nu au participat la nicio formă de educație sau formare profesională în cele patru săptămâni anterioare anchetei statistice.
Mai exact, sunt incluși tinerii:
- care au cel mult studii gimnaziale (ISCED 0-2);
- care nu urmează liceul, școala profesională, facultatea sau alte forme de educație și formare;
- care nu au participat la niciun program educațional sau de formare în ultimele patru săptămâni.
Datele provin din Ancheta Forței de Muncă (Labour Force Survey), realizată în toate statele membre ale Uniunii Europene, ceea ce permite comparații directe între țări.
Tinerii care părăsesc timpuriu educația au șanse mai mici de angajare, venituri mai reduse și un risc mai mare de sărăcie și excluziune socială pe termen lung. Din acest motiv, indicatorul este considerat unul dintre cei mai importanți pentru evaluarea performanței sistemelor de educație și pentru monitorizarea riscului de excluziune socială.
Reducerea fenomenului este una dintre țintele asumate prin Spațiul European al Educației, obiectivul fiind ca până în 2030 rata părăsirii timpurii a educației și formării să fie sub 9% la nivel european.
UE este foarte aproape de atingerea acestui obiectiv, media ajungând la 9,1% în 2025.
România se află însă încă la 15,5%, ceea ce înseamnă că ar trebui să reducă aproape la jumătate numărul tinerilor care părăsesc sistemul educațional înainte de finalizarea învățământului secundar superior și care nu mai participă ulterior la nicio formă de învățare.